2,057 matches
-
Deși primul batalion a fost dezarmat eficient de artileria lor când D/116 a suferit o acostare dezastruoasă, construirea de la Dog White a continuat. C/116 s-a regrupat cu al 5-elea batalion de pușcași marini aproape în întregime. Comandantul pușcașilor marini, și-a dat seama de situația de la Dog Green la sosire și a ordonat regruparea tuturor trupelor la Dog White. La fel ca pentru C/116, fumul le-a acoperit avansarea, deși 2nd Rangers au nimerit în flancul drept
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
acestei company a ajuns în postura de ofițer principal, la comanda unui al 3-ela batalion extenuat. Împreună cu acostarea infanteriei în valul al doilea, trupe de suport au început să apară, întâlnidnu-se cu acelașii haos și distrugere ca și companiile de pușcași. Inginerii de război, însărcinați cu eliberarea cailor de scăpare și să parcheze plăjile, au ajuns departe de țintă și fără echipamentele lor. Multe jeepuri și autoșenile s-au scufundat în apăadâncă; cele care au reușit să ajungă la mal s-
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
în unele cazuri chiar din divizii diferite, au fost "... inspirați, încurajați sau terorizați ..."[ 44] din siguranța relativă care o dădea bancul cu pietriș, începând sarcina grea de reducere a apărării vârfului dealurilor. Supraviețuitorii companiei C din a doua divizie a Pușcașilor marini, a acostat în primul val la Dog Green în jur de 06:45; la 07:30 s-au urcat pe stânca de lângă Dog White și trecătoarea spre Vierville. Mai târziu li s-au alăturat o parte din B/116
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
Vierville. La 07:50, C-116 au condus atacul la Dog White, între punctele WN-68 și WN-70, forțând trecerea prin gardul de sârmă cu o torpilă Bagalore și tăietori de sârmă. 20 de minute mai târyiu, a cincea companie de Pușcași marini s-au alăturat atacului, și a deschis mai multe treceri. Echipa de comandă s-au stability pe culmea dealurilor, și părți din G/116 și H/116 li s-au alăturat, deoarece s-au mișcat mai devreme lateral de-
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
plajei împreună cu frontul îngust. Înainte de 09:00, părți mici ale F/116 și B/116 au ajuns pe creasta de la est de Dog White. Flancul drept al acestei penetrări a fost asigurat de supraviețuitori celei de a doua unitate de Pușcași marini, companiile A și B, care și-au croit de uni singuri drum spre vârf între 08:00 și 08:30. Au cucerit WN-70(care era déjà avariat de focul navelor), și li s-au alăturat unități a cincea de
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
marini, companiile A și B, care și-au croit de uni singuri drum spre vârf între 08:00 și 08:30. Au cucerit WN-70(care era déjà avariat de focul navelor), și li s-au alăturat unități a cincea de Pușcași marini pentru pătrunderea pe uscat. Pe la 09:00 mai mult de 600 de trupe americane, în grupulețe de doar câțiva oameni, au ajuns la vârful dealurilor opuse la Dog White și avansau pe uscat. Al treilea battalion 116th RCT și-
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
apăra E-1). Au avansat în grupuri mici, ajutați de armamentul greu al M/116, ce erau la baza de pe dealuri. Avansarea a fost încetinită de mine pe părțile înclinate ale dealurilor, dar o parte din a treia companie de pușcași, precum și o parte mică din G/116, au obinut culmea la 09:00 obligând apărătorii de la WN-62 să raporteze greșit cum că și WN-65 și WN-66 au fost capturate. Între 07:30 și 08:30 părți din G/16, E
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
americanilor, făcând dificilă chiar și ajungerea la zonele de readunare a grupului, să nu mai vorbim și de atingerea obiectivele lor pe ziua D. [67] Ca un exemplu al eficienței de apărarea germană în ciuda numărului lor batalionul al 5-lea Pușcași a fost oprit în pe căile sale de către o singură mitraliera ascunsa într-un gard viu. Un pluton a încercat să iasă din flanc, doar ca au alergat spre o altă mitralieră la stânga de prima. Un al doilea pluton a
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
această nouă poziție si a fugit într-un cel de-al treilea flanc, și încearcă să se descurce cu focurile de arma dintr-a patra poziție. Succesul MLR în blocarea armelor grele de pe plaja a însemnat că, după patru ore, Pușcașii au fost forțați să renunțe la încercările de a le muta mai departe in interiorul uscatului.[68] În ciuda penetrare interioare, obiectivele cheie ale plajei nu au fost atinse. Trecătorile necesare pentru trecerea vehiculelor de pe plajă în perimetru nu fuseseră cucerite
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
dintre Statele Unite și Australia. Cu consimțământul tacit al lui Roosevelt, King a susținut și invazia Guadalcanalului. Când generalul american George C. Marshall s-a opus acestei strategii, și a întrebat cine va comanda operațiunea, King a spus că Marina cu pușcașii săi va efectua singură această operațiune și i-a cerut amiralului Chester Nimitz să înceapă pregătirile. King a câștigat disputa și invazia a mers înainte cu susținerea Statului Major. Campania Guadalcanal avea să fie dusă în conjuncție cu o ofensivă
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
spre Guadalcanal la 31 iulie. Comandantul de pe teren al forței expediționare a Aliaților a fost viceamiralul american Frank Fletcher (la comanda navei ). La comanda forțelor de amfibii era contramiralul american Richmond K. Turner. Vandegrift a condus de infanteriști (mai ales pușcași marini) Aliați pregătiți pentru debarcări. Cei de pușcași marini de la Guadalcanal s-au concentrat la început pe formarea unui perimetru defensiv flexibil în jurul Lunga Pointului și în jurul aerodromului, pe mutarea proviziilor debarcate în acest perimetru și pe terminarea aerodromului. După
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
al forței expediționare a Aliaților a fost viceamiralul american Frank Fletcher (la comanda navei ). La comanda forțelor de amfibii era contramiralul american Richmond K. Turner. Vandegrift a condus de infanteriști (mai ales pușcași marini) Aliați pregătiți pentru debarcări. Cei de pușcași marini de la Guadalcanal s-au concentrat la început pe formarea unui perimetru defensiv flexibil în jurul Lunga Pointului și în jurul aerodromului, pe mutarea proviziilor debarcate în acest perimetru și pe terminarea aerodromului. După patru zile de eforturi susținute, proviziile au fost
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
japoneze capturate, le-a dat americanilor hrană pentru 14 zile. Pentru a economisi provizii, soldaților li s-au dat doar două mese pe zi. Curând după debarcare, în rândul armatelor aliate a izbucnit o epidemie de dizenterie, unul din cinci pușcași marini fiind bolnav la jumătatea lui august. Bolile tropicale au afectat forța de luptă de ambele părți în timpul întregii campanii. Deși unii dintre muncitorii coreeni s-au predat pușcașilor marini, mare parte din restul japonezilor și coreenilor rămași s-au
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
armatelor aliate a izbucnit o epidemie de dizenterie, unul din cinci pușcași marini fiind bolnav la jumătatea lui august. Bolile tropicale au afectat forța de luptă de ambele părți în timpul întregii campanii. Deși unii dintre muncitorii coreeni s-au predat pușcașilor marini, mare parte din restul japonezilor și coreenilor rămași s-au strâns la vest de perimetrul Lunga de pe malul estic al râului Matanikau și au trăit hrănindu-se cu nuci cocos. La Taivu Point, la 35 km est de perimetrul
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
a traversat râul la în amonte și a atacat forțele japoneze aflate în satul Matanikau. A treia a debarcat mai spre vest și a atacat satul Kokumbuna. După ce au ocupat pentru scurt timp cele două sate, cele trei companii de pușcași marini s-au întors în perimetrul Lunga, după ce au ucis 65 de soldați japonezi, pierzând doar patru. Această acțiune, denumită uneori „Prima Bătălie de la Matanikau”, a fost prima dintre mai multe acțiuni majore desfășurate în preajma râului Matanikau în timpul campaniei. La
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
avea să fie ales printre liderii Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN). Germania Nazistă a declanșat invazia în URSS pe 22 iunie 1941, operațiune care s-a bucurat inițial de un succes excepțional. Mai înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, unii dintre membrii organizației „Pușcașii Siciului” au început să se instruiască în Germania, sperând că vor participa la lupta pentru eliberarea Ucrainei. Mulți dintre membrii acestei organizații făceau parte și din Organizația Naționaliștilor Ucraineni. Ei au format primele unități ale ucrainenilor din cadrul Wehrmachtului: batalioanele Roland
Iaroslav Stețko () [Corola-website/Science/320400_a_321729]
-
(n. 18 octombrie 1939 - d. 24 noiembrie 1963) a fost, după cum arată cinci anchete guvernamentale, asasinul Președintelui SUA John F. Kennedy, care a fost împușcat mortal la 22 noiembrie 1963, în Dallas, Texas. Pușcaș marin în Marina SUA, Oswald a dezertat și a fugit în URSS în octombrie 1959. A trăit în Uniunea Sovietică până în iunie 1962, când s-a întors în Statele Unite. Oswald a fost arestat inițial sub suspiciunea de a-l fi
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
al Margueritei Frances Claverie (19 iulie 1907 - 17 ianuarie 1981). Robert a murit din cauza unui infarct cu două luni înainte de nașterea lui Lee. Fratele mai mare al lui Lee, Robert Jr. (n. 7 aprilie 1934) este și el un fost pușcaș marin. Din primul mariaj al Margueritei cu Edward John Pic Jr. a rezultat veteranul Air Force, John Edward Pic (17 ianuarie 1932 - 25 aprilie 2000), fratele vitreg al lui Lee și Robert Jr. În 1944, Marguerite și-a mutat familia din
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
s-a atribuit prima dată un loc în Stația Aeriană a Infanteriei Marine El Toro în iulie 1957, iar apoi unul în Facilitatea Navală Aeriană Atsugi în Japonia în septembrie, parte a Escadronului 1 de Control Naval Aerian. Ca toți pușcașii marini, Oswald a fost antrenat și testat la tir și a obținut scorul 212 în decembrie 1956, puțin peste cerințele de desemnare a unui trăgător de elită. În mai 1959 a obținut scorul 191, statutul său reducându-se la cel
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
el le posedă din funcția pe care o are. A precizat că știe ceva de un interes deosebit.” (Asemenea afirmații au dus de la trimiterea onorabilă a lui Oswald în rezervă la cea indezirabilă.) Povestea Associated Press cu dezertarea unui fost pușcaș marin al SUA spre Uniunea Sovietică a apărut pe primele pagini ale unor ziare în 1959. Deși Oswald dorea să frecventeze Universitatea din Moscova, a fost trimis la Minsk pentru a lucra ca strungar la Fabrica de Electronice Gorizont, care
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
în pofida protestelor lui Konev, Jukov a permis "Stavkăi" să elibereze două armate rusești, Armata a 5-a Gardă Tancuri condusă de general Pavel Rotmistrov și Armata a 5-a Gardă din Frontul Stepa, pentru a trata pericolul german. Divizia 42 Pușcași Gardă a fost angajată imediat. După un marș forțat pe drum, forțele rusești au ajuns la Prohorovka în noaptea de 11 iulie. Fronturile sovietice erau pregătite acum să lanseze contraatacul. Planul germanilor la Prohorovka era de a continua cu planul
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
primul și cel de-al doilea război anglo-sikh (1846 și 1848). În timpul răscoalei cipailor (1857), gurkha au luptat de partea britanicilor și au incorporați în armata indiano-britanică încă de la formarea acesteia. În timpul acestui ultim conflict, Regimentul al 2-lea de pușcași gurkha au avut o contribuție de cea mai mare importanță la victoria britanicilor, fiind decorați de 25 de ori cu „Ordinul de Merit” în timpul asediului orașului Delhi. La trei zile de la izbucnirea rebeliunii, batalionul gurkha Sirmoor a primit ordin să
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
câte 48 de kilometri pe zi. Mai târziu, în timpul asediului de patru luni a orașului Delhi, ei au apărat casa lui Raja Hindu Rao cu prețul a 327 dintre cei 490 de soldați. În timpul acestei acțiuni, gurkha au luptat alături de pușcașii britanici ai Regimentului al 60-lea și au stabilit legături de camaraderie foarte puternice. Mai multe regimente ale armatei nepaleze au luptat pentru eliberarea orașului Lucknow. Ca recompensă pentru faptele de arme din timpul rebeliunii indiene, batalionul Sirmoor a fost
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
de camaraderie foarte puternice. Mai multe regimente ale armatei nepaleze au luptat pentru eliberarea orașului Lucknow. Ca recompensă pentru faptele de arme din timpul rebeliunii indiene, batalionul Sirmoor a fost transformat în regiment în 1858, batalionul fiind redenumit „Regimentul de pușcași gurkha Sirmoor”. De la sfârșitul răscoalei din 1857 până la începutul Primului Război Mondial, regimentele gurkha au fost active în Burma, Afganistan și India de nord-est sau nord-vest, Malta (Războiul ruso-turc, 1877-1878), Cipru, Malaya, China ( Răscoala boxerilor din 1900) și Tibet (Expediția „Younghusband” din
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
fost active în Burma, Afganistan și India de nord-est sau nord-vest, Malta (Războiul ruso-turc, 1877-1878), Cipru, Malaya, China ( Răscoala boxerilor din 1900) și Tibet (Expediția „Younghusband” din 1905). Regimentele gurkha au fost redenumite în perioada 1901 - 1906 ca Regimente de pușcași gurkha (1 -10). Efectivele Brigăzii gurkha au crescut la 21 de batalioane (organizate în 10 regimente) . În timpul Primului Război Mondial, peste 200.000 de soldați gurkha au luptat în rândurile armatei britanice, aproximativ 10% dintre aceștia au fost răniți, morți sau declarați
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]