29,239 matches
-
șocați de cât de penibil și de sinistru e omul: fața, rochia, vocea, atitudinea detașată, de parcă nici nu bănuiește ridicolul în care se scaldă. Acolo e umorul, și pentru umor a fost votat”. E bine să știm să mai și râdem, mai ales că, așa cum spuneam, e doar un concurs. Sau, ca la fotbal, doar un joc. Ah, am uitat că la Eurovision noi folosim doar limba engleză, trebuia să scriem “game”! (Foto: Dennis Stachel - EBU)
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
îmi găsesc un rost în lumea asta mare, să uit să plâng, încet eu să răsar. Mă simt pustie fără tine, curaj - mi-e frică să arăt, Dar amintirea ta îmi dă putere să înfrunt, să lupt, chiar și să râd... ... da, pot. Lucica Chitoroagă
a by Lucica Chitoroag? () [Corola-journal/Journalistic/84098_a_85423]
-
EUROPA N-ARE NEVOIE DE CAI ROȘII (anticomunism sau Ťcromohipicofobieť); ȘERBIA A FOST LICHIDAT| DE MAVROCORDAT (Mavrocordat - exterminator sau eliberator?); STEAUA A INTRAT ÎN VÂNA (revigorare sportivă sau baie la comun); UN ROMAN NĂSCUT LA ROMĂ (italian său roman?); SĂ RÂZI ȘI SĂ TE APUCE PLÂNSUL (frizerie sau tragicomedie?)". Este clar că lupta lui I. Funeriu pentru impunerea unui cod tipografic nu este o bătălie cu morile de vânt. Trebuie să existe niște standarde în domeniul editării de carte, fără respectarea
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
de-a ști, de-a descoperi harta universului în expansiune, în timp ce-ți privești o fotografie din copilărie! ” (Nichita Stănescu, „Sunt un om viu”) sau din liceu Să mă întorc, nu pot, fiindcă n-aș mai putea niciodată să râd de poza mea din albumul de final... Să merg, mi-e frică... Dacă n-am să mă mai recunosc în chipul acela speriat dar dornic să impresioneze posteritatea. Și atunci eu zbor cu toată cutezanța pe care mi-o dă
D by M?D?LINA MIREA () [Corola-journal/Journalistic/84103_a_85428]
-
și zboară tot mai sus... învață să trăiești și să fii mereu tu însuți. Eu plec să înot în mări fără să-mi pese! La revedere! Eu am plâns cam mult, dar o să-mi amintesc numai momentele în care am râs, momentele când am fost NOI!
B by ANA-MARIA NECHIFOR () [Corola-journal/Journalistic/84099_a_85424]
-
color, subțirică - doar 16 pagini color, lunară. Tehnoredactare aerată, fotografii xeroxate, conținut cu intenții ambițioase: despre „civilizația rockului”, portrete din diverse ramuri, inclusiv românească, apar scrisori și întrebări de la cititori. Aspect modest, fonduri reduse, inițiator - Marius Șerbănoiu. SRL. Subtitlu „Să râdă lumea și să cânte”. Una din primele reviste apărute după 1989, mai precis în 1990, astfel se explică hârtia de proastă calitate, cu pagini alb-negru și fotografii xerox, format A 4, apariție lunară, preț - 12 lei. Editată de agenția ATIAS
Publica?ii rom?ne?ti cu profil muzical (II) by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84149_a_85474]
-
reîncălzită”, fără șanse de succes. Iar “Miracolul”, s-a văzut, nu a avut loc. “Artefactul Cârnaț” Eurovision este un eveniment de televiziune, deci de imagine, așa încât nu o dată aspectul vizual a jucat un rol important. Pe vremuri, “șocul” (acum am râde de așa ceva!) era mult mai blând, de pildă când Sandie Shaw a cântat în picioarele goale sau când au triumfat puștoaice foarte tinere, gen Gigliola Cinquetti sau Mary Hopkin. Acum, dacă nu vii cu niște monștri fioroși (aduceți-vă aminte
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
Hristos. Genial artefactul!”. Sigur, noi avem talentul de a lua totul în tragic (toată lumea ne fură, e împotriva noastră - vezi ultimul paragraf), dar să nu ne pierdem umorul, grație cunoscutei reviste “Cațavencii”: “Dacă știam că asta se caută, nu mai râdeam de Naomi. N-am știut să ne valorificăm transsexualii. Tot ce trebuia să facem era să-i spunem să nu se mai bărbierească. Iar Cezar Ouatu, originala femeie cu barbă, a fost prea devreme. Lumea nu era pregătită în 2013
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
Gânditorul de la Hamangia) re-pre-zen-tative pentru neoliticul din România, un interviu (realizat de Nicolae Băciuț) cu Ioana Cră-ciu-nescu, remarcabilă, ca și altădată, prin franchețe, un alt interviu (semnat) de Ioana Todea cu Nicu Alifantis ("Știi cum îl faci pe Dumnezeu să râdă? Îi spui planurile tale de viitor"), un portret făcut de Anda Ghiran talentatei violoniste Silvia Marcovici, româncă stabilită în Franța, o convorbire pasionantă a lui Ion Zubașcu cu Liviu Antonesei despre Constantin Noica, un "raport" privind starea manelelor în România
Plăcere rafinată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8420_a_9745]
-
declarându-mi că “ich bin auch Pianistin”. Și cu mare solicitudine renunță la scotocit. De altfel toți sunt cu multă bunăvoință față de artiștii călători. După ce trecem granița, o doamnă mai în vârstă, care se afla în compartimentul meu, îmi declară râzând că toate acele și agrafele ce le are în pălărie sunt cu briliante adevărate! Poliția graniței nu s-a uitat bine la pălăria doamnei. De altfel doamna era o princesă, după cum îmi dezvăluie mai târziu. Seara coboară într-o stație
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
flores Que lagrimas sao a agua e o nome amores. Acest memento decupat din Lusiada îi întâmpină pe turiștii care ajung la Fonte das Lagrimas. Versurile vorbesc de o tânără de viță nobilă și de dragostea ei sugrumată. Astăzi Coimbra râde, uriașul sequoia de lângă Fonte dos Amores se lasă mitraliat de blițuri, iar pădurea de bambus de alături pare un rastel de nuiele. Dar când soarele intră în nori, piatra în care a fost săpată amintirea dramei se întunecă aidoma unui
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
absurdului (Frumușel, Barbă-Falsă și Nasone) servește și ca o posibilă cheie parodică de lectură: "FRUMUȘELUL: De ce a inversat ordinea vârstelor? BARB|-FALS| (cu o schimă subtilă, cu un ochi învins, gura căscată spre urechea stângă): E progresist, n-ai înțeles? (Râde strident.) Crede în progresul omenirii. NASONE (trist): Încă? BARB|-FALS| (și mai subtil, insuportabil de subtil și nelimitat de mucalit): Deja? (Râde ca o trompetă.) FRUMUȘELUL: În orice caz, muzica asta nu cere în prealabil vată în urechi. NASONE: Mie
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
cu o schimă subtilă, cu un ochi învins, gura căscată spre urechea stângă): E progresist, n-ai înțeles? (Râde strident.) Crede în progresul omenirii. NASONE (trist): Încă? BARB|-FALS| (și mai subtil, insuportabil de subtil și nelimitat de mucalit): Deja? (Râde ca o trompetă.) FRUMUȘELUL: În orice caz, muzica asta nu cere în prealabil vată în urechi. NASONE: Mie mi-a plăcut prima mișcare: ai văzut ce sumbră, ce dramatică, ce titanică? BARB|-FALS|: Temele revin, în a patra, trans-fi-gu-ra-te! FRUMUȘELUL
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
Deci... Șecspir, - cum îi spuneți voi, - v-a făcut de fapt un compliment, - numai că l-a luat gura pe dinainte... - Uite, - sări ea, - de pildă eu, pe scenă, n-am nici un haz, nu pot juca în roluri caraghioase. Nu râde nimeni, nimic! - De ce?... - Pentru că sunt inteligentă, de-aia... - Nici eu nu prea am haz, să știi, măresc eu potul. - Atunci - deduce Lelia - și mă pupă imediat - n-ai haz, dar ești spiritual! Să zicem, m-am gândit. Asta era, într-
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
pragul posomorelii cotidiene, poate cultiva umoarea unei euforii tonice. Și la mijloc nu e doar luciditatea la care este osîndit prin natura disciplinei pe care o practică, ci un amănunt mai degrabă biologic: fiziologia gîndirii umane. Nimeni nu poate gîndi rîzînd în hohote sau țopăind de bucurie. Firul filogenetic al speciei nu ne-a dat privilegiul gîndirii senine. Unde apare un gînd, acolo se iscă o tensiune. Tocmai de aceea gîndirea e un act iremediabil încrîncenat. Procesele subiacente pe care le
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
mărime, în linia pitorescului balcanic al lui Anton Pann - Ghica. Primul volum al cărții autobiografice Arta de a fi păgubaș. Târgul Moșilor (Biblioteca Bucureștilor) dedicat copilăriei interbelice și tinereții din anii '40 este atât de plin de umor, încât veți râde - cum a făcut și Zodierul - singuri și veți simți nevoia să le citiți cu glas tare celor apropiați unele paragrafe. Din arta de scriitor a lui Niculae Gheran, Taurii se vor alege cu posibilitatea de a sfârși bine anul 2008
Horoscop critic by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/7750_a_9075]
-
le dăduse jos. Atâta timp cât pe lume mai existau femei supraponderale, pentru industria tutunului mai erau speranțe. - Am încercat să o convingem pe ministra sănătății să vină, dar a declarat că nu intră în aceeași emisiune cu un negustor al morții, râse Oprah. Așa ți-a spus. Negustorul morții. - Îmi câștig și eu traiul, rânji Nick. - Jumătate din timp nici nu-nțeleg ce spune femeia aia, cu accentul ei, spuse Oprah, apoi îl privi atent. De ce faci tu ce faci? Ești tânăr
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
aici! Fugi! Prea târziu. Erau live. Poate se putea strecura pe nesimțite. Titlu: MERCENARUL TUTUNULUI FUGE DE ADOLESCENTUL CANCEROS Pentru ca umilința să fie desăvârșită, o să se împiedice de un cablu electric și o să dărâme cu zgomot un reflector. Publicul o să râdă, în timp ce el are să stea lungit acolo, amețit, pe podeaua studioului. Or să râdă în toată America, toate gospodinele, hohotind și arătându-l cu degetul. BR n-o să râdă. Puștiul Canceros n-o să râdă. Nu, doar pe buze are să-i joace
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
MERCENARUL TUTUNULUI FUGE DE ADOLESCENTUL CANCEROS Pentru ca umilința să fie desăvârșită, o să se împiedice de un cablu electric și o să dărâme cu zgomot un reflector. Publicul o să râdă, în timp ce el are să stea lungit acolo, amețit, pe podeaua studioului. Or să râdă în toată America, toate gospodinele, hohotind și arătându-l cu degetul. BR n-o să râdă. Puștiul Canceros n-o să râdă. Nu, doar pe buze are să-i joace un zâmbet mic și subțire de triumf, marcat de tristețea tragediei care era
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
un cablu electric și o să dărâme cu zgomot un reflector. Publicul o să râdă, în timp ce el are să stea lungit acolo, amețit, pe podeaua studioului. Or să râdă în toată America, toate gospodinele, hohotind și arătându-l cu degetul. BR n-o să râdă. Puștiul Canceros n-o să râdă. Nu, doar pe buze are să-i joace un zâmbet mic și subțire de triumf, marcat de tristețea tragediei care era atât de personal a sa. Nick simți dâra fierbinte de transpirație deasupra liniei părului, ca
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
dărâme cu zgomot un reflector. Publicul o să râdă, în timp ce el are să stea lungit acolo, amețit, pe podeaua studioului. Or să râdă în toată America, toate gospodinele, hohotind și arătându-l cu degetul. BR n-o să râdă. Puștiul Canceros n-o să râdă. Nu, doar pe buze are să-i joace un zâmbet mic și subțire de triumf, marcat de tristețea tragediei care era atât de personal a sa. Nick simți dâra fierbinte de transpirație deasupra liniei părului, ca niște picături de lavă topită
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
și Oprah fusese luată pe nepregătite. - Vrei să fumezi?? - Păi, prin tradiție, condamnatului i se oferă o ultimă țigară. Timp de câteva clipe se așternu o tăcere uluită, după care cineva din public izbucni în râs. Alții îi urmară. Curând, râdea toată lumea în studio. - Scuzați-mă, dar mie nu mi se pare distractiv, spuse domnna Maclean. - Nu, întări doamna de la Asociația Națională a Profesorilor. Nici mie. Mi se pare de prost gust. - Nu pot să nu fiu de acord, spuse și
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
doamna de la Asociația Națională a Profesorilor. Nici mie. Mi se pare de prost gust. - Nu pot să nu fiu de acord, spuse și Goode. Nu văd unde e umorul. Și bănuiesc că nici domnul Williger nu vede. Dar Puștiul Canceros râdea. Binecuvântează-l, Doamne, râdea! Pe Nick îl copleși iubirea. Voia să-l adopte pe copilul acesta, să-l ia cu el la Washington, să-l vindece de cancer, să-i găsească o slujbă grasă, să-i dea o mașină - una
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
a Profesorilor. Nici mie. Mi se pare de prost gust. - Nu pot să nu fiu de acord, spuse și Goode. Nu văd unde e umorul. Și bănuiesc că nici domnul Williger nu vede. Dar Puștiul Canceros râdea. Binecuvântează-l, Doamne, râdea! Pe Nick îl copleși iubirea. Voia să-l adopte pe copilul acesta, să-l ia cu el la Washington, să-l vindece de cancer, să-i găsească o slujbă grasă, să-i dea o mașină - una de lux -, casă, piscină
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
citește să-și construiască un soclu pentru impunătoarea statuie (el însuși), ori chiar să-și comande una și s-o amplaseze în curtea casei, precum clasicul în viață Paul Everac, iată că acesta se minimizează și se ridiculizează singur. După ce râdem și râdem, simțindu-ne la distanță și în alt plan decât cel al eroului cu ghilimele, realizăm că de fapt îi împărtășim condiția. Pe pielea lui, vedem ce ni s-a întâmplat sau ni se va întâmpla și nouă. Procesul
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]