1,899 matches
-
minte cuvinte ca „pionier“ și „indian“. În salon luminile erau stinse, dar, cum perdelele nu fuseseră trase, Încăperea era scăldată În razele lunii. Se auzea susurul fîntînii și se vedea limpede umbra argintie a frunzișului. Exemplarele din The Tatler erau rînduite pe mese, scrumierele fuseseră scoase, iar pernițele - scuturate și așezate pe fotolii: Încăperea semăna acum cu o sală de expoziție În care publicul e ținut la distanță de un cordon. Următoarea ușă prin care trecu fu aceea a cabinetului doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și le deschise o ușă. Intrară pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deja ridicat spre a desăvârși turul lumii, când un antibiotic nou inventat, Peraxildyne Forte, m-a readus În Îmbrățișarea de satin a cearșafului. Când am deschis ochii, dulăpiorul cu medicamente se Înălța În stânga ca un castel transparent, În care oștenii, rânduiți În divizii și brigăzi, așteptau să-și verse sângele În sănătatea mea. Iată-l pe Belosalic (soluție cutanată), viteazul șef de oști got care În secolul cinci s-a luptat cu romanii conduși de Pimecrolimus (unguent recomandat În eczeme și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu te simți bine?“ - zice. „Ba nu“ - zice Bill. „Mă simt mai bine ca oricînd, dar n-o să mai zăbovesc mult pe-aici cu voi“ - zice - „am hotărît că mi-a venit timpul să mor, Sam, și vreau să-mi rînduiesc gospodăria Înainte de-a pleca.“ „Da’ ce tot spui, tată“ - zice Sam - „ce-nseamnă asta? Doar n-ai nimic.“ „Nu, n-am nimic“ - zice Bill. „Ai să mai trăiești ani mulți“ - zice Sam. „Ba nu, Sam“ - zice bătrînul dînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
citit așa ceva: „Oi fi fost eu ucigaș“ - scria Ed - „și am pe suflet multe crime pe care trebuie să le ispășesc, dar, de cînd mă știu, nu m-am Înjosit Într-atît Încît să iau nevasta altuia. De-acum să-ți rînduiești gospodăria și să te pregătești să mă primești pentru că am să mă Întorc. Poate peste o lună, poate peste un an, poate peste zece ani, dar de venit tot vin“ - a zis. „Am de Încheiat o socoteală cu tine, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răsfrânt promise -, încât regretul despărțirii să fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în frunte și să se îmbogățească... este o rotație perpetuă de oameni, micro și macroorganisme, uni și pluricelulare, pietre mai mici sau mai mari, meteoriți, planete, sisteme solare, galaxii fără număr și totul pentru ce?! Pentru că existăm ! Așa le-a rânduit creatorul și sunt legate una de alta! Nu contează că ne vom întâlni cu veșnicia, doar momentul, clipa actuală este tot ce trebuie trăit. Parcul Maxim Gorki Din oraș, sovieticii au luat parcul și liceul Mircea, le-au îngrădit cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există deja și totuși nu există, spune el. Într-adevăr, încuviințează femeia în șoaptă. Sunt pregătite dintru vecie, sunt rânduite în fiecare an și totuși de fiecare dată trebuie așteptate, conjurate chiar, continuă Pascal. Dacă sunt rânduite, nimic nu le poate împiedica să apară. Dacă nu, nimic nu le poate sili, oftează femeia. De ce-ați oftat? ─ E adevărat ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vișinata din clondir. Ele există deja și totuși nu există, spune el. Într-adevăr, încuviințează femeia în șoaptă. Sunt pregătite dintru vecie, sunt rânduite în fiecare an și totuși de fiecare dată trebuie așteptate, conjurate chiar, continuă Pascal. Dacă sunt rânduite, nimic nu le poate împiedica să apară. Dacă nu, nimic nu le poate sili, oftează femeia. De ce-ați oftat? ─ E adevărat ce-am spus, dar e greu să te obișnuiești cu ideea, zice ea. ─ Des - pi - na! ─ Pasărea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am tratat mai sus și meditînd dacă timpurile sînt astăzi în Italia de așa fel încît ea să poată primi cu cinste un principe nou, și dacă starea lucrurilor este astfel încît un om prudent și capabil să le poată rîndui pentru ca ele să fie spre cinstea lui și spre binele tuturor celor care trăiesc în această țară, mi se pare că în momentul de față există atîtea condiții favorabile unui principe nou, încît nu aș putea spune că ele au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
L-am luat numai de mână și l-am aruncat peste poartă! Știi doar cum se face o trebușoară ca asta... De aici înainte, ține-te, băiete! La urma-urmei, am ajuns aici... Uite unde ne puteam noi întâlni! Așa o rânduit Cel de Sus, Toadere. Da’ a trece și asta. Cine mai credea că se mai întoarce din război? Și ne-am întors. Om scăpa noi și de aici!... A venit și ziua aceea. Întâi pentru Trestie... Cu privirea grea scăpată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
primi - În timp ce mă aflam la tribunal - fantastica veste din partea Margăi Popescu, că nu se mai Întoarce În țară. Rămase Înmărmurită. La prînz, cînd venii acasă, abia putu vorbi. Îmi citi scrisoarea adresată ei, după care mi-o Întinse pe cea rînduită pentru mine, amîndouă În același plic, a mea Închisă cu colțare de lipit. Iubite domnule judecător, știu că vei rămîne surprins. Așa e În viață. Nu toate Împrejurările pot fi prevăzute, din care cauză, nici măcar noi față de noi Înșine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Tutova. „Satul Avrămești formează astăzi o comună împreună cu satele Mărișesci, Uricari și Corobănești” - scria învățătorul și detalia legenda despre originea satului. Se a răta că sub domnia lui Ștefan Vodă, un anume Avram Huiban, care locu ia în munți, fiind rânduit ca soldat dărăban, căuta nuiele de corn pentru coarde de arcuri și, tot căutând, nimeri la o ceată de voinici aflată tocmai unde erau Avrămeștii, unde se ș i gă sea corniș din belșug. Locurile în cauză, acoperite cu păduri
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
el și a zis: Da, vreau, fii curățit!" Îndată a fost curățită lepra lui. 4. Apoi Isus i-a zis: "Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului, și adu darul, pe care l-a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei." 5. Pe cînd intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga 6. și-I zicea: "Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, și se chinuiește cumplit." 7. Isus i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care vorbea moș Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru a înghițit cam în sec, dar a schimbat vorba. Pâcule! Cheamă oamenii, să le spun ce au de făcut. Pe urmă mai vedem noi. Când toți au fost de față, moș Dumitru a poruncit scurt, aproape militărește: Adăpați boii, rânduiți-i sub șopron și puneți-le mâncare dinainte. Pâcule, ia comanda! Când sunteți gata, veniți înăuntru. Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de foame! Nu avea grijă, Dumitre. Dacă-i ordin...nu se discută. Numai să aveți puțintică răbdare, ca să iasă tochitura cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de colbul adunat pe drum. Apoi, să ne așezăm la masă! Când s-au văzut cu ochii limpeziți de colb, au intrat în crâșmă și s-au rânduit în jurul mesei, fiecare la locul știut. Care se duce la Costache să-i spună să umple câte un țoi de rachiu? a întrebat moș Dumitru. Eu! a sărit Mitruță Ogaș, cel mai tânăr dintre cărăuși. Poate și mai mult - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcule, vezi că cocoșul meu îi năzdrăvan? Si tu îi doreai sfârșitul. Frumos din partea ta! Frumos-nefrumos, eu atâta știu: borșul făcut din cocoș îi o bunătate... In poarta Crâșmei din drum, moș Dumitru i-a adunat pe cărăuși în jurul lui... Rânduiți cum trebuie totul pentru noapte. Trageți carele sub șoproane și pregătiți țolurile, pentru că mâine dimineață, când plecăm, s-ar putea să plouă. După ce a fi gata totul, veniți la masă. Pâcule! Hai să vedem ce mai face Costache crâșmarul... S-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de astă dată, trebuie să schimbi adăugitura... Las’ pe Costache, că știe ce are de făcut. Abia s-au așezat cărăușii la masă cu cel ce urma să fie botezat, că Măriuța a și adus de mâcare. Costache crâșmarul a rânduit ca de obicei țoiurile cu rachiu în fața fiecăruia. Pâcule! Ridică tu țoiul și fă urarea ce se cuvine noului venit în rândul cărăușilor - l-a îndemnat moș Dumitru. Pâcu părea chiar emoționat când a încheiat urarea cu vorbele: „Si acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rachiul? Vă dezgheață cât ai bate din palme - a propus Costache. Ti-a ieșit un sfânt din gură. Ceva mai nimerit nici că se putea. Dă-i cărbuni, Costache! a apreciat Pâcu propunerea crâșmarului. După puțină vreme, toate bunătățile erau rânduite pe masă, urmând doar ca gospodarii să se înfrupte din ele pe săturate...Sfârșitul mesei a adus și voia bună...Pâcu și-a aprins luleaua și, cu zâmbetul lui ștrengăresc, privea spre moș Dumitru, care ținea ulcica cu vin fierbinte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcut întuneric de tot. Norocul nostru o fost că o răsărit o lună plină, care întărea și mai mult albul omătului, de mai vedeam cât de cât pe unde călcam. Când obosea cel din față, trecea în coadă. Ne-am rânduit noi așa o bucată de veme, dar abia am ajuns în mijlocul pădurii, într-o văgăună. Eu mergeam în fața celorlalți, iar cobzarul venea în coada șirului. Da’ numai ce mă trezesc cu el lângă mine, trăgându-mă de mânecă. „Ce-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
speli gâtlejul cu ceva fierbinte. Eu aș zice să înfierbânți și rachiul, că altfel umblă prin trup când îi cald. Te furnică ici la lingurică - a intrat în vorbă și Pâcu. In acest timp, sub dădăceala lui Hliboceanu, ceilalți au rânduit totul pentru noapte. Când au fost gata, au intrat și ei în crâșmă. Dacă lucrurile sunt la locul lor, atunci haideți la masă, copii! a propus moș Dumitru. De când așteptăm vorba asta, moș Dumitre, ni s-o cam lungit urechile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plăcut lui moș Dumitru, care s-a mulțumit să adauge. Dacă totu-i cum trebuie, atunci hai să vedem și de noi! In crâșmă mirosea plăcut a cârnați fripți amestecat cu aroma vinului fiert. Crâșmărița tocmai punea mâncarea în străchinile rânduite pe masă. Costache și-a făcut o intrare triummfală cu ceaunul cel mare, în care se răsfăța o mămăligă aurie. Cu un icnet de mare efort, a răsturnat-o pe fundul de lemn din mijlocul mesei. Poftim la masă, gospodari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Toader și la gândul că Îi vor avea musafiri. ― Trebuie să pregătim Întâlnirea lui Petrică cercetașul cu tata Toader și cu profesorul, care a fost coleg de școală primară cu cercetașul. Au stat chiar În aceeași bancă... ― Uite cum le rânduiește Dumnezeu pe toate! Să fi căutat În fel și chip să aibă loc o asemenea Întâlnire și nu ai fi reușit. Sunt peste poate de curioasă să-l văd pe tata Toader emoționat... ― Nu prea Își exteriorizează trăirile, dar de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]