3,042 matches
-
o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu m-am lăsat până ce n-am simțit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Își aranjase viața destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rog să fiți atât de bun să mă așteptați”, porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vederea ta acum mă Împinge și mă târăște. Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de un marinar alcoolic. De nedeznodat. Să inventezi, să inventezi frenetic, fără să iei seama la conexiuni, să nu mai poți reuși să faci un rezumat. Un simplu joc de ștafetă Între embleme, una s-o spună pe cealaltă, fără răgaz. Să descompui lumea Într-o sarabandă de anagrame În lanț. Și apoi să crezi În Inexprimabil. Nu e aceasta adevărata lectură a Torei? Adevărul e anagrama unei anagrame. Anagrams = ars magna. Asta trebuie să i se fi Întâmplat În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu greu: „...Eu sunt... prostituata și sfânta.“ „Ei, asta-i bună“, râse Pierre. „Avem aci la crème de l’initiation și recurgem la curve. Nu, omul aici și acum, În fața Pendulului!“ „Să nu fim puerili“, zise Agliè. „Dați-mi un răgaz de o oră. De ce crezi că ar vorbi aici, În fața Pendulului?“ „Are să vorbească În propria-i disoluție. Le sacrifice humain!“ strigă Pierre către naos. Iar naosul, din toate puterile: „Le sacrifice humain!“ Păși În față Salon: „Conte, lăsând la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un fotoliu lângă șemineul din salon, uitându-se emoționat la ceas, se simți deopotrivă mișcată și liniștită. Se așteptase ca el să se simtă mai în largul lui în astfel de locuri, dar poate că secția nu prea-i lăsa răgazul să ia cina în oraș. Lumina focului îi punea în evidență deopotrivă aurul mat a părului și ridurile adânci de pe obraji, care dădeau o notă de imperfecțiune și umanitate, ce o înduioșă nespus pe Fran, trăsăturilor lui desăvârșite. Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi putut fi și ea peste trei ani. Avea să aibă un copil. Oricât de complexă și de încurcată ar fi fost situația, avu revelația acelui adevăr minunat, binecuvântat. Avea să fie mamă. Porni înapoi spre Gara Liverpool, lăsându-și răgaz să cumpere câteva ziare. În comparație cu Woodbury, chioșcul de ziare de la intrarea în gară era ca un magazin de delicatese exotice. International Herald Tribune stătea lângă L’Express, Corriere della Sera lângă El Pais, Paris Match lângă Hello. În Londra, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
beneficia de o versiune locală. Într-un an sau doi, Fair Exchange ar putea să valoreze mai mult decât ne oferă Express în momentul de față. Ai încredere în mine. Acordă-mi un an. Tată, tu o să-mi lași acest răgaz, nu-i așa? Phyllis observă afecțiunea vădită care îi lega pe tată și pe fiică, așa cum o făcuse de-atâtea ori înainte, și simți o împunsătură nedemnă de gelozie. — Ce părere aveți, domnule Jones? Norman Jones văzu cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcea să se comporte așa? Orice ar fi fost, sarcina ei nu putea decât să agraveze situația. Doamne, în ce belea intraseră cu toții din cauza ei. Săptămânile următoare fură exact așa cum îi plăcea lui Fran: atât de aglomerate, încât n-avea răgaz să stea și să bea o ceașcă de cafea, cu atât mai puțin să se întrebe de ce era atât de încântată să lase planurile pentru propria ei nuntă în grija altor persoane. Argumentul ei era că, dacă le lăsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
El n-ar vrea să stăm să bocim într-un colț ca babele. Nu ți se pare că-l auzi? „Haide, companie, trebuie să scoatem un ziar!“ Într-un fel, Fran se simțea recunoscătoare că n-avea nici măcar o clipă răgaz să se gândească la altceva în afară de faptul că Fair Exchange trebuia să ajungă la fiecare distribuitor de presă în mai puțin de o lună. Își impuse să nu se gândească la ce avea să se întâmple dacă se dovedea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stil destul de intim. Ora de închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar din zonă să rămână deschis până la ce oră dorește. Îi spun răgazul cât să dai o dușcă, deși nici măcar Enei Sharples nu i-ar trebui trei ore ca să dea pe gât o bere dulce. E o veche tradiție locală. Proprietara, o doamnă cu aer de bunicuță, veni să le ia comanda. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ghicește Gena, vrăjitoarea locului. Se prezintă cererea la poartă. Se trece prin raze X. Se lasă tot ce e mai personal într-o cutie: buletin, telefon, orice-i metalic. E de așteptat gardianul de pe secție pentru a fi preluat. E răgaz pentru a citi regulile: Începând cu 1. 12. 2000 se vizitează un deținut de către maxim 3 persoane. Între orele 8-18: Luni ARST, Marți CIV, Miercuri DFGHEUZY, Joi BJKLM, Vineri NOP. Între orele 7-14: Sâmbătă Deținuți ce muncesc în puncte exterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Autorul încearcă să-și motiveze opinia cu argumente ținînd de psihologia creației și a receptării: „Cetitor docil, atent și răbduriu se găsește cu greu în zilele cînd femeile și adolescenții sînt luați la munca de ghișeu și atelier. Literat cu răgazuri îndelungi pentru o muncă arhitectonică nu se zărește. În străinătate romanul a rămas un obicei al publicului și al scriitorului. Dar îl vedem din ce în ce mai descusut; o alipire de fascicule disparate, de note, fragmente și povestiri prin care străbate un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
propriul Arghezi..), iar respondenții - de asemenea: modernistul Camil Petrescu, de pildă, stă alături de tradiționalistul Octavian Goga, aflat de cîțiva ani în conflict cu Ion Vinea. Răspunsul celui din urmă putea fi însă oricînd semnat de Vinea însuși: „N-am avut răgaz să scriu despre Arghezi lungul articol pe care, în gînd, i l-am dedicat. Contimporanul îl va avea, negreșit (nu l-a mai avut, n.n.). Sînt de partea moderniștilor, fiindcă, în toate împrejurările și în toate sensurile, am simțit laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturii noastre de la condiția de simplu parazit la aceea de „colonie”/provincie a culturii franceze: „Apariția, nu a geniilor, ci a cîtorva talente remarcabile, acum cînd între Eminescu și Arghezi s-a așezat tiparul graiului nostru literar, ne procură un răgaz și o posibilitate. (...) Cultura noastră a evoluat, și-a desinat o figură și o stare, a devenit o colonie - o colonie a culturii franțuzești”. Un asemenea minorat este fatal din pricina diglosiei combătute - inutil - de către un Nicolae Iorga: „Atîrnăm de cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o familie, nu știu cum să mă descurc. — Dar ai susținut Întotdeauna că exact asta ți-ai dorit. — Știu și e adevărat. Doar că Îmi ia mai mult timp să mă obișnuiesc decît m-am așteptat. Trebuie să-mi mai lași un răgaz, adaug eu și respir adînc. Eu aproape că nu am avut mamă și știu că ea Încearcă să umple golul ăsta, dar eu nu știu cum să mă port cu o mamă. Deși am crezut că asta vreau, Îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un cuplu, sînt unele tradiții care Îmi lipsesc. Prînzul duminical, luat o dată la două săptămîni cu Fran, Marcus, copiii și diverși alții, este una dintre ele. Telefonul sună chiar În timp ce mă pregătesc să ies din casă. Mai am doar suficient răgaz să mă opresc pe undeva, pe drum, și să iau niște flori. — Alo? — Se vede treaba că ești mult mai vicleană decît pari, se aude vocea Emmei, care vorbește de pe telefonul mobil. Nu-mi vine să cred că ai izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tu? — Ce importanță ar avea ce Îmi doresc eu? Nici tu nu ești fericit. — Nu. Dar nici nu aș renunța chiar acum. Uite ce e, oftez eu. Nu e vorba de ceva permanent. Poate că avem doar nevoie de puțin răgaz ca să ne gîndim. Nu cred că ar trebui să discutăm despre... divorț... sau ceva de genul ăsta. O, Doamne. Divorț. Numai faptul că am pomenit cuvîntul ăsta Îmi dă fiori pe șira spinării. Să sperăm că nu e decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
timp, dar că apoi se va rezolva totul. — Știu, dau eu din umeri cu tristețe. Și eu m-am gîndit la fel. Dar, uite, cine poate să știe? Poate nu e nimic permanent, poate că doar avem nevoie de puțin răgaz. — Nu-mi vine să cred, repetă Întruna Trish, e Îngrozitor. Nu-mi vine să cred. Se reculege și mă Întreabă: Ce-ai de gînd să faci acum? — Acum? Stau În pat și trebuie să-i dau bietului Tom ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbă. Gata, a spus-o. Știam eu. Vrea să găsească o cale să rezolvăm situația asta. Îmi fac curaj să-i spun că e prea devreme, că nu sînt pregătită să mai Încerc odată, că mai am nevoie de un răgaz, dar, Înainte să deschid gura, el spune: — Au mai rămas o grămadă de lucruri În casă, de care am nevoie și trebuie să discutăm despre Tom, să aranjăm lucrurile Între noi. Știu că am vorbit să vin să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Doar la a patra ciocnire, torța s-a aprins; flacăra era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit. A fost vorba despre un răgaz care nu a durat prea mult. În locul unde fusese torța, două zile mai târziu iarba a început să se facă galbenă și să se usuce, conturând un cerc. - Și pentru asta ce explicații ai, Stiliano? m-a întrebat Faroald. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
marine care duc în Occident ceea ce se descarcă de pe cămile pe coastele Orientului, sunt aproape ultimele garanții ale supraviețuirii negoțului în Marea Mediterană. Rotari nu mi-a mai răspuns, dar cuvintele mele l-au pus pe gânduri. Doar după un scurt răgaz, m-a întrebat: - Și cer mult pentru serviciile lor? - De obicei a zecea parte din bani sau din valoarea mărfurilor. Sau, din partea unui duce cum vei fi tu, ocrotire și nepărtinire în litigiile judecătorești. Rabinul stătea pe o piatră de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și numeroși diavoli înspăimântători. Mecca, alături de Khaiba, era locul cel mai sfânt și locul de întâlnire al caravanelor din Orient cu negustorii din Occident. Cei săraci erau mulți, și puțini cei bogați, aceștia din urmă războindu-se între ei fără răgaz. Dar el a ieșit învingător, cucerind prin forța armelor Arabia, precum și alte pământuri, pe care guvernează cu legea lui. Din păcate, deși a promis o conviețuire pașnică creștinilor și evreilor, acum îi omoară și-i prigonește. Religia lui se răspândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
După ce a vorbit în șoaptă cu Pietro, regele a amânat judecata pentru a douăzeci și doua zi din august, tot la Verona. S-au auzit proteste, iute pacificate de Arioald din Torino. - Să-i acordăm regelui aceste puține zile de răgaz. Să se-ntoarcă la Pavia și să decidă dacă Verona trebuie să-i mai dea ascultare. Gisulf din Benevento și Stiliano Sirianul îl vor însoți. Ei cu siguranță se vor întoarce. IV Așa cum am mai spus, Gisulf era văr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
familiei, precum și de un individ îmbrăcat în negru, cu privire de vrăjitor. Prima hotărâre a lui Arioald a fost cea de a-mi îngădui să-i caut pe Rotari și pe ceilalți așa cum știam doar eu. Mi-a dar un răgaz de șaizeci de zile pentru a obține un rezultat, altfel armata longobardă, sub comanda lui Sundrario, urma să nimicească Oderzo, și apoi să atace Ravenna. A doua sa hotărâre a fost cea de a proclama arianismul drept unică religie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]