4,392 matches
-
dura trei ani și jumătate, vor fi descrise în capitolul 13. Copilul născut din Femeie îl închipuie pe Isus. Începând cu Bousset și până la Peerbolte, cercetătorii își exprimă uimirea în fața acestui personaj, mai exact a faptului că pruncul‑Mesia este răpit la ceruri imediat după nașterea sa. Totuși, supus unei noi lecturi, lipsite de orice părere teologică preconcepută, fragmentul pare a nu avea nimic extraordinar. Ce spune acest text? Actul I (nașterea): Femeia „a născut un copil de parte bărbătească”. Actul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
extraordinar. Ce spune acest text? Actul I (nașterea): Femeia „a născut un copil de parte bărbătească”. Actul II (caracterul mesianic): „Care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier”. Actul III (Învierea și Înălțarea): „Și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul său”. Distingem, așadar, trei momente cruciale ale existenței lui Isus: întruparea; anunțarea caracterului său mesianic; înălțarea la Tatăl. Nicăieri, în versetul citat, nu se face precizarea că pruncul va fi ridicat la Tatăl, imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adică, L‑a născut pe Cristos, de parte bărbătească și desăvârșit, copil al lui Dumnezeu, Dumnezeu și om, pe care îl anunțaseră profeții și pe care Biserica, născându‑l mereu, îl arată tuturor neamurilor. Pruncul acesta al ei a fost răpit și dus în fața lui Dumnezeu și a tronului său, adică, Cel născut veșnic de Biserică este împărat ceresc, nu pământesc, precum vestise David: Zise Domnul către Domnul meu: Șezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
omenești cu cele dumnezeiești, va face lucruri urâte și greu de spus; va avea gânduri noi în sufletul său, ca să‑și zidească propriul imperiu, să schimbe legile și să le impună pe ale sale; el va pângări, va devasta, va răpi și va ucide. În cele din urmă, va schimba numele imperiului și va strămuta capitala, iar acest lucru va aduce încurcătură și dezordine în mijlocul oamenilor. Ne aflăm deci în fața portretului bine cunoscut al tiranului, avid de putere, megaloman, care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
polemic și irevocabil, în legătură cu Nero: „Tiranul nestăpânit, doborât din puterea lui absolută, prăbușit din înaltul grandorii sale, dispare neprevăzut: nici măcar mormântul fiarei nelegiuite nu este cunoscut. Acest lucru a făcut pe unii, nechibzuiți (quidam deliri), să creadă că a fost răpit din lume și păstrat în viață pentru a fi ultimul persecutor, fiind și cel dintâi, precedând venirea Anticristului”. Pentru apologetul creștin, dispariția lui Nero, după moarte, constituie dovada existenței unei justiții divine punitive. Personajul care inaugurează seria marilor persecutori anticreștini
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cristos la a doua sa venire, potrivnicul, luând ca pricină așteptarea celor fără de răutate, și mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înșelătoarea și reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitorești. „Magician” (:ς (≅<), „mincinos” (ΡγΛ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
crime fățișe. Recurgând la câteva citate clasice, din Daniel 7, Chiril completează portretul magului impostor, accentuând latura sa tiranică și sângeroasă. De asemenea, el nu uită să denunțe ilegitimitatea puterii acestuia („nu va moșteni împărăția de la părinții săi, ci va răpi domnia prin vrăjitorie”) (13). Până aici, discursul catehetului urmează cu rigurozitate o tehnică de argumentare în doi timpi. Mai întâi propune teza, apoi o argumentează printr‑o serie de citate extrase, probabil, din diferite testimonia. În acest punct însă cadența
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sequitur; occiso mundus eripitur, sed paradisus exhibetur: uita temporalis extinguitur, sed aeternitas repraesentatur. („Pământul se închide din pricina persecuțiilor, dar se deschide cerul; Anricristul amenință, dar Cristos veghează; moartea se apropie, dar nemurirea îi urmează; celui care este ucis îi este răpită lumea, dar, o dată înviat, îi este dăruit raiul; viața trecătoare se termină, dar se deschid porțile veșniciei.”) În timpul persecuției, Ciprian trimite cu regularitate preoților și credincioșilor rămași la Cartagina scrisori în care îi îndeamnă la o rezistență cuminte, dar neclintită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pavel: „Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și‑n trâmbița lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se va pogorî din cer, și cei morți întru Cristos vor învia întâi; după aceea noi, cei vii, cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți în nori ca să‑l întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel pururi cu Domnul vom fi” (1Tes. 4,16‑17). Fericitul Daniel ne‑a învățat limpede acestea, vestindu‑ne a doua venire a Domnului, pe care îl numește lămurit „Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cum că ziua Domnului a și sosit” (2Tes. 2,1). Pavel scrie întotdeauna „vă cerem” în loc de „vă rugăm”. Despre adunarea noastră în jurul lui Cristos, el a vorbit și mai limpede în Epistola întâi [către Tesaloniceni], unde a spus: „vom fi răpiți în nori ca să‑L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel pururi cu Domnul vom fi” (1Tes. 4,17). De asemenea, Domnul spune același lucru în Evanghelii: „Va trimite pe îngerii săi și pe cei aleși ai Săi îi vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Racului, adică al unei epoci funeste, când toate dau înapoi. Prințul Ruset, protagonistul romanului, e o speță moldavă de Don Juan, pe care îl cuprinde o iubire nebunească tocmai pentru fiica domnitorului țării, inamicul jurat al familiei sale. El îi răpise chiar tatălui său tronul și îi suspecta de uneltiri la Poartă pe urmașii fostului voievod. Ruset însoțește un abate francez care străbate țara, în drum spre Constantinopol, cu o misiune secretă, prilej de prezentare ingenioasă a Moldovei, dintr-o perspectivă
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
face astfel să își piardă invincibilitatea; cel mai tânăr dintre frați, Onuț, pătrunde ca iscoadă până la Stambul, spre a culege informații asupra pregătirilor de incursiune ismailiteană; tot el îl prinde cu jbilțul pe fiul Hanului și se duce după iubita răpită până în inima tătărimii; deghizați în negustori de vite, Jderii trec hotarul dinspre Polonia și îi lovesc pe conspiratorii la tronul domnesc. Sunt alături de Ștefan în bătălia cumplită de la Valea Albă, unde pier comisul Manole și fiul lui cel mai mare
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
casă aicea în țară moșii ca acéle, ocine, sate, curți n-au avut”), a optat pentru această manieră haiducească (răpirea dezvoltase în Franța veacului al XI-lea o adevărată industrie cu rezultate interesante și avantaje pentru rudele apropiate ale fetei „răpite”) de a-și procura soția. L-a împins, poate, firea sa senzuală (un istoric deslușea această trăsătură pe cunoscutul portret al Voievodului), căci, ne amintim, „giupâneasa” era „tânără” și „frumoasă”, teribil de senzuală, dacă îl credem pe același Miron Costin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici pe cei care l-au ajutat 32; legiuirile civile, aflate pe atunci în curs de codificare și în Moldova, și în țara Românească erau încă și mai aspre cu „răpitorii”; „certarea” răpitorilor - adică a celor ce „vor apuca de vor răpi muiarea cuiva sau de cinste de-ș vor râde de dânsa, sau vreo fată de cucoană, sau văduvă, sau călugăriță, sau vreun copil, când vor lua pre fiecarii cu de-a sila și-i vor duce de într-acel loc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
încă în căutarea unei explicații - îi absolvă pe Craiovești 77) în urma căruia Maria (cea cu care a hălăduit un timp prin Transilvania - s-a întâlnit acolo, se pare, cu Vlad Călugărul -, unde o dusese Ștefan Báthory - după ce din țara Românească o răpise Laiotă Basarab; în cele din urmă, prin 1483, ea va fi răscumpărată contra unor daruri costisitoare) rămâne fără soț (se va recăsători cu Vlad Călugărul), vom admite că Radu de la Afumați (viteazul Domn care, de dincolo de moarte, își înșiră - într-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
24 de zile, într-o marți sara spre miercuri cătră Blagoveștenie, la al treile ceas de noapte, l-au lovit de palidz, adică cataroi (Neculce ne spune și de ce: „Și trimițând - Doamna Anastasia - banii [ceruți pentru răscumpărare, căci fostul Voievod, răpit din Moldova, era prizonier la Lvov] prin țara Ungurească, i-au poprit ungurii, cu-ndemânarea lui Șerban-vodă...”), și după acea lovitură („L-a lovit cataroia de voie rea” - constatase Neculce) au mai trăit până eară marți sara, martie 31; eară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în fața celor doi sleahtici s-a aflat o moldoveancă dârză (cu o forță sufletească asemănătoare cu aceea a Cristinei, prima ei soacră, femeia care a avut tăria să-și vadă soțul ucis, copilul robit și apoi omorât, fiica, pe Elisabeta, răpită de turci, ginerele decapitat, nepoții suprimați; s-a prăpădit, se pare, în anul 1619; ar fi interesante niște pagini consacrate văduvelor Movileștilor...), care a asediat castelul în fruntea unei armate de mercenari, l-a făcut pe Przerembski să capituleze, a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la mănăstiri, să-mi facă slujbe și sărăcuste cu bucatele mele”), să corecteze unele nedreptăți făcute de acesta în timpul vieții (jupâneasa Grăjdana - pomenită mai sus -, văduva fostului mare sluger Buzinca a dat înapoi Mânăstirii Malamar moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi mai bine ca bucata de pământ să fie vândută, pentru a stinge orice urmări) va fi rezervată văduvei. Tudora și copiii ei vor fi surghiuniți dincolo de Olt. Era ziua de 22 decembrie a anului 1799... Și văduvele puteau fi răpite Este adevărat că, atunci când evocă - în titlurile paragrafelor specializate - răpirile, codurile de legi românești de la jumătatea secolului al XVII-lea vorbesc despre „răpirile de féte” sau „de fecioare”. Raptului, însă (din care nu putem exclude nici violul), posibilă „etapă” a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
seamă). Este greu de spus dacă, și în mediile ortodoxe, acest soi de violențe aveau loc chiar în fiecare zi - așa cum pretindea catolicul italian Bartolomeo Basetti (el se referea, desigur, la comunitățile de catolici: „Văzând că în fiecare zi sunt răpite fete tinere sub cuvântul luării în căsătorie, con l’opportunità del sacerdote, pentru a pune capăt acestei rătăciri, ei cer să se permită și laicilor să-i poată uni în căsătorie”392), dar frecvența lor pare să fi fost considerabilă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
92 și 98 Trulan și 11 Ancira 393. Răpirea autentică - prin violență ori prin seducere (în legătură cu care nu se puteau naște suspiciuni privind conivența „părților”) - și cu un „autor” corect definit - „Răpitori se chiamă aceia ce vor apuca de vor răpi muiarea cuiva cea de cinste, de-ș vor râde de dânsa, sau vreo fată cucoană, sau văduvă, sau călugăriță, sau vreun copil, când vor lua pe fiecarii cu de-a sila și-i vor duce de într-acel loc unde
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi voia, de să vor mesteca trupéște...”394 - era pedepsită cu severitate (împăratul Constantin cel Mare cerea, în anul 320, ca „răpitorului de fecioore” să i se toarne plumb topit în gură): „Certarea răpitorilor iaste numai moartea; Cela ce va răpi pe vreo muiare, acela nu se va certa numai cu moartea, ce încă-ș va piarde și bucatele, că le va da judecătoriul muierii ceii răpite, de va fi muierea mireană, iară de va fi călugărăță, atunce-i va da judecătoriul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre răpitori și să n-aibă niceo certare, și încă nu numai pre răpitori, ci și pre soțiile lor și pre ceia ce le vor fi într-ajutoriu, însă numai cându-i vor găsi făcând acel lucru, ce să zice când vor răpi, iară nu altă dată”399. Nici autoritatea nu se arăta mai blândă cu răpitorii. Cei ce răpeau femei desfrânate rămâneau fără o mână sau amândouă („acelora să li se taie mâinile”), iar cel ce lipsea de libertate o femeie măritată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soțiile lor și pre ceia ce le vor fi într-ajutoriu, însă numai cându-i vor găsi făcând acel lucru, ce să zice când vor răpi, iară nu altă dată”399. Nici autoritatea nu se arăta mai blândă cu răpitorii. Cei ce răpeau femei desfrânate rămâneau fără o mână sau amândouă („acelora să li se taie mâinile”), iar cel ce lipsea de libertate o femeie măritată sau o boieroaică suferea aceeași mutilare. I se tăia nasul mamei care își prostitua fiica, iar potrivit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-i globească pre fată cu bani 200, iară pre fecior cu bani 4000” - să-i unească prin căsătorie „pe fugători și furătorii de fete”). Pe Dragomir Holteiu 403, zis și Inimă Rea, care - ajutat de alți patru „holtei” - „au răpit și au silit pe o fată fecioară, [...] fata Mariei Văduva”, l-a cununat (în ciuda opoziției fetei) un popă, care apoi „și-a luat preoteasa și cu chip de musafirlic s-au dus în vecinătate”. Dragomir Holteiu, „rămânând singur cu fata
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]