7,950 matches
-
doi,Mă grizonează primăvaraSimt rătăcirile-au trecutși m-aș întoarce iar în gară,Unde un suflet am pierdut,Stingher mă plimb prin primăvaraCare în doi ne-a împărțit,Acum sunt singur cu chitară,Biet trubadur neîmplinit,Timid privesc în primăvaraCare răsare-ncet din noi,Mă strigă marea și chitară,Să fim un suflet,să fim Doi!Valer Popean,Târnăveni... VI. IZGONIREA MEA DIN RAI, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. Izgonirea mea din Rai Aripi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
asculte simfonia, Să asculte vers pierdut, Printre gândurile grele, Revărsat în timp trecut Peste zbaterile mele, Plânge dorule și plânge Biată frunză fără ram, Inima versul îmi frânge Verde viul nu-l mai am, Verde viu pierdut în val Să răsară-n pâine coapta, Sus la stana din Ardeal Fluierele-aud în șoaptă. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Profund glas al poezieiPoezie-n profund glasRezonezi cu veșnicia,Doar pământul a rămasSă-ți asculte simfonia,Să asculte vers pierdut,Printre gândurile grele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
pământul a rămasSă-ți asculte simfonia,Să asculte vers pierdut,Printre gândurile grele,Revărsat în timp trecutPeste zbaterile mele,Plânge dorule și plângeBiata frunză fără ram,Inima versul îmi frângeVerde viul nu-l mai am,Verde viu pierdut în valSa răsară-n pâine coapta,Sus la stana din ArdealFluierele-aud în șoaptă.Valer Popean,Târnăveni... XXII. SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
sânge și nestemate, Cu Iubire și Lumină, Scaldă-te-n priviri, senină, Că mi-e inima preaplină... Urcă seva prin copaci, Verde crud să mă desfaci Și toți mugurii pe ram Să-nflorească-n alb balsam... Nuțuveri și ghiocei Să răsari sub pașii mei Ninse flori la mine-n suflet, Vraja Ta, în al meu umblet.... Antonela Stoica 1 Martie 2017© Referință Bibliografică: DESCÂNTEC DE PRIMĂVARĂ / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi
DESCÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382856_a_384185]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > 1 MARTIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului 1 MARTIE E prima zi de primăvară, Stau brebeneii să răsară, Pe baltă au sosit cocori, Iar câmpu-i plin de bumbușori. Deși e vremea în schimbare Și ziua e un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382853_a_384182]
-
pentru iertare Pâinea cea întru ființă Și de viață dătătoare. Codri mari țin sub frunzișuri Cuibul păsărilor toate Și sub stânci e adăpostul Vietăților ciudate. Ai pus luna să vestească Vremea rea și vremea bună Soarele ce știe, însuși, Să răsară și s-apună. Tu aduci întunecimea Și când noapte grea se face Se pornesc să-și cate prada Junglele de dobitoace. Dar când soarele-și arată Strălucirea din lumine Ele se întorc să-și doarmă Somnul lor în vizuine. Și
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
PENTRU A IUBI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Stele care ard cu efemerul, Nori care se risipesc în zări, Lacrimi vii care brăzdează cerul, Țărmul străveziu din depărtări. Flori care răsar dintr-o iubire, O lumină caldă-n răsărit, Suntem un crâmpei de nemurire Și un tainic dor, nemărginit. Suntem bucurie și durere, Învățăm mereu a dărui Căci avem o singură avere: Să trăim sortiți pentru-a iubi! Referință Bibliografică: Sortiți
SORTIŢI PENTRU A IUBI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382919_a_384248]
-
atât de roză. Pe de o parte îl caută mafioții și sigur n-o să-i fie moale că le-a rostogolit monarhii umflați forțat la burtă, iar pe cealaltă, a distrus mașina și marfa dinăuntru ,în care așa inopinant,mai răsăriseră și niște droguri albe,impresionant de lucitoare. Și nu de la neoane ! Îi era rușine să mai dea ochii cu Răzvan . „ Gândește repede ! Ce naiba ai învățat în facultatea aia,nu să găsești soluții ? ” Multe probleme le rezolva din prima,dar mai
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
clar și convingător cum a început lumea după big bang, spontan, ca prin minune, cum și când a început reproducerea componentelor chimice anorganice din „supă de neutroni”, cum au apărut macrostructurile realității concrete, materiale din microcosmosul haosului quantic, cum au răsărit din oceanul cald și ospitalier ale incertidinilor quantice celulele vii, cum s-au transformat apoi în celule de tip „eukaryotic”, cu structuri complexe și organisme superioare, cum s-a format apoi conștiința în întunericul și labirinturile unui castron de pastă
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
e timp să iert, să uit sau... să iubesc că-n carne-mi curge fiere și-mi dau suflarea celui ce-a mințit, dezamăgit, lipsit de ultima putere. Cristal de floare-albastră Ana Podaru Ninge iar... și-acolo în fereastră a răsărit cristal de floare-albastră, acolo unde te jucai cu mâna frumoasa mea, mi-ai adâncit fântâna și-n mine curge un izvor curat de-a ta iubire veșnic săturat... când setea mă cuprinde lângă foc, beau, nu mă satur și cu
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult nu o mai duce. Poate să fie vorba de câteva minute, cel mult câteva ceasuri. Nu o să mai apuce ziua de mâine. Baba 9: Pentru ea nu va mai răsări soarele. Baba 2 (către babele de pe scaun): Să pregătiți o lumânare aproape. (În cameră intră fiul muribundei și se apropie de pat.) Baba 7 Se apropie de dulap și scoate o lumânare.) Uite lumânarea! A păstrat-o în dulap încă
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului Bat orologiile Bat orologiile-n pragul nemuririi Ca toamnele ce sunt năluci în zbor Cu plete arse precum trandafirii Zvârlind un praf de stele pe covor. Dar stau cu amintirile-n fereastră Și dorul îmi răsare în priviri, Iar luna-mi pare pasăre albastră, Și orologiile nemuriri. Însă-n decorul nopții fără margini Stelele cad în șiruri argintii Unde eternitatea printre pagini Se tot rescrie-n felul meu de-a fi. Iar pietrele crescute-n vârf
BAT OROLOGIILE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382976_a_384305]
-
04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Fragment Ana Podaru II Într-o dimineață Magdalena pregătește hăinuțele Cristinei, fetița mijlocie, și pleacă spre soacra ei pentru a o ajuta la treburile casei. Ce dimineață...soarele parcă refuză să răsară printre norii negrii prevestitori de ploaie rece, dar razele câștigă bătălia și alungă norii grei dând cerului o culoare roșiatică. Cristina țopăie bucuroasă în jurul ei, o iubea pe mamaia, asa-i spunea. Adora papara făcută de ea din făină de
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
îmi sunt străine zilele și nopțile sunt efemere albastrul zărilor sunt false himere. Ești umbră în care mă ascund visul plăcut în care mă scufund marea adâncă în care arunc năvodul valul ce vine și duce podul. În suflet îmi răsar fiori de gheață tu primăvara mea cu sori și viață nu sunt a ta și nici nu ești al meu îmi ești în gând iubire, Dumnezeu... Referință Bibliografică: DESTĂINUIRI / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII
DESTĂINUIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382985_a_384314]
-
Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte cu tâmple cărunte... Suspină-n pieptul nopților cuvântul. Primăvara vine în caleașca vieții, Cu flori ce cad din paradisul sfânt, Răsar îmbrățișați zorii dimineții Aduși de un cor de îngeri surâzând. Baia Mare, 13 februarie 2017 Împrimăvărare Încep să se dezghețe râuri de cuvinte, Să cânte-n suflet primăvara iar... Mă-ncumet să rostesc iar pentru tine Poeme ce-s uitate de
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
dreptul fermecată de spațiul acela în care ne învârteam, grădinile Mânăstirii, cu trandafiri de toate culorile , aleile înmiresmate cu tei înfloriți și multitudinea de ghivece cu flori aflate peste tot.. . petunii în degradeuri de roz, grena, vișiniu și alb, apoi răsăreau pretutindeni gențiene, garofițe și micsandre, simple , dar și duble... Ghitările fredonau bucuria și frumusețea, iar băieții păreau veritabili „trubaduri„ , afară pe o bancă sau de ce nu ? chiar la masă. Nora, cineva scotea o ghitară și efectiv magia începea... Mâncam în
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CÂND... versuri, Bertoni D Albert Când norii înceta-vor să mai plângă Fierbinți lacrimi amare și de dor Inima pare să se frângă Cu trupul străbătut de un fior... Când soarele va înceta să mai răsară Luându-ne speranța de-a iubi Vom face totul numai într-o doară Și - ncetișor, cu toții vom muri... Când bolta stelelor nu va mai lumina pământul Împărtășind al lunii blând amor Spre tine mi se-ndreaptă iute gândul Ești tot
CÂND... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383035_a_384364]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > UN CÂMP CU MACI Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului UN CÂMP CU MACI autor, Bertoni D Albert Dacă vei ști vreodată, când răsare Semețul soare, peste-un câmp cu maci Că dragostea ce-ți port, în veci nu moare Atunci să nu vorbești, atunci să taci Privește-i razale, la cum lumină Și cum mângâie fiecare floare Să știi atunci că-n orice
UN CÂMP CU MACI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383019_a_384348]
-
picături ar face un ocean Iar razele de soare îți vor spune Același basm, în fiecare an... Și dragostea ce-ți port, în veci nu moare Iar tu să nu vorbești, ci doar să taci Poți să vorbești doar atunci când răsare Semețul soare, peste-un câmp cu maci. 15 prier 2016 undeva, în România sursa foto: internet Referință Bibliografică: UN CÂMP CU MACI / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
UN CÂMP CU MACI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383019_a_384348]
-
Sentiment > ȘI TOTUL E PACE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și ninge și ninge în tristele-mi ore când gândul încinge fantastice hore. Și plouă și plouă în vreme ce-n mine răsare o nouă speranță-n mai bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește seninul. Și-adie și-adie o dulce răcoare în lumea
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
vină rugăciuni să-nalțe iară, cu puterea Ta,divină, dând Piramida Solară Stai în zona nemuririi, a Triunghiului de aur, punct de bază al omenirii și al culturilor tezaur Baba Dochia cu a sa turmă transformată-n stană... Babe... Întrebări răsar din urmă pentru a locului podoabe Doi frați ai domniei tale ce privesc doar înainte se încrucișază-n cale în triunghiul cel fierbinte Sub un cer senin,cu stele enigme persistă,încă, Strabon scris-a despre ele . Sfinxul,un altar de
KOGAIONUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383093_a_384422]
-
la hotară Și de nunți n-avură timp, Dar au vrut s-avem o țară Sub al primăverii nimb. Nu la marginea poveștii, Ci în fierberi de istorii Și-n talazuri cu primejdii S-au cuprins adânc de glorii. Vulturii răsar din stâncă, Oltul naște pui de lei, Noaptea lor e mai adâncă, Noi ne luminăm prin ei. Și-ascultăm cum grâul crește În câmpiile române Și trăim într-o nădejde De-a munci și de-a rămâne. Dreptul de-a
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
și maci îi ținea tovărășie acestuia, ascunzând sub capacu-i încrustat cu scene diurne adevărate simboluri ale vieții trecute în trudă și dragoste multă. Din pavimentul de șamot-al odăii, mângâiat de o scoarță prelungă, între pat și lada cu zestre răsăreau parcă minunate flori roz-albe în chenar de frunze lucioase, țesute de-o mână dibace. În mijloc de casă, soră cu patul se răsfăța într-un picior-tulpină o măsuță. Metalul colorat ca lămâia fusese presărat cu flori de nu-mă-uita de pictorul
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]