3,256 matches
-
să iau...! În timp ce populația țării ne urăște de moarte, fugind de noi ca de sperietoare, totuși noi, avem suflet, astai...! Uite, bunăoară acum, Îmi frământ mintea să văd cum te pot ajuta. Sunt hotărât să te scot de sub Învinuire penală...!!” Răsfoi din nou registrul de poartă ca după câteva derulări să se oprească la o pagină anume. “Fi-i atentă.În ziua de 27 februarie 1978 n’ai tras linie la terminarea zilei de lucru. Dacă vrei să scapi de cel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intra În alertă iar o parte din materiale procurate cu mare trudă În mod sigur vor dispărea, cauzând un prejudiciu greu de recuperat. În genunchi vă rog, puneți-mă În libertate...!!” Vizibil manierat, procurorul avu răbdare să-l asculte, mai răsfoi odată acuzarea milițianului Încercând să găsească o cât de mică dovadă a vinovăției, dar nu Înțelese prea bine felul cum s’a produs această gaură În propietatea Bazei, iar acuzatul Tony Pavone dacă a fost În Bază În ziua respectivă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe scaunul din fața biroului, monologând. “Domnule Gică Popescu, fiți drăguț ca Întodeuna,verificați Încasările...! Mi-ar face plăcere să cunosc dacă această factură a fost onorată parțial or În totalitate...!” Gică Popescu nu răspunse imediat. Îi luă dosarul din mână, răsfoi câteva pagini neglijent, ca după câteva secunde oarecum sufocante, reuși să rostească privind’o stăruitor. “Atena, vino mai aproape. Ca să te pot ajuta, trebue să studiem Împreună dosarul...!” Evident, fata nebănuind intenția lui Gică Popescu, ocoli biroul postându-se În fața
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e firesc să nu te poți concentra cu eficiență. Nu te alarma, ai răbdare și tocește. Ce te făceai dacă emigrai În China...?” Tony Pavone, zâmbi. „Ca Întodeauna, numai tu ai dreptate. Așa dar, astăzi nu mai am chef să răsfoiesc dicționarul și, te rog să nu mă obstrucționezi...! Simpt nevoia unei relaxări...!!” „Vezi dacă ai Învățat prea mult...!” - zâmbi Într-un anumit fel Atena, desprinzându-se din brațele lui, În timp ce repeta unele cuvinte pentru a le fixa cât mai bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
căldură. Pe biroul ei era deschis un album de Degas - îl adusese sperând să le farmece pe fetele dintr-a opta cu balerinele - și când Connolly l-a luat, ea l-a îndemnat să se uite înăuntru. A început să răsfoiască albumul, oprindu-se din când în când pentru ca Sheba să spună câte ceva despre vreo anumită pictură sau sculptură. A fost foarte bucuroasă de reacția lui la un tablou numit Sulking. I-a citit din carte și i-a spus cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aici o corabie destul de liniștită. Sunt foarte deschis către idei și abordări noi. Dar tu știi și știm amândoi, acest raport nu este ceea ce ți-am cerut eu. Este? Și-a înmuiat degetul arătător în gură și a început să răsfoiască paginile raportului. — Vreau să spun, serios, Barbara. Mă uitam la el fără expresie. — Eu credeam că ceea ce am scris e destul de la obiect, am zis. A rămas uitându-se încruntat în gol și apoi a împins raportul înspre mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ușa de la intrare trântindu-se. M-am învârtit pe scări o vreme, fără să știu prea bine ce să fac. Până la urmă am optat pentru a mă întoarce în living, unde, în următoarea aproximativ o oră, am stat pe canapea, răsfoind numere vechi din New York Review of Books. (Doamna Taylor nu le citește niciodată, din ce spune Sheba; dar e prea snoabă ca să anuleze ultimul abonament al soțului ei.) Polly și doamna Taylor au rămas sus. Brusc, a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
scriitoare? A început să râdă. M-am întins, să ajung la manuscris, dar s-a dat iar la o parte, cu manuscrisul deasupra capului. — Uite, Sheba, am zis, nu l-ai citit cum trebuie. Nu poți să prinzi ideea doar răsfoindu-l. Eu am scris ca să te apăr. — Ce căcat! a explodat ea. Nu mă aperi. Mă exploatezi, asta faci aici. În tot acest timp, ai pretins că ești prietena mea și tot ce ai vrut a fost material... — Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de-o săptămână pe Salmon și Colorado și călătorii de paisprezece zile pe Amazon. Salut, Dan, a spus Mary. Femeia s-a așezat lângă el. Ar fi putut să jure că trupul copilului emitea un zumzet de intensitate ridicată. A răsfoit una dintre reviste, fiind uluită de intensitatea culorilor de pe paginile glossy: nu doar de albastrul apei, ci și de diversele nuanțe de verde ale copacilor și tufișurilor, movul ca de lavandă al florilor de lupin și petele de roșu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
De obicei, de chestiile astea se ocupă fiu-meu, Drew, dar el e plecat din oraș. Să sunați înapoi dacă moare telefonul. N-ar fi trebuit să vă deranjez așa de târziu. Nu contează. Nu dormeam. Jina l-a auzit răsfoind hârtiile. Din doișpe până pe douăzeci iunie. Drew are o barcă liberă. Câți sunteți în grup ? Jina s-a uitat la spatele țeapăn al lui Mike. Și-a dat seama că în afară de incursiunile când ducea fripturile și shish kebab-ul la grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râu. Făcuse deja destul pentru el. * * * Alice a fost prima la rând ca să folosească telefonul prin satelit pe care Ellis l-a adus de la subsol. S-a așezat la masa din bucătărie în timp ce Jina s-a întins relaxată în sufragerie, răsfoind paginile unei reviste pentru pescari care era posibil să fie aceeași pe care o citise în urmă cu doisprezece ani. Bunicu’ nu se ia de tine, nu ? l-a întrebat ea pe fiul ei. Ți-a lăsat lumina aprinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deschise către cămășile celorlalți am înțeles cum se beau oasele în cetăți înalte știam că dinaintea mea se ridică ceața acum se rotesc sărbătorile cu pâinea legată de brâul lui Dumnezeu și se topesc zăpezile în cântecul mamei uneori mai răsfoiesc hărți doar cât să se tulbure gondolierii apoi mă cațăr în copac până la cuibul scăldat în lumină doar o treaptă visez că sunteți mari risipitori transparenți îndrăgostiți de fustele duminicii niciodată fără viori e ca atunci când miroși nașterea din întuneric
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atît de mare... se afla Întotdeauna pe raftul acela... — A dispărut odată cu soțul dumitale ? — Nu, dacă a luat-o cineva, atunci, precis a fost fratele meu. El nu mai suporta să tot aștepte și să nu Întreprindă nimic. A tot răsfoit-o, dar n-a găsit nimic demn de luat În seamă. Oare o fi pus-o pe undeva și-a uitat ? Îl enerva că tot dădeam cu ochii de ea și se gîndea că, pînă la urmă, o să iau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mărului lui Adam, mușchii i se Încordară precum gîtul unei păsări pusă la frigare. Dar a trecut mai mult de jumătate de an de cînd a dispărut și eu n-am stat cu miinile-n sîn În această perioadă. Le-am răsfoit pe toate. O să zici că am făcut muncă de cîrpaci... dar, oricum, am investit În afacerea aceasta o grămadă de timp și de bani. O să-ți arăt, dacă e nevoie, tot ce-am Întreprins. Să-ți spun drept, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar de fapt... Era și aceasta o posibilitate. — Adică cum? — Ca să fiu cinstit, starea de lucruri mi s-a părut ambiguă. — Mi-ar fi plăcut să-i spuneți așa ceva și fratelui meu. Dar acum nu mai am nici un dubiu. Am răsfoit repede albumul, Încercînd să n-o privesc. I-am arătat fotografia fratelui ei lîngă mașină: — Uită-te la fotografia aceasta. Scrie aici că dumneata ai făcut-o. Soțul dumitale s-a băgat sub mașină. Fratele stă la o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Sau poate nici nu era un S, fusese un fulger de la bun Început. Dacă-i fulger, presupun că trebuie să aibă o oarecare legătură cu electricitatea, dar deocamdată n-aveam cum să verific. Nu puteam să Încep Însă prin a răsfoi cartea de telefon În căutarea unei firme care să Înceapă cu litera S și nu prea știam cum să procedez În cazul acesta. După felul cum a fost concepută, nu cred că era doar o jucărie de copil: Îmi imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de parte că ăsta e un semn de intimitate. M-am mirat că după duș a ieșit gol, învelit în prosop și s-a uitat la mine ca la o acadea. M-am așezat rigidă în colțul opus al încăperii, răsfoind o carte. Aici însă a intervenit catastrofa. Dându-și seama că nu sunt așa de spontană și de accesibilă cum a crezut, a mai făcut niște zâmbre și, exasperat, a luat cutia cu butoane în mână, a apăsat, și ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din laboratorul oxonian de creiere (că doar între ei mă aflu acuma) își puneau tichiuța să deschidă the academic year, la noi destinul era și el limpede precum cristalul. Mergeam frumușel la rampe de cartofi. Ne înfigeam mâinile care au răsfoit Critica rațiunii practice a tipului din Königsberg și Philosophical Investigations-urile lui Wittgenstein. Căutam printre cartofii stricați, moi și cum nu se poate mai puturoși, pe cei care mai erau viabili. Îmi aliniam elevii pe două rânduri: unii cărau coșuri, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se opriră pe creștetul ei. Părul îi era negru, lucios, prins într-un coc, aranjat cu măiestrie, dovedind minuțiozitate și grijă pentru cochetărie. Oare cu ce se ocupa? Fața îi era aplecată asupra unui jurnal de mode pe care-l răsfoia, așa că nu i-am putut vedea decât o secțiune a frunții, apoi parțial șoldul și picioarele puse unul peste altul, cu rochia foarte subțire, înflorată în albastru, acoperindu-i genunchii din decență sau din întâmplare. Toată învălmășeala de gânduri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai vorbărețe ca oricând; se termina vremea bulionului, a murăturilor, a pregătirilor de iarnă, se deschidea vântul de răsărit și miazănoapte peste dulcea așezare a locului. Doamna Pavel terminase de mult de citit Contele de Monte Cristo, iar domnul Pavel răsfoia pentru nu se știe a câta oară, cu nedumerire, noile ziare, apărute acum după război. Urmele secetei de peste an și ale războiului se resimțeau încă, dar domnul Pavel, care avea experiența primului război, nu se alarma, spunea că e firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu-mi rămase decât să rostesc neutru: - La mulți ani! La aceeași oră, dincolo, departe, la țară, Ana, stând într-o rână pe canapeaua largă, acoperită cu un pled de lână roșu, mițos, din camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute înainte de război, pe care tatăl ei le păstra în unul din sertarele scrinului aflat în aceeași cameră. Visa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de păr ce-i căzuse pe frunte și începu o lungă, luminată vorbire despre literatură și sociologia culturii. Deodată râse: - Vă aduceți aminte când ne-am văzut prima dată în tren, călători oarecare, în același compartiment, alături pe banchetă... Eu răsfoiam o revistă franceză de modă, editată imediat după război... Dumneavoastră trăgeați cu ochiul crezând că nu vă observ, când la paginile revistei, în timp ce le întorceam, când la mine - nu știu ce gândeați - râdeam în sinea mea de naivitatea, mai ales de siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
gândeați - râdeam în sinea mea de naivitatea, mai ales de siguranța dumneavoastră, ca a oricărui bărbat de altfel. - Nu mi-am închipuit, pentru că păreați cu totul absorbită lecturii. - Așa se părea. În realitate eram atentă numai la dumneavoastră. Revista o răsfoiam într-o doară. - Nu se poate! - Asta înseamnă că nu cunoașteți femeile. În ce fel împărțiți dreptatea? Eu cred că e nevoie în profesiunea dumneavoastră de multă psihologie, care nici nu se predă la Facultatea de Drept, ceea ce dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimeni nu îndrăznise inițiativa necum din cadrul municipalității să rupă restul. Bucata de hârtie mai flutura în adierea de aprilie, noi o priveam, avocatul vorbea ceva despre „libertățile garantate prin constituție”, clientul din boxă nu înțelegea nimic, procurorul vorbise înainte, acum răsfoia un carnet cu coperte maro, mai avea de susținut câteva rechizitorii, era plictisit. - Unde vă uitați, domnule judecător?, mă întrebă președintele în timpul judecății, aplecându-se către umărul meu. - (Mă uit la Istorie, vroiam să spun, dar nu puteam). La avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
morți; nu știu cine-i vârâse prostia asta în cap, să se ducă acolo. Nu-și găsea mormântul, și-l tot căutase la întoarcere, dar nu-l mai găsise, nu i se mai știa urma, Lung credea... Mă aflam în camera mea, răsfoiam un album cu fotografii de familie. Unele erau făcute aici, la câteva sute de metri de locuința în care mă aflam, în grădina publică, una era chiar cu Anna Wiaceslava, fosta elevă în refugiu; acum s-a încheiat pacea, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]