2,134 matches
-
monștri de bâlci, lagune împuțite (pe care le-au trecut cu gondola), statui la tot pasul - Hitler și Kafka și Lombroso și Pușkin -, brațe de mare cu traulere și balene... Nu se mirară când trecură pe lângă dealul Căpățânii cu trei răstigniți pe trei cruci de lemn smolit, în care îi recunoscură ușor pe Gaspar, Melchior și Balthazar, în bogatele lor costume orientale. Nici când Marconi, în fața ridicolului său aparat, recepta primul mesaj venit pe calea undelor :from quiqui quinet to a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căror cablaj intra în mașinărie. Sub un clopot de sticlă, conectat și el la întrerupătoarele angrenajului, o sibilă de plumb citea dintr-o carte groasă, urmărind păianjenii negri ai slovelor cu un deget nespus de uscat. O pisică ecorșată atroce, răstignită pe o planșă de lemn, între două bobine de inducție, era ultima componentă organică a mașinii. Câțiva nervi sidefii îi fuseseră degajați cu abilitate din carne și întinși demonstrativ, de-o parte și de alta a trupului martirizat, într-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
flăcăul de nici șaisprezece ani urla ca ura prunc, în genunchi, cu mâinile spînzurîndu-i neputincioase. Cu mare greutate împletitura de trupuri goale se descleșta, și ochii tâmpi de băutură ai tuturor se-ndreptau spre statuia vie din mijloc, spre noul răstignit și veșnica mamă a durerii. Toți fură cuprinși de-un tremur ce nu venea de pe astă lume. Flăcăul și izbea cu palmele peste obraji și-și smulgea părul. Apoi bâjbâi după cizme și scoase din carâmb un cuțit lung și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stafie, muindu-se-n verdele plantelor și-n tristețea după-amiezei, se apropie de fereastră și rămâne cu fruntea lipită de geam, realitatea a ceea ce el chiar vede-n acele clipe fără trecut și viitor: curbura șoselei Ștefan cel Mare, Criștii răstigniți pe stâlpii metalici ce susțin firele de tramvai, curtea neagră și udă a lui Nenea Cățelu, chioșcul de pâine, pe Paul și Vova furând corcodele dintr-o curte de vizavi, un tramvai huruind din toate tablele și ridicând rotocoale de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult orașul acela nesfârșit, pâlpâitor, era Bucureștiul lui personal, făcut cadou lui de ziua de naștere. Știa fiecare vilă și fiecare vârf de platan ce ștergea cerul. Știa luna mare și înghețată. Privea, sub razele ei, șirul lung de Criști răstigniți pe stâlpii de iluminat, de-a lungul șoselei curbe. Din coasta lor picura apă și sânge pe pavajul dintre șinele de tramvai. În acea seară, pentru prima dată, mama nu-i mai spusese nici o poveste. "Gata cu poveștile, de-acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cunoști toate secretele? Se uită la cărți în loc să privească la pereți. N-ar mai putea reface drumul înapoi. Curând ajunseră la ceea ce părea ținta goanei lor. Era un perete ca oricare altul, care înfățișa un basorelief bizar. Trei bărbați erau răstigniți pe trei cruci, în timp ce o mulțime eterogenă părea să aplaude de undeva de la poalele unui gorgan. ― Iisus? Creștinul? Abatele mormăi aprobator și apoi puse două degete la gura Mariei, arătîndu-i că trebuie să tacă. Ascultară o vreme liniștea. Nimic nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dintre cei prezenți care nu purta arme. Numai blestemații ăștia de diaconi sunt de vină. Nu fac decât să semene șovăială și frică. Ptiu! Palavrele lor despre un dumnezeu care nu dădea doi bani pe el și s-a lăsat răstignit pe cruce le tâmpesc pe femeile noastre și fac din tinerii noștri niște idioți; și, vă spun eu că... vă spun eu că... Se întrerupse și, în aceeași clipă, privirea feroce pe care o avusese când luase cuvântul lăsă locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus se trezi înaintea unei miriști și a unei mici grădini de legume, unde descoperi alte trupuri. însă soldatul privea spre casă. Romanul urmări acea privire și rămase împietrit de groază: trupul gol și chinuit al unei copile fusese țintuit, răstignit de mâini, pe lemnul ușii. La picioarele sale schelălăia un mic câine ciobănesc, care nu se mișcă de-acolo la venirea soldaților. Din mâinile tinerei fete sângele cursese în dâre lungi pe lemnul vechi și ros în mai multe locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nefiresc. Cuvintele se sparg în gânduri. Urmează-mi pasul Adu-mi iubirea-ntr-o clepsidră Vino, să fim doar tu și eu În pas de doi! TRISTEȚI Tristețea se naște-n negură pe deal Privirea mi se-ascunde-n oarecare Cu vise răstignite pe un val Ce spulberă oceanul într-o mare. Mă voi preface într-o taină aiurită Și voi dansa tangoul învechit în pași Voi ridica o clipă răstignită Și voi plecaădacă mă lași. Și-mi fi-vor anii la răscruce
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
exil Și-ar rătăci prin ani, prezentul. De m-oi afla între cuvinte Nedescifrate-n mod absurd În fraza gândului ce minte M-oi regăsi în sunet surd. De-o fi să știu să mă zidescă Voi învăța să Ă răstignesc! MI-AR PLĂCEAĂ. Mi-ar plăcea Să-mi transform Zâmbetul într-o petală De cuvânt absent, Să dau un nume viselor, Să pot număra Picături de ploaie Și Universul meu Să încapă într-un cuvânt. Mi-ar plăcea să iubesc
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Unirii din Iași. Naivități inerente vârstei... Între „cooperativă”, cum erau numite pe atunci magazinele cu de toate, și biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” era până de puțin timp o troiță din lemn, monument al satului, ce-l înfățișase pe Mântuitor răstignit pe cruce. Lângă, stătea bine priponit un scrânciob în jurul căruia se dansa în fiecare Duminică la hora satului. Se putea să nu fiu prezentă și eu? Era evenimentul cel mai așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Unirii din Iași. Naivități inerente vârstei... Între „cooperativă”, cum erau numite pe atunci magazinele cu de toate, și biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” era până de puțin timp o troiță din lemn, monument al satului, ce-l înfățișase pe Mântuitor răstignit pe cruce. Lângă, stătea bine priponit un scrânciob în jurul căruia se dansa în fiecare Duminică la hora satului. Se putea să nu fiu prezentă și eu? Era evenimentul cel mai așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noastre-ntregi. MARIA Cumplită prevestire mai faci tu, frate Roman. ROMAN Ce vrei? Uitat-ai oare c-ai blestemat pe Vodă Și că de-a lui sămânță legași acel blăstem? Nu s-a-nnegrit doar luna și soarele în ceruri Pe când îl răstigniră jidanii pe Cristos? Și ei au vrut să facă lucru-mprotiva firei, Au vrut să deie moarte celui fără de moarte... Dar astăzi, când se naște un monstru pe pământ, Cu inima cea neagră ca Vodă Mihnea Sânger {EminescuOpVIII 139} Și-atît de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l-avere și mărire. Prefă-te numai cumcă tu prețuiești acele Mari calități s-alese (numește-le cum vrei), C-o frază lingușește deșertăciunea lor Și pe-umeri te vor duce, sacrificând averea, Viața pentru tine. Dar spune-li-adevărul: Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge mizer de nimenea jălit. Se vede Că puteau șireții ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe sama altor... Apoi este și drept, cuminte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presăra-va. Ferește-te de una:... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui adevărul... Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, Vor risipi cenușa iubitei tale vetre. Și te vei stinge mizer... de nimenea jălit... Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mpărțit Pămîntul? - Proști de-o parte, de alta cei șireți Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar nu ca supusă, ci răzvrătită, renegată, respinsă. Deloc dispusă, totuși, să renunțe la Marea Absență pe care continuă s-o asalteze, negarea nefiind decât o confirmare a Înlănțuirii. „Suntem amândoi prizonieri Preaînalte/ Nu-ncăpem unul de altul/ ca doi răstigniți cu aceleași piroane pe o singură cruce/ ca doi gemeni Într-un uter prea strâmt” (Cuplul). Totul pare prescris și, În același timp, trăit, retrăit, reasumat cu fervoare. Până și simularea dorinței evocă premisa ancestrală, memoria ei dezolantă. Impulsul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-i spun tot ce suflă și răsuflă ghiaurii din împărăție. Și ăștia zece, douăzeci de greci fiecare își are finii și nepoții și strănepoții lui, și uite așa turcul este cap, dar gâtul întoarce capul... Pe Hristos L-or fi răstignit soldații cezarului, dar de vândut, L-a vândut Iuda... Și uite așa se vând și se cumpără capetele oamenilor la Istanbul. — Te-ai înfierbântat, măria ta, și nu cred că asta este pricina care te apasă, că mai înainte ziceai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: Nu știu, Adriene, mă fut. Pentru mine-i destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
temnițe. E o cetate a morții și a vicleniei. Meterezele-i depășesc norii, iar pe frontispicii sânt semnele Diavolului. Intru pe coridoare de piatră. Uși secrete se deschid, trape cedează. în cuști de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează. Și viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz și cea de malachită. Sângerez din sute de răni, dar nu mi-e
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Eminescu, un simbol încărcat cu sentimente dureroase, covârșitoare, un poet-mistagog care poartă însemnele timpului și sacrificiului creștinătății: Când vei auzi creanga trosnind, ia seama spun: e osul lui, al revizorului nostru școlar... Minți, școlare, minți, am răcnit, Eminescu a fost răstignit. (Revizorul nostru) Și ne mântuiește de cel rău, În numele Tatălui, al Fiului, Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin dezvoltarea retorică a versului "Eminescu se credea Eminescu", dar alunecă în prețiozitate, emfază: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
presupusul colonel Îl reținu monologând. “Numai o clipă tovarășe inginer...!” - Îi luă mâna cercetând curios inelul din aur Încrustat cu diamante ce-ți fulgera privirea, scoțând tendențioase sunete de admirație, e din aur...? Dar lănțișorul acesta din jurul gâtului cu Isus Hristos răstignit pe cruce...?” Tony Pavone, dădu din cap afirmativ neânțelegând sensul tendențios al Întrebării. “Frumoase bijuterii...! - oftă așa zisul colonel. O dovadă În plus, mata ai parale, nu glumă. În mod sigur, ofițerul acela a mirosit el ceva...!!” “Idiotul...” - Îl gratifică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți; 23. pe Omul acesta, dat în mîinile voastre, după sfatul hotărît și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit, și L-ați omorît prin mîna celor fărădelege. 24. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegîndu-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25. Căci David zice despre El: "Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Domnului meu: "șezi la dreapta Mea, 35. pînă ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale." 36. Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi." 37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: "Fraților, ce să facem?" 38. "Pocăiți-vă", le-a zis Petru, "și fiecare din voi să fie botezat în Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
bolnav, și suntem întrebați cum a fost vindecat, 10. s-o știți toți, și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. 11. El este "piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului." 12. În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este sub cer nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
-ne pe Baraba!" 19. Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, și pentru un omor. 20. Pilat le-a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus. 21. Dar ei au strigat: "Răstignește-L, răstignește-L!" 22. Pilat le-a zis pentru a treia oară: "Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul." 23. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]