2,464 matches
-
și agită păpușa. — Lasă șmecheriile, spuse Tili. Ce faci, mă pui la încercare ? Ți-am spus să cauți alta ! Crezi că, dacă am ochii închiși, nu văd ? Maestrul își flutură mâna în dreptul ochilor lui Tili, care, cu pleoapele strânse și răsuflarea tăiată, nu schiță nicio mișcare. Credeam că mă păcălești, spuse Maestrul. Zici că stai cu ochii închiși, când, de fapt, tragi cu ochiul. — Ai merita să-ți fac una ca asta, vorbi Tili, cu buzele parcă strânse, ca să nu piardă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Totul, continuă Maca, folosind retorica lucrurilor definitive, e o chestiune de apăsare. Pișatul în aer liber te descătușează, te despovărează. Altminteri, frustrările se îndeasă și se preschimbă în obsesii sexuale. Asta ne și împiedică să înțelegem femeia. Tăcură, ținându-și răsuflarea și ascultând fiecare ce fac ceilalți. La sfârșit, Maca se întoarse mulțumit și privi în jur. — Acum, că am scăpat temporar de apăsarea regulatului... să privim cu atenție locul, ca niște potăi ce-am fost. Suntem stăpânii teritoriului, pentru că l-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și întretăiat, în femeie. Ea nu-și terminase încă plânsul, așa că mai rămaseră câteva clipe îmbrățișați, mărind cercurile și lăsând ca între ei să coboare un fel de liniște. Care era parcă a lumii întregi, căci lumea întreagă își ținea răsuflarea. Și, poate tocmai de aceea, revenirea la viață fu asurzitoare. La etajul de dedesubt, abajururi, scaune trântite și aruncate de peste tot. La etajul unu, tingiri lovite unele de altele, cu un tămbălău de șatră țigănească. Apoi un fel de explozie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
porniseră. Bătrânul, părăsit de toți, dârdâia și clănțănea din dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o zbugheau pe scări. Bărbații și femeile, aplecați peste ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Sumarokoff de-a aștepta în Viena până ce împăratul Austriei va răspunde și de-a duce acest răspuns imediat la Livadia, unde-l așteaptă împăratul Alexandru. Cine cunoaște importanța jurnalisticei oficioase și precauțiunea cu care ea răsuflă va compara între ele răsuflările lor de natură foarte varie și va fi pe urmele adevărului. Acea scrisoare cuprinde, după un organ oficios, asigurări despre identitatea intereselor Austriei și Rusiei; deducem că aceste interese sunt identice în Orient. Dar ce voiește Rusia în Orient? Aicea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
legat de acest loc. Dacă e să-l comparăm cu un loc din România, am putea spune că Graz-ul este pentru cultura austriacă ceea ce este Iașiul pentru cea românească. Așezat în mijlocul Alpilor, într-o minunată vale care vara îți taie răsuflarea prin frumusețea peisajelor, iar iarna oferă un paradis celor îndrăgostiți de schi, Graz-ul a fost și unul din motoarele economice importante ale bunăstrării de care se bucură astăzi Austria. Revolta artiștilor, în rândurile cărora Werner Schwab se bucură oricum de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuit să mă adăpostesc ca o mortăciune de ultimul strigăt al durerii. Și aplecarea spre sânge e ca un semn descătușat al acestuia. Câteodată sunt eu însămi o vreme în sfârșit și definitiv însingurată, vreme de o virgulă într-o răsuflare. TATĂL LUI MARIEDL: Dar... Mama... organul unirii omenești prin locul scurgerilor umane... scumpa mea scroafă împuțită. E moartă. Unde este cuvenita tristețe? Au fost la tristețea la moartea mamei puse în vânzare bilete prea scumpe? FRATELE LUI MARIEDL: Mama noastră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca să fie pe obiceiul prisăcii”. Din cele mai vechi timpuri, bogăția Moldovei stătea în grâne și în miere: „în miere care se poate zice că e pulsul cel mai solid al țării, pentru că din vânzarea mierii și cerii își afla răsuflarea de cheltuielile nenumărate ce se fac în fiecare an la Poartă” (Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călători, vol. II, pag. 5-6 ). Importanța acestei activități străvechi este pomenită în actele vechi domnești din Epoca feudală, care amintesc de dijma de miere
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de restul măsurilor terapeutice (Schultz, 1975; Lacas, 1993). Instituția rămâne o necesitate. Bolnavul va avea nevoie de internare din timp în timp, ca de un "hamac instituțional" (Racamier, 1958) sau ca de un loc în care "poate să-și tragă răsuflarea". Prezența psihanalistului în instituție ridică anumite probleme; dimpotrivă cooperarea instituție-psihoterapie extra muros pare cât se poate de benefică: permite evitarea confuziei de roluri și reduce durata spitalizării. Spitalizarea, când este necesară, trebuie să fie discutată cu pacientul: aceasta ridică probleme
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
proprii și a fost mult mai influențată de el decât avea să recunoască vreodată. Din propria ei mărturisire aflăm că l-a descoperit târziu pe Proust (în jurul lui 1927) și încă și mai târziu pe Dostoievski, care i-a tăiat răsuflarea 20. L-a citit pe Nietzsche în adolescență, ca și pe Schopenhauer, care i-a lăsat o impresie profundă prin faptul că a introdus-o în înțelepciunea budistă și a adevăratului sens al disperării. Acești autori se potriveau cu un
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ajuns lângă redută. În frunte, tot maiorul Șonțu. La asalt, flăcăi! Înainte! În clipa aceea, un glonț dușman l-a izbit în piept. Sabia a mai fulgerat o dată văzduhul și-a căzut. În cădere, Șonțu a mai strigat, cu ultima răsuflare: Înainte, flăcăi... Înainte! O clipă, dorobanții au stat nedumeriți. Nu le venea a crede că ofițerul lor a căzut. Din urmă venea însă batalionul comandat de căpitanul Valter Mărăcineanu. Băieți, după mine!... Asalt... Înainte... Dintr-un zvâcnet au ajuns sub
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a fi pusă în ramă, vine hăt, de la mare depărtare și ca să fie mai credibilă este și copios asezonată pe deasupra cu un oarecare iz de aventură. Hai să nu vă fierb la foc mic și să vă spun dintr-o răsuflare despre ce este vorba. Știrea șoc pentru alții, nu pentru noi, e că, șase români au rezistat cu brio timp de 15 zile în aridul deșert american Colorado, în condiții deosebit de aspre, care potrivit scenariului american, simulau viața pe Marte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și moralizatoare, ci pur și simplu la: O, fata mea s-a dus, s-a dus de-a pururi. Eu știu cum e cînd mori și cînd ești viu: Ea-i moartă că pămîntul. O oglindă! Cumva de-o aburește răsuflarea-i, E semn că fata tatei mai trăiește (V,3). 1927 Iancu Botez (1872-1947), istoric literar și eseist, primul profesor de limbă și literatura engleză la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași publică unul din studiile lui fundamentale: King Lear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Aproape, și-n pas iute: corpul principal E așteptat din oră-n oră. EDGAR: -Ți mulțumesc. CURTEANUL: Deși regina cu-un motiv e-aici, Oștirea ei e-n marș. EDGAR: Îți mulțumesc. (Iese Curteanul) GLOUCESTER: Etern buni zei, luați-mi răsuflarea, Duhul meu rău să nu mă-nșele iar, Să mor pîn' nu voiți. EDGAR: Bin' te rogi, taica. GLOUCESTER: Acuma, domn bun, cine ești? EDGAR: Omul cel mai sărman, smerit de-ai sorții pumni, Om ce simțind și cunoscînd durerea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
neagră de afară și femeii i se păru după scăpărarea de o clipă a ușii deschise că el se cufundă undeva într-un abis. Frigul ce-l ciupi din prima clipă de pomeții obrajilor îl readuse la realitate. Simți deodată răsuflarea femeii alături de el. Fără să se gândească se întoarse spre ea și ți puse mâinile pe umeri iar ea se lăsă mai jos. Era mai înaltă ca el dar nu acest lucru avea importanță. Simțea că ei îi este teamă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
auzi „șoapta” tunătoare a lui Megieșu: „Ar trebui anunțat jandarmul de la post, că Doamne ferește vine noaptea și eu nu am chef să mă trezesc așa cu un cuțit la gât. Doamne păzește, mai repetă odată și goli paharul dintr-o răsuflare, apoi ieși grăbit. Câțiva îl urmară aproape imediat, fiindcă în atmosfera ceea de stinghereală nu se mai putea lega nici o discuție și fiecare își aminti că mai are câte ceva de făcut pe acasă înainte de a se lăsa noaptea. Până se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a întâmplat ceva neobișnuit și știind sigur că persoana din fața lui este lipsită de asemenea vicii distructive, îl întrebă mirat: Cum așa? Acesta, dornic de a-și descărca amarul în fața cuiva, ar fi vrut să spună totul dintr-o singură răsuflare și văzând că nu reușește făcu un semn a pagubă. Dacă vă spun ce am pățit, nu o să credeți... Vă dau cuvântul meu că nu o să credeți! Mai bine tac! După o pauză de o singură secundă continuă cu aceeași
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vânt nebun ce bate la fereastra mea, iar durerea nu mi alină nimenea. Mi-e atât de dor de voi mamă și tată, încât simt nevoia numai vouă să vă vorbesc, să vă strâng la piept, să vă simt calda răsuflare... încerc să cred din răsputeri că dorințele și simțămintele mele nu vor rămâne doar simple iluzii fără speranțe ce se pierd în neant. De asta vă vorbesc în dulci șoapte ca și când ați fi aici, lângă mine, aievea. Voi poate că
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
simplul fapt că ei erau acolo. O atmosferă caldă, un confort psihic este ceea ce simțeam acasă“, a precizat Mărioara. Eugenia Buraga s-a stins din viață înaintea soțului ei, în anul 1975. Cu toate acestea, când deschidem cartea, îi simțim răsuflarea. Eugenia și Costache Buraga vor exista atâta timp cât va fi cultură în Vaslui și oameni de suflet, care să le cinstească memoria. Nu trebuie să uităm! Mirela Irimia Monitorul de Vaslui -23 martie 2001 Cine a fost Costache Buraga? Eva Buraga
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
se putea realiza nici o îmbunătățire pe plan intern. Gorbaciov era conștient de interdependența și multilateralitatea relațiilor internaționale contemporane 2369. El voia să facă din "coexistența pașnică" nu doar un subterfugiu tactic care să se consume într-o clipită, "într-o răsuflare", ci chiar obiectivul pe termen lung al politicii externe sovietice. O politică externă conflictuală nu era compatibilă cu îmbunătățirea nivelului de trai al consumatorului. Acesta este și motivul pentru care Gorbaciov a optat pentru reducerea armamentului nuclear și rezolvarea conflictelor
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vădit combustia erotică; simțurile, toate ("cinci ursoaice cu nările aprinse") deschid porți sublimului; gândul însuși e "o dâră de sânge cald". Nopți de mătase (în Presimțiri de toamnă) refuză melancoliile, stările depresive: "Stele puternice se aprind și se sting: / Precum răsuflarea bărbatului tânăr..." POETICITATEA VISULUI. Cu tripticul Tirania Visului, disponibilitățile poetei ating cote maxime. Motive de vis? Orice moment al realului care transcende în ficțiune e, de când lumea, sursă de aventură poetică. Pe mari întinderi efuziunile lirice eminesciene sfârșesc în vis
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că Rudolph Brand, cunoscut pentru inima sa bună, a vrut să-l încurajeze pe tânărul challanger. Dar de atunci, de câte ori s-au întâlnit pe meridianele lumii, victoriile au alternat (11 Big Rudy, 11 Wonder Ghita). Drept urmare, lumea a așteptat cu răsuflarea tăiată Marea Finală din Hong Kong. Într-adevăr, așa cum a fost de așteptat, cei doi protagoniști s-au calificat fără nici un fel de emoții în ultimul act al competiției. Numai că în drumul său spre sala de concurs, puștiul Wonder Ghita
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
caracterul vag al văilor mîngîiate, dincolo de orice categorii formale, conține o puternică dimensiune morală. Mîngîierea e foarte puternică măcar pentru faptul că ne coboară măștile. Așadar, mîngîiați-l pe celălalt, cu un gest, cu un sunet, cu o privire, cu o răsuflare !... 2.5. HANUL SUFLETULUI Pentru a aborda trăirea pură, trebuie să îndepărtăm mai întîi ceea ce o deformează și îi falsifică percepția. În primul rînd, trebuie răspuns corect la întrebarea " Cine sunt eu ?", prin îndepărtarea ego-ului superficial, care se identifică cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
că Rudolph Brand, cunoscut pentru inima sa bună, a vrut să-l încurajeze pe tânărul chalanger. Dar de atunci, de câte ori s-au întâlnit pe meridianele lumii, victoriile au alternat (11 Big Rudy, 11 Wonder Ghita). Drept urmare, lumea a așteptat cu răsuflarea tăiată Marea Finală din Hong Kong. Într-adevăr, așa cum a fost de așteptat, cei doi protagoniști s-au calificat fără nici un fel de emoții în ultimul act al competiției. Numai că în drumul său spre sala de concurs, puștiul Wonder Ghita
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
eu sunt creator, mă autocreez, nu-mi luați, hrăpăreț, această iluzie. În caz contrar, mă supăr și plec în alt univers, unul deja mîntuit, sau mîntuitor. Ăsta e unul mîngîietor. Așadar, mîngîiați-vă cu un gest, cu o privire, cu o răsuflare, mîngîiați-vă pe buzele obosite, pe ochi ce-au văzut prea multe, pe mințile tocite de cunoaștere, pe sufletele tocite de speranță... Așadar, fericirea este (posibilă). Acum, aici, ori unde. Vă spun un secret: există în noi un punct generator de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]