5,132 matches
-
la tine în adâncuri. Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde de smarald, Desprinse din a ta privire În care vreau iar să mă scald. Și-atunci întreb, de ce se-adună ? De ce deodată îmi sporesc Dureri ce-n inimă-mi răsună Și liniștea îmi risipesc ? Iar un ecou răspunde-alene: Mergi, spune-i simplu: Te iubesc ! Ce e păcatul ? Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii! Deși, nici ea, străină nu-i de asta, Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii, Din plin făcând
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340418_a_341747]
-
exacte matematice, ni se destăinuie tuturor în graiul conceptelor. Un act de trădare profesională, în glumă vorbind, dar scuzabil și nesesar în aria logosului poetic. Heraclit afirma că „Poeții sunt aidoma sibilelor care vorbesc prin intermediul inspirației și a căror vorbe răsună peste secole de adevăruri divine.” În volumul „Paralelism vizionar”, Marinela Preoteasa propune un nou mod de cunoaștere, creații lirice în care unghiul de percepție aparține unui „zbor lăuntric” („Fluturii și fântâna”). Zborul vizează însă imaginar „universuri paralele”, o cunoaștere în
LIRA DE PE OLT de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340438_a_341767]
-
„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”. Celebra replică a lui Gheorghe Dinică din Filantropica mi-a răsunat mult timp în minte după ce am văzut filmul și mi-o amintesc de cele mai multe ori când mi se întind mâini care vor să-mi spună povești. Ce se întâmplă însă când o gură îți spune o poveste fără să-ți
„A fi luat de prost”. Cum mi-a scos tânărul Valentin banii din portofel cu o poveste în autobuzul 331 () [Corola-blog/BlogPost/338275_a_339604]
-
am zis nimic. Ultimele cuvinte le-am prins din mers. Nu, nu din mers, că mă târam, apăsat de disagi, cătrănit, cu gura uscată, cu greața-n stomac, încătușat și smucit de lanț de către un călăreț nevăzut. ”Cu dragoste, îmi răsuna la fiecare smucitură, șî cu post. Cu dragoste... șî cu post. Cu dragoste... șî cu post.” Ce dragoste? Tocmai sfârtecasem o oaie! Ce post? Cu carne, nu cu post! Până s-ajung acasă, mă stăpânea o revoltă atât de aprigă
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
stătusem în gazdă, mâncam o dată pe zi pireu cu ochiuri și de două ori pe zi ciorba de cartofi cu brânză a sterparilor jieni. Noaptea a trecut greu. Era lună plină, stâncile umede luceau, în târlă se băteau berbecii de răsunau toate căldările muntelui. Și-am dormit cu cojocul lui Ioiu. De fapt, nici nu era cojoc, ci instrument de învățătură de minte pentru cine nu-și aducea cojocul de-acasă. Croit rău, din doar două piei slabe (cojoacele se fac
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
Mihaelele sunt de Paște împreună. Iar la miezul nopții, când bisericile României vor răsuna de clopote, Mihaelele le vor spune celorlalte femei care sunt în dormitor “Hristos a Înviat!” Apoi, împreună, una după alta, vor părăsi încăperea, vor urca scara, ale cărei trepte le știu și în vis, vor deschide ușa grea din sticlă
Paștele Mamelor () [Corola-blog/BlogPost/338471_a_339800]
-
și cu luptă! Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români” Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma și necazul Și coroană pentru Doja, și baltag pentru Viteazul Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați Însă nu ne
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
renumitul naist Vasile Iovu, în Statele Unite dar și Canada, astăzi maestrul Eugen Doga va evolua în Piața Marii Adunări Naționale. Radio Chișinău: Maestre Eugen Doga, dumneavoastră veți evolua de Ziua Limbii Române în Piața Marii Adunări Naționale, ce creații vor răsuna pe scenă? Eugen Doga: Sunt mule lucruri frumoase, în general viața este o ”născocelniță” a Dumnezeului foarte frumoasă, păcat că lumea nu înțelege acest lucru și este mai tot timpul supărată, își caută de treabă, dar treabă este atât de
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
cel ce fierbe aprins de zâne, Pașii-ntineresc în tine, Lună, liric, vis cu sunet. Prăvălită-n nostalgie peste albastru-n văi adânci, Luna-n cerul lumii fierte de o vară verde-n totul, Spirite-n a lor fioruri mai răsună-n vechi porunci, Dar se pierd treptat ecouri, păsări libere ca focul. Eternă-mi ești, Lună dragă, muză-mi ești, suspini și speri, Caldă, blândă adiere, să-ți măngâi chipul aș vrea Și să-ți cânt acordul clipei și să
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
Baudelaire idei critice. Totuși le vedem, originare și regenerate după lungă lor evoluție, apărând dintr-un unic și vast creuzet care este spiritul arghezian, într-o aparentă, revoluta înstrăinare de sine: discursul de poetica. Modernitatea, până la clasicismul ei, lasă să răsune în poetica lui Arghezi hamletianul strigat al lui Rimbaud de a fi modern. Proiectarea și reflectarea ei din lumea lui Eminescu îi gravează originalitatea românească, inexprimabila. În mărturisirea poetica, Arghezi sugerează, insinuează, construiește, cu o naturalețe a apropierii de obiect
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM AMEȚIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am amețit. Mă clatin, sprijin caut. Prea multe împliniri îmi dau ocol. Răsună-n mine-al fericirii flaut. Iubirile trec lin, stol după stol. De unde oare-atâta bucurie? Parcă trăiesc de-un timp un alt destin. Ard luminos și viu ca o făclie și-nmiresmat mă simt precum un crin. De la o vreme
AM AMEŢIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340106_a_341435]
-
acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea încălzită subteran
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
onorabile și prin cinstirea cu care îl poartă. Acum, când eu am mai mulți ani decât a avut tata când a trecut granițele acestei vieți, încă mă simt copilul drag al tatălui meu, încă aud cum din adâncul ființei mele răsună chemarea TĂTICULE, așa cum îl strigam în fragedă copilarie Pe măsură ce trec anii, având propria noastră experiență de viață, descoperim în părinți comori peste care am aruncat o privire mai de suprafață. Încă și acum mai descopăr valori ale tatălui meu și
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
învățătoare la mânăstire dar tânăra învățătoare a refuzat să-l mai vadă, conștientă fiind de imposibilitatea continuării relației lor. Îndurerat poetul îi dedică o poezie pe care o și publică în Revista ilustrată de la Șoimuș, revistă citită și de învățătoare : Răsună toaca de utrină, În pacea unei nopți târzii Și, rând pe rând, câte-un opaiț S-aprinde-n multele chilii... Te văd în colțul vechi de strană Cum stai răpusă de răstriști Și-atâta jale pare scrisă În ochii tăi curați și
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea încălzită subteran
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
cu capul sprijinit în palme și cu coatele pe genunchi, cugetând la beleaua în care intrasem, scărpinatul conului Jorj, când era râcâit de unghiile groase, lungi și tari ca niște plectre rânduite unul lângă altul, avea ciudata însușire de a răsuna nu ca un violoncel, nu ca un contrabas, ci ca un fierăstrău, ca un joagăr scârțâitor, mai dihai decât toate joagărele pe care și le va fi cumpărat el (...). Erau niște râcâituri absolut insuportabile. În tăcerea acelei după amieze grele
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
poeme sunt replici moderne ale textelor eminesciene. În Lecturi după natură, sursa de pastel cosmic se află în măreția codrilor, la fel ca în Peste vârfuri: „Când peste codrii-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună / Furiș, ascult în noaptea sunătoare”. Un parametru al întunericului este liniștea și concretețea cu care împresoară subiectul care-și cântă viața în schimbul dintre anotimpuri, ca Leopardi în Canti, este de duritate celestă: „ca luna, ca o stea”. Cu posibilitatea tandreței
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
reflectă cererea, cutiile cu plasturi fiind nelipsite din oferta surdo-muților nomazi, la fel cum pachetul de șervețele este veșnic prezent în geanta oricărei femei românce care se respectă, indiferent de generație sau context. „I wanna wish you a Merry Christmas”, răsună zgomotos din telefonul domnului în vârstă, care ocupă scaunul de vizavi. Probabil un ring-tone adecvat sărbătorilor ce bat zgomotos la ușă. Însă cântecul celebru, recalibrat pe un pitch mult mai înalt, ce aduce cu vocea unui preșcolar prea înflăcărat la
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
tocmai din 2005. Armin van Buuren s-a întors și la piesele care pe care le-a făcut foarte cunoscute după ce le-a cântat alături de filarmonica din Amsterdam. Una dintre acestea este „This is what în feels like”, care a răsunat la încoronarea noului conducător al Olandei, Willem-Alexander, si care a fost nominalizată în 2014 la premiile Grammy, la categoria Best Dance Recording. La jumatatea show-ului și-a pus tricoul naționalei de fotbal a României personalizat de UNTOLD, pe care
Armin van Buuren la Untold. Românii s-au distrat ca și când mâine nu ar mai veni () [Corola-blog/BlogPost/339140_a_340469]
-
fost nominalizată în 2014 la premiile Grammy, la categoria Best Dance Recording. La jumatatea show-ului și-a pus tricoul naționalei de fotbal a României personalizat de UNTOLD, pe care scria UNITED și la câteva secunde distanță din boxe a răsunat WE COME ONE a lui Faithless și mai apoi un fragment foarte scurt din Nirvana - Seems Like Teen Spirit- suficient cât să facă publicul să fiarbă. Chiar dacă încă la patru dimineața, mașinile îl așteptau lângă scenă pentru a-l duce
Armin van Buuren la Untold. Românii s-au distrat ca și când mâine nu ar mai veni () [Corola-blog/BlogPost/339140_a_340469]
-
cu ciolan, așa cum se cuvine la evenimentele organizate de Primăria Capitalei. Am căutat degeaba cel mai lung cârnat din lume și nu l-am găsit nici pe cel mai mare din UE. Nu am auzit nicio boxă din care să răsune vreun artist care-și strige mândria că e român ortodox (foto: Octav Ganea, Inquam Photos). Dincolo de glumele culese de la cei mirați că pot să se dea pe una din cele mai circulate și poluate artere din Capitală cu bicicletele, să
prima decizie a primarului Firea și pentru „ceilalți” bucureșteni () [Corola-blog/BlogPost/339227_a_340556]
-
ghimpată, e umanul libertății de a fi. aerul viciat al orașului cu o mie de războaie arde filele scrise. mă rostogolesc prin canale în care umbrele dansează în mizeria inimilor. gândul mă sufocă între două clepsidre întoarse ca un clopot răsunând a uitare. de la ferestre, mă privesc pisici triste, miorlăitul lor sparge tăcerea. singurătatea e asigurată de iarba amară a speranței. prezent fără nisip, viitor în eprubete crăpate... punctul se plimbă indiferent în tabloul acceptării și-al răzvrătirii... Referință Bibliografică: clepsidră
CLEPSIDRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340861_a_342190]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Sonet de cvartet Primăvara cântă Cucul, dintre frunze de salcie. Mierla-i ține companie, de când înfrunzește nucul. Apoi glas de Ciocârlie fluieră-n pădurea deasă, când Cocorii vin acasă și cântă de bucurie. Matinal, codrul răsună zi de vară până-n seară, pe soare și vreme bună. Iubirea renaște iară și perechi în ea adună, pentru iluzii de-o vară. Sonetul dorinței Cu speranța ferecată-n amintire, când iubirea plutește pe aripi de dor, chemarea inimii se
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul tău în cale, Adorm sorbind din patimile grele. Albastra mare tot răsună-n jale, Ascunde-n valuri gândurile mele, Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele. Argint presar în dorurile tale, Arzând mă`nalț ca să ajung la ele, Acolo timpul e zidit în dale, Aici e-un timp
RONDEL A de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341042_a_342371]
-
Fugaru. Fără intenția repetării unor tonuri de cuvinte lipsite de originalitate, moartea artistului face exercițiul întrepătrunderii absolutului cu relativul: plecarea relativă dintr-o viață finită și încoronarea cu veșnicia. Tumultoasele cântece de dulce melodie interioară ale lui au rămas! Ele răsună în inimile generațiilor pentru care artistul s-a singularizat în stil, ca interpret, compozitor și profesor. Corelațiile, afinitățile profunde între cele trei condiții artistice sunt întărite în suprapunere, cu admirația publicului de toate vârstele. Cornel Fugaru a distilat, a rafinat
CORNEL FUGARU. A PLECAT ÎN ETERUL MĂRILOR STELARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341065_a_342394]