8,590 matches
-
fir/ pe care Parcele îl torc’’, cum scria același Lucian Blaga, ,,rădăcinile’’ pe care Brâncuși le-a purtat permanent cu el, peste tot în lume, pentru a rămâne el, românul din Carpați, din vatra Europei Vechi, și a nu-și rătăci identitatea, românitatea de multe ori milenară. Înfiorat de duhul unei memorabile mărturisiri a lui Ion Creangă, care a nemurit chipul copilului universal -, directorul revistei Lamura din Craiova, fondatorul Școlii Doctorale ,,Al. Piru’’ de la Facultatea de Litere a Universității din Bănie
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
s-a exprimat atât de plastic) tot așa, limba română este o insulă de latinitate într-un ocean slav. Deci, pe 31 august este sărbătoare mare pentru toată suflarea românească. În rezonanță cu țara noastră de origine, și noi, românii rătăciți prin lumea largă, vom sărbători ZIUA LIMBII ROMÂNE! La Montreal, mai multe organizații românești vor sărbători acest eveniment în câteva locuri, fiecare după priceperea sa, cu cele mai bune intenții. Însă noi, scriitorii români - canadieni, uniți în Asociația Canadiană a
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite sub zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri ce mor, gânduri ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas de om nu răsună, niciun cânt nu se aude trecând și niciun lup flămând nu
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
La statuia lui Ovidiu Preț de-un ceas am zăbovit Și-am simțit,ca un preludiu Ceva nemaiîntâlnit... N-ar fi fost dar cu putința Nici nu aș fi pomenit Nu a fost cu rea voință Prin Tomis de-am rătăcit Pașii m-au purtat agale Ba pe străzi,ba-n fundături Pogorându-mă la vale Prin istoriei frânturi. Și observ pe el,mărețul: Un batrân amfitrion Parca stabilindu-mi prețul De tânăr centurion. O grandoare mă cuprinde Am un sentiment
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
găsite în timpul săpăturilor arheologice din anul 1919 și între anii 1927-1930 atestă pelerinajul săvîrșit prin aceste locuri de popoarele care purcedeau la drum de cele mai multe ori cu războaie și gînduri de cucerire a noi și noi paminturi. Unele seminții au rătăcit pe aici în scurtul lor popas, fiind în curînd izgonite și puse pe de adversarii mult mai puternici și mai bine înarmați. Astfel românii i-au pe geți de pe aceste meleaguri, întemeind Albă Iulia, unul din cele mai importante și
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > RĂTĂCIND CĂRĂRI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O să te aștept prinsă-ntr-o pânză de ger nemiloasă, pe un trunchi schilodit de copac fără ram, o să mușc din zăpada topită,sfioasă
RĂTĂCIND CĂRĂRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383201_a_384530]
-
la geam. O să mă prefac într-un pumnal cu tăișul de gheață, și-o să-l împlânt într-o înfrunzire de veri, o să-mi curgă din ochi amintiri cu verdeață, și n-am să mai știu cărarea spre ieri! Referință Bibliografică: Rătăcind cărări / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
RĂTĂCIND CĂRĂRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383201_a_384530]
-
Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt trandafirul înghețat de-a ta iubire falsă nici țepii mei nu te-au lăsat te-ai strecurat ca o lumină arsă pe umbra norilor târzii ai rătăcit cu gene doar lacrimile dintr-o zi - sărate perle aurii - le-ai presărat alene mai clipocesc la mine-n vis cu fine stratageme aura lor din paradis filigranată la Paris cu buze tandre geme Referință Bibliografică: Sunt trandafirul înghețat / Mihaela
SUNT TRANDAFIRUL ÎNGHEȚAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383199_a_384528]
-
Unde-i bisericaaa? Hâââ! Unde-i casa meaaa? Am pierdut casaaaa! Hâââ! Ulița era pustie. Nici câinii nu mai lătrau. Dispăruseră și cetele de colindători. Arareori se mai auzea în depărtare câte un „bună ziua la Ajun!” Era limpede că mă rătăcisem și nimeni nu apărea să mă ajute. De data asta, blânda zână a Nevoii mi-a întors spatele. I se făcuse lehamite de mine. Dar bietul meu înger păzitor, căruia îi dădusem mult de lucru în noaptea asta, reuși să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Trebuie să-l duc și p-acesta acasă la el!... Băieții lui, vlăjgani de vreo zece ani, începură să bâzâie țâfnoși : -Da’ el de ce nu se duce singur? Nu vrem! Nu vrem! -E mic, mă! Nu vedeți că s-a rătăcit 6? -Ei, și? Ce ne privește? A plecat cu noi? Să se ducă singur acasă! Dar fetița, puțin mai mare decât mine, spuse cu o voce cristalină: -Lasă, tăticule, că merge cu mine! Am eu grijă de el! -Ce-ți veni
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mă, femeie, să-ți spun povestea! Încercă bietul om s-o potolească. -Ce să-mi spui? Mă crezi proastă? Ce eu nu văd? Țăcănea în prostia ei, nebuna. Noroc că au sărit băieții : -L-am găsit pe drum, mamă! S-a rătăcit! Dar a făcut pe el și pute. Dă-l afară, mamă! -Ba să nu-l dai, mamă! A țipat Lisandra. E băiețelul meu. Eu mă culc cu el. -Aoleu! A început iar nebuna. Tu strângi plozii de pe drum și eu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
un moment dat că „Vedem doar în măsura în care înțelegem”. Pentru demonstrarea acestui adevăr am să aduc în discuție banalul cartof, a cărui prezență în susținerea viații noastre trece neobservată. Orășanul aflat la „shoping” într-un supermarket vede în tuberculul de cartof rătăcit în coș, printre celelalte cumpărături, un simplu aliment. Bucătarul de meserie, „vede” în același cartof diversele feluri în care acesta poate fi preparat, în timp ce omul de la țară - agricultorul - are o viziune mult mai largă. Pentru el, cartoful nu este doar
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în ... Citește mai mult Ca un biet aristocrat exilat pe viațăîn afara bibliotecii lui din lemn de nuc,întinzi de caimacul dulce al
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
gunoierul cară fluierînd, în tomberoane,romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni.Se prea poate să umble liliecii apusuluicu picioarele goale prin cenușa caldă a satelorpărăsite,se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică,să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane,dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă,nimic nu te poate compromite în ... Abonare la articolele scrise de dragoș niculescu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce ar putea fi completată cu observația că niciun copac nu va folosi în noul ciclu de viață vreo frunză rătăcită pe crengi. Respectiva va fi eliminată din sistem. Cam așa ar fi una dintre ... Citește mai mult CARTOFUL FIERBINTE(fenomenul „COLECTIV”)ruLuna noiembrie este anticamera sfârșitului de an. Se știe însă că orice sfârșit în eternitatea timpului este un nou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce ar putea fi completată cu observația că niciun copac nu va folosi în noul ciclu de viață vreo frunză rătăcită pe crengi. Respectiva va fi eliminată din sistem. Cam așa ar fi una dintre ... XXXI. TRANDAFIRUL SIRENEI-7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015. 0-Misterioasele sirene Trache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel: “EXILAT“ Sunt cronicarul exilat În lumea slovelor străine, Dac-aș fi fost un retardat În țară, aș fi dus-o foarte bine. Sunt scribul printre litere uitat, Ce rătăcește pe câmpii străine, Dac-aș fi fost cu creieru’-extirpat, În țară sigur mi-ar fi fost mai bine. Sunt slujitor al vechiului condei, Rămas ca moștenire din Antichitate Până azi, când cel cu mintea de doi lei, E ridicat
“EXILAT“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383336_a_384665]
-
de capilare. § Cititorul va fi curios să afle cine e Masca. Nu vei dezvălui. Un fatum. Orice loc are un fatum. Masca e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme; ai o neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a doua zi, Romancierului - preocupat, de la o vreme, mai mult să bată coclaurile decât de hârțoagele lui - că fusese martorul unor lucruri incredibile. Gazda sa atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră, există pentru toate o plată! Sau aflaseră ieșirea și fugiseră cu prada! Un lucru era sigur: șaisprezece oameni, șaptesprezece, dacă îl socoteau și pe Castelan, dispăruseră fără urmă. De abia acum cei rămași și-au dat seama de puterea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Reunite este omul potrivit! Un popor are numai ceea ce merită! Pot dovedi că, încrucișând doar brațele, un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru asta trebuie să te naști liber. Să rătăcești, vreme de o generație, prin deșert... Te-ai spălat pe mâini! Soarta Stațiunii - spui - era hotărâtă dinainte; doar ai așternut istoria pe hârtie! Recunoști existența VOCII! Nici o VOCE! E geniul meu! Sau demența; decid orice: mâine, dacă vreau, mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură, dădu peste un cleric burtos care Înainta poticnit În sens contrar, suflând din greu, cu aerul nesănătos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Morții se cercetează cu o analiză răbdătoare, messer Augustino. Adunând și examinând cu luare aminte urmele lăsate de trecerea lor prin această lume. Cu lumina rațiunii, care, dacă e călăuzită cum se cuvine de virtute și de cunoaștere, nu se rătăcește niciodată. Cred că ideea dumitale e justă. Dar să fii cu luare aminte, Întrucât sunt alții care parcurg calea ce duce spre dialogul cu cei morți În tăcere, și cu alte scopuri. Iar să dai peste ei ar putea Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
contravenind uzanțelor Bisericii și convingerilor mele personale, Începu inchizitorul. Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de turmă, atunci păstorul trebuie să facă grabnic cale Întoarsă și să se Înarmeze. Alegoria dumitale e sinistră, frate. Oare eu să fiu oaia În straie de lup? Sau Întreaga Florență, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante bănuitor. — Oceanul imens e măturat de vânturi constante și potrivnice. Ele au ocrotit acele pământuri peste secole. Numai Într-un punct, pe o latitudine de câteva grade, ele suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]