2,812 matches
-
rost pe strada Dame. Pufni gândindu-se la asta. Patetic, într-adevăr, o femeie în toată firea holbându-se la un ecran, în toiul nopții, ca să-și amintească de casă. Ar fi trebuit să renunțe la toate astea, la această rătăcire în jurul globului, și să prindă rădăcini alături de Edward la Washington. Totuși, iat-o acolo, în lumina albastră a unui centru de afaceri dintr-un hotel, la aproape trei dimineața, tânjind după orașul ei natal mulțumită unui atât de lăudat joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu găseam taxiuri disponibile! Tina a fost de o amabilitate extremă cu mine, cel puțin pînă În ziua cînd mi-a declarat: „N-am fost niciodată fericită cu tine!“, dar suportam greu ca ea să fie martoră la ceea ce numeam rătăcirile mele agorafobice și, uneori, doar fobice. Într-un fel aproape inevitabil, m-am Întors spre alte femei. Reușeam fără prea mare trudă să le ascund faptul că sufăr de agorafobie: Îmi făcusem ucenicia cu minciunile destinate șoferilor de taxi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pământ al nimănui, care așa va rămâne până în momentul când se va trece la a treia fază. Șoseaua principală, la care reveniseră, era acum mai largă, cu o bandă rezervată exclusiv circulației vehiculelor grele și, deși furgoneta, doar printr-o rătăcire a imaginației se poate include în această categorie superioară, faptul că era vorba în mod indiscutabil de o mașină de transportat poveri îi dădea șoferului dreptul de a concura pe picior de egalitate cu lentele și mastodonticele mașini care sforăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e mai înalt decât toate clădirile care-l înconjoară, mai înalt decât orice clădire din oraș, probabil pentru că, de la început, a înghițit străzi, piețe, cartiere întregi. Marçal nu răspunse imediat, socrul lui dăduse o expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă ar fi supravegheat nimicul pentru a continua să fie nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la un punct dat, exact când trebuia? Se menționa un nucleu originar de frați care ar fi putut da la iveală o filosofie secretă, dar hotărâseră să se răspândească prin lume. Manifestele denunțau o neplăcere, o incertitudine, un sentiment de rătăcire. Frații din primele generații făcuseră În așa fel Încât să fie Înlocuiți fiecare „de un succesor demn“, dar „ei stabiliseră să țină secret... locul Înmormântării lor, și nici până astăzi nu știm unde sunt Înmormântați“. La ce anume se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Întuneric aveam să găsesc scara centrală. În schimb, iată că rătăceam aproape pe bâjbâite și-mi pierdusem orientarea. Poate că prin unele săli treceam acum a doua oară, poate n-aveam să mai ies niciodată de acolo, poate că rătăcirea aceea printre mașini fără sens, tocmai ea, era ritul. În realitate nu voiam să cobor, În realitate voiam să Întârzii la Întâlnire. Ieșisem din periscop după un lung, nemilos examen de conștiință, pe parcursul multor ore revăzusem eroarea noastră din ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trebuit să ne strângem În noaptea de 23 iunie 1945, și poate că unii dintre dumneavoastră pe atunci nu erau Încă născuți - cel puțin În forma actuală, vreau să spun. Ne aflăm aici pentru că după șase sute de ani de preadureroasă rătăcire l-am găsit pe unul care știe. Cum a aflat - și a aflat mai mult decât noi - e un mister ce ne pune pe gânduri. Dar vă Încredințez că e prezent printre noi - și nici n-ai putea lipsi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cele mai ambițioase proiecte. Profesorii i-au spus că sensibilitatea lui ar putea fi mai bine pusă În valoare Într-o universitate franceză, unde teoria este de multe ori ținută la mai mare preț decît construcțiile propriu-zise. Așa au Început rătăcirile europene ale lui Wakefield. Fantomele din Barcelona i s-au părut mai interesante decît cele din Paris, dar a făcut și o descoperire cu mult mai importantă: dragostea. A cunoscut-o pe Mariana, o emigrantă din România. Reușise să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ști, de fapt, prea bine că oamenii au o proastă Înțelegere a „autenticității“. Pentru mulți dintre ei, inclusiv Wakefield, Înseamnă ceva gen „spontaneitate“ sau „inocență“ sau „suflet geamăn“, toate cuvinte care se referă la un paradis pierdut, posibil doar În rătăcirile reveriei. În realitate, oamenii moderni, ca și lumea În care trăim, sînt compuși cu meticulozitate și proiectați riguros, niște creaturi vădit neautentice și mecanice. Dar Wakefield refuză să creadă acest lucru. El crede că, deși realitatea poate fi un construct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de roșii uscate la soare și să le amestece în sosul pentru paste preparat deja de menajeră. — Crezi că ar trebui să-i spun lui Laurence? — Și ce i-ai spune, mai exact? „Dragă, trebuie să-ți mărturisesc o mică rătăcire. S-a întâmplat pur și simplu să mă culc cu altcineva în ziua în care ne-am logodit.“ Bineînțeles că n-ar trebui să-i spui lui Laurence, ce naiba? — Dar nu pot să mă căsătoresc cu el dacă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Laurence. Era ca și cum ai fi așezat un jucător de rugbi alături de un participant la maraton, nu că i-ar fi pus pe amândoi la același nivel. Laurence era bărbatul cu care urma să se căsătorească, pe când Jack fusese o rătăcire de moment. Roși deodată amintindu-și cât de mare fusese rătăcirea. — Ești bine? N-arăți grozav. Își dădu seama cât de lipsit de tact trebuie să fi părut comentariul. Doar nu era să sară într-un picior. Tocmai aflase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
alături de un participant la maraton, nu că i-ar fi pus pe amândoi la același nivel. Laurence era bărbatul cu care urma să se căsătorească, pe când Jack fusese o rătăcire de moment. Roși deodată amintindu-și cât de mare fusese rătăcirea. — Ești bine? N-arăți grozav. Își dădu seama cât de lipsit de tact trebuie să fi părut comentariul. Doar nu era să sară într-un picior. Tocmai aflase că tatăl ei era grav bolnav. — Uite ce e, Fran, am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mărime, ca Delavrancea, Rădulescu-Motru, au făcut parte din suita care a celebrat zgomotos prezența la București a acestui reprezentant funambulesc al culturii franceze de atunci, ținînd mai degrabă de zonele ei periferice efemere, ca un fel de necesar exutoriu al rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva din complexele unei culturi provinciale, confruntate cu exorbitanța promiscuă a unei mari culturi? În orice caz, acest episod eroi-comic al vizitei lui Péladan este simptomatic pentru climatul tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sămănătorist („provincie sănătoasă/metropolă coruptă, loc al pierzaniei”): „Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie/ În provincie unde dădeau educație părinții/ Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie/ În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței// Sufletul meu: femeie la modă merge cu orișicine...” Sau flagelarea ironică a convențiilor sentimentale aferente: „De-ai fi fost croitoreasă ori n-ai fost nu-mi pasă/Dragoste provincială în curent cu mișcarea literară/ Sufletul tău e curat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Henri Massis din cunoscuta sa carte-manifest Défense de l’Occident, iar solidaritatea sa din finalul lucrării cu tradiționalismul „latin” al lui Charles Maurras exprimă un veritabil credo: „Geniul creator al acestui neam va avea atîta vitalitate încît să poată înfrînge rătăcirile și să poată asimila, din marea răzvrătire a epocei contemporane, numai elementele sănătoase și viabile. Pentru descendenții Romei antice, oricît de îndepărtați ar fi ei, asemenea elemente nu-și pot avea izvorul în anarhie. La cause latine est la cause
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu știm de vom reuși vreodată...”), la capătul unor evaluări drastice ale mimetismului „poeților noui”: „Adoptarea concepției relativiste din domeniul strict științific de poeții noui e mai mult exterioară, superficială. Ei n-au pătruns spiritul științei, esența acesteia. Extravaganțele și rătăcirile extremiștilor sînt cea mai evidentă negațiune a pretențiilor de atitudine științifică”. Aceasta înseamnă ordine, disciplină, seriozitate, nu anarhie și frivolitate”. Printre poeții „anarhici” comentați este amintit și Ion Minulescu (cu poemul „blasfemiator” „Spovedanii”). În categoria „extremiștilor” intră Ilarie Voronca, B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
firavă stea. [1938] * ANI, PRIBEGIE ȘI SOMN Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari pași de la oraș la oraș. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceștia de osteniri fără zare, de rătăciri și aureole amare, vor ține până la urmă, ca un vânt ce mă-mbracă și-mi zvântă ființa. Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui temeiul promis și mersul de-un mal să-1 anin, subt călcâie nu se ivește țărâna
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de verde Și m-am oprit la jumătatea lui - Este poteca ștearsă a timpului - Și n-am avut curajul de a mă pierde Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Să nu ai rătăciri De-a lungul lui, Dar în poteca ștearsă a timpului Să ai cândva curajul De-a te pierde. Floarea Să nu culegi, în pripă, Nicio floare. Nu vei ști, de-i rupi tulpina-n două Cât o doare. Când buchetu-alegi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Chantal Își făurise refrenul obișnuit al celor care, sătui, Își pot permite să aibă remușcări. Avea mai mult decît dublul anilor lui, chiar dacă ea nu și-i arăta pe ai ei, era prea mult, mult prea mult. Momentul acela de rătăcire nu trebuia să se mai repete. Erau deja trei luni de cînd hotărîrea asta, necontenit reînnoită, se topea de Îndată ce el Își făcea apariția. O dată mai mult magia acționă, iar Chantal se lăsă dusă spre camera ei. Nici nu Închiseră bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oftă ea. Măcar de-aș ști de ce am mereu acest coșmar... - Ce coșmar? Întrebă Lucas. TÎnăra femeie se Întunecă la față văzîndu-l că apare. Era Într-adevăr ultimul om căruia ar fi avut chef să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face bucăți fără nici o jenă. Ryan Îi prinse privirea și, preț de o clipă, păru mîhnit cînd declară că el fusese cel care prevenise jandarmeria. - Ce s-a Întîmplat? Întrebă Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de rătăcire plutea peste chipul lui În vreme ce Marie și Lucas făceau cu schimbul la post pentru a-l interoga. - PM, reluă Lucas, tatăl dumitale continuă să fie de negăsit, sîngele de pe iaht e al lui, cuțitul nu are decît amprentele dumitale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
baligă de vacă și spunînd voioasă „Nu e chiar atît de rău cum se spune“. OK. Nu intra În panică. Trebuie să pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire pe care acum Îl regret la modul cel mai sincer și că nu am avut niciodată de gînd să trag pe sfoară compania și... Nu, mai bine spun „Adevărul ăsta e, chiar am luat zece, haha, ce proastă sînt, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pare total luat prin surprindere - apoi ridică din sprîncene. — Sigur. Spune. Intru În cameră, trag aer adînc În piept și-l privesc drept În ochi. Domnule Harper, știu de ce m-ați chemat aici. Știu că am greșit. A fost o rătăcire de moment, pe care o regret amarnic. Îmi pare extrem de rău și nu se va mai Întîmpla niciodată. Dar, În apărarea mea... Simt cum mi se ridică un nod de emoție În gît. În apărarea mea, trebuie să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut - și scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Mata Hari Cu suflet mort, respiră oare omul Ce-n viață niciodată nu și-a spus „Asta mi-e patria, ăsta mi-e pământul!“ A cărui inimă nicicând n-a tresărit Când pașii l-au întors din nou acasă Din rătăcirile de pe un țărm străin? Sir WALTER SCOTT 1 TIGLATH - PILESER AL TREILEA... Mă numesc Howard W. Campbell, Jr. De origine sunt american, după reputație, nazist, din vocație, fără naționalitate. Scriu această carte în anul 1961. Adresez această carte a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]