2,034 matches
-
fi tranșat imediat conflictul. Îl hârjoneau mereu: - Când ne distrăm puțin cu profesorul ăla al tău? Avem chef să îl încingem! Dar nu merita să riște deși corecția aplicată profesorului nu putea fi identificabilă sau poate tocmai de aceea se răzgândise. Angelescu când îl vedea de la distanță, își punea capul în pământ preocupat brusc de starea asfaltului sau privea în altă direcție iar Stani îl privea disprețuitor! Nu s-a mai auzit să bată pe cineva. Tatăl lui a fost cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit. Sărbători Și sărbătorile vin și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două lumi. Lupt să răzgândesc trupul pentru a-și găsi traiectoria dar el imi aruncă lacrimile norului în ochii triști de beția poveștilor dintre vieți. Și merg rătăcind cărări și uit să-mi mișc picioarele, iar gâtu-mi anchilozează, ochii trag oblonul, mâinile adorm, numai sufletul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bani, pe care deocamdată nici nu îi avea. Fără să mai insiste, Stelian mulțumi pentru tratație și se ridică de la masă. Amabil și surâzător, directorul școlii îl conduse până la poartă și, strângându-i mâna, îi mai spuse că, dacă se răzgândea, el unul era dispus oricând să încheie afacerea. Cu toate că întrevederea sa cu Lascăr Anton fusese confidențială, zvonul că își vindea casa se răspândi repede prin sat și în zilele următoare Stelian avu surpriza să se trezească la poartă cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica mea și cu Marinică, să vină ei să stea cu matale aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casă nu s-ar mai fi aflat nimeni, în afară de ei. Nu văd nici un geamantan pe-aici! constată Ticu, uitându-se prin antreul larg, care nu oferea, într-adevăr, indicii în privința apropiatei plecări din țară a familiei. Nu cumva te-ai răzgândit și nu mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-au luat din nou pe Valentin... De bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-au luat din nou pe Valentin... De bine ce tocmai îi dăduseră drumul!... Cum adică l-au luat?!... exclamă Ticu mirat. Vrei să zici că...? și își încrucișă, cu un gest sugestiv, mâinile una peste alta. Iorgu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și ei în același timp și trântind portierele. Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec nicăieri! declară el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din câte se vede!... Ticu făcu, însă, o mutră acră și dădu din mână. Îi place s-o facă pe eroul, dar la ce bun?... Crede că tot ce zboară se mănâncă. Eu am vrut să-l fac să se răzgândească, dar degeaba... Că nu mai putea Gheorghiu-Jeg de Pătrășcanu ăla al lui!... L-au săltat și i-au făcut vânt în doi timpi și trei mișcări... Nici să-și ia rămas bun de la soră-sa n-a mai apucat, nechibzuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îți spun că până la Crăciun americanii noștri o să fie aici! îl asigură Grigore Gospodin, cu prilejul unei vizite pe care i-o făcu fără preaviz într-o zi de duminică, ca să vadă cum o mai ducea și dacă nu se răzgândise cumva în privința propunerii pe care i-o făcuse odată, de a accepta s-o primească pe fiica sa cea mică, Măndica, și pe bărbatul ei să locuiască în casa lui. Bine-ar fi, Grigore, dacă ar veni ei, americanii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reținu Victor. Ai uitat să-mi spui cum te cheamă. Fata se opri în poarta parcului și începu să râdă: Ce uitucă sunt! o făcu ea pe inocenta. Mă cheamă Felicia... Dădu să mai spună ceva, dar păru să se răzgândească. Victor o privi mirat: Ce-i cu aerul ăsta misterios?... Ai și un nume de familie, eventual și o adresă?... Felicia râse din nou, dar iarăși păru că stă la îndoială mai înainte de a-i da un răpuns. Da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
schimbă la față. - Viața ei ține doar de tăcerea dumneavoastră, nu uitați, stărui ea. - Știu. Vocea Jeannei era acum abia un suflu. Arthus de Kersaint părea că dorește să mai adauge ceva, cînd scîrțîitul unei trepte Îl făcu să se răzgîndească. În clipa următoare, Marie Își făcu apariția Înotînd Într-una din pijamalele, prea mari pentru ea, ale tatălui ei, iar bătrînul o Întîmpină cu un zîmbet care aducea a strîmbătură. - Sper că nu eu te-am trezit, copila mea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Animalele, mari sau mici, puteau umbla zile întregi pînă să le iasă alte suflete în cale. Pe vremea aceea, fiecare locuia acolo unde-i poftea inima. Cunosc destule cazuri de viețuitoare care au "testat" traiul în ocean, apoi s-au răzgîndit și s-au mutat pe uscat. Am auzit de altele care s-au învîrtit, fără de țintă, ani la rînd, pe pămînt, pînă în ziua în care au înțeles că marea e leagănul lor; și atunci s-au lepădat de uscat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Hana are dreptate. Cînd observă că lacrimi mari îi umeziseră fața, întoarse, cu greutate, privirea de la ochii ei tulburi. Hana rostise cu glas tare gînduri care-l măcinau și pe el. Adăugă cu hotărîre: Hana, am să mă întorc! De răzgîndit nu mă răzgîndesc. Nu se poate. Voi pleca mîine dimineață, așa cum am hotărît. Îmi voi căuta familia, chiar de-ar fi să străbat lumea toată pentru asta. Dar, oriunde aș ajunge, și oricît de bine mi-ar fi acolo, voi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Cînd observă că lacrimi mari îi umeziseră fața, întoarse, cu greutate, privirea de la ochii ei tulburi. Hana rostise cu glas tare gînduri care-l măcinau și pe el. Adăugă cu hotărîre: Hana, am să mă întorc! De răzgîndit nu mă răzgîndesc. Nu se poate. Voi pleca mîine dimineață, așa cum am hotărît. Îmi voi căuta familia, chiar de-ar fi să străbat lumea toată pentru asta. Dar, oriunde aș ajunge, și oricît de bine mi-ar fi acolo, voi veți fi mereu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
gata. Dar e zadarnic, dacă nu ajunge În mâinile sale, murmură el. Suntem pierduți. Totul e pierdut și zadarnic. Nu! strigă tovarășul său, Înșfăcându-l de umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În teacă. O luă și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era alcătuită din fragmente de fier. Dreapta, abia Îndoită spre a sugera pășirea, era constituită dintr-un material roșiatic nemetalic, probabil din teracotă. În mai multe locuri ale figurii, anumite grupuri de piese fuseseră Înlăturate, ca și când artistul s-ar fi răzgândit. — Așadar, aceasta era opera la care lucra maestrul Ambrogio, În timp ce era pecetluit de suflarea morții, zis Dante gânditor. Dar de ce... — Ce Înseamnă asta? Îl Întrerupse Bargello. Se uita În sus, intimidat, ca și când enormitatea figurii ar fi alungat din mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era vorba doar de o primă schiță. Desenatorul se gândise să situeze corabia mai jos pe foaie, iar apoi Își modificase proiectul inițial, deplasând desenul spre În sus. Dar detaliul nu părea nicidecum o consecință a faptului că autorul se răzgândise. Vela apărea legată de chilă printr-o rețea de sarturi, ca și când Ambrogio ar fi voit să indice posibilitatea sa reală de manevră. Era absurd. O glumă. Dar pentru ce să se slujească de un material atât de prețios ca pergamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i-ai văzut mozaicul, În biserică. Poate că ai observat asprimea trăsăturii sale... — Mozaicul Întrerupt... Mi s-a spus că proiectul inițial prevedea o altă temă, o reprezentare a arborelui vieții ca alegorie a Creației. Știi pentru ce s-a răzgândit meșterul? — Nu. Și nu sunt nici măcar sigur că ar fi Început vreodată să lucreze pe acest subiect. La Început, după ce a primit Însărcinarea, a lăsat să treacă multe zile fără să se apuce de nimic, tot umblând Încoace și Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Un bolovan se auzi rostogolindu-se domol. Daru se întoarse către prizonier. Acesta nu se clintise din locul lui dar îi urmărea fiecare mișcare cu privirea. - Așteaptă, spuse învățătorul în arabă și se îndreptă către ușa camerei. Pe prag se răzgândi, se duse la catedră, luă revolverul și-l băgă în buzunar. Apoi, fără să se uite la prizonier, intră în cameră. Rămase multă vreme întins pe divan, privind cum cerul se întunecă treptat și ascultând tăcerea. În primele zile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cuvânt. Era 9:43. Termenul limită se apropia și, în ciuda demonstrației de curaj pe care o făcusem în biroul lui Jackson, mă simțeam mai puțin sigură de hotărârea mea ca oricând. Dar trebuia s-o fac. Înainte să mă pot răzgândi, am sunat la biroul lui Vivian. — Grant Books. Milton părea să fie foarte răcit. — Milton? Sunt Claire... — Milton nu mai lucrează în compania noastră. Pot să vă ajut cu ceva? — A! Da, aș vrea să vorbesc cu Vivian. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mult. Hai să tăiem 10 mii de dolari și batem palma. Am început să intru în panică. Femeia mă acuza că sunt necinstită? și ce-ar fi trebuit să răspund? Vivian scădea oferta după ce eu spusesem că accept? Oare se răzgândise și nu mai voia să mă angajeze? Chiar și cu 10.000 de dolari mai puțin, tot era un salariu mult mai mare decât cel pe care-l primeam de la P și P. Oare trebuia să accept și așa? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ea. Karen, o fetiță minionă și drăgălașă, de vreo douăzeci și ceva de ani, era surprinzător de curajoasă - într-o ședință din ziua precedentă, îi ținuse piept lui Vivian fără să clipească, ba chiar reușise s-o facă să se răzgândească în legătură cu ceva. Mi-a plăcut imediat stilul ei direct și franc. — Nu e mulțumită de coperta pentru Bătută și Înlănțuită, a spus Dawn. Te-a sunat? Încerca să dea de tine. Nu era deloc mulțumită. Karen a oftat din rărunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a întrebat Mandy, evident șocată. și unde înseamnă asta? Care e orașul tău natal? — Iowa City. Mai mult sau mai puțin. — A-ha. A-ha. OK. Păi, de ce să nu-ți las totuși portofoliul meu? În cazul în care te răzgândești. — E foarte drăguț din partea ta, Mandy, dar nu cred că e nevoie. Eu și Mandy ne-am încontrat, politicos, până când, într-un final, eu am fost de acord să păstrez dosarele. Nu puteam să mai pierd timp discutând pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]