2,296 matches
-
Gaz Petrolier Lichefiat (GPL), păcura, cocsul de petrol, propilena și sulful de petrol. Rafinăria are o capacitate de 3 500 000 tone pe an. Nu funcționează de 8 ani, fiind ținuta în conservare, având mici perioade de funcționare, intermitente. Oprind rafinăria, pe orizontală au fost nevoite să-și închidă activitatea multe alte firme ce asigurau servicii de întreținere și reparații, accesorii și activitati anexe. Una dintre acestea este fosta întreprindere de Utilaj Chimic Uton. Închiderea în lanț a acestor firme a
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
petrol și gaze lampante pentru iluminatul public din Moinești, în total 100 de lămpi pe cele două strazi principale. El s-a inspirat din distileriile puțin mai vechi de prelucrare, apărute la Lucăcești, Găzărie, Valea Arinilor, Solonț, Stănești și Măgirești. Rafinăria de la Moinești a fost proiectată și ansamblată însăși de Nechifor Choss, echipamentele fabricându-le la atelierele de mecanică din Moinești și Bacău. Tot în 1840, la Lucăcești a început funcțiunea o pompă de petrol care fora la 150 de metri
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
acestei bogății. La Lucăcești apăruseră deja primele distilerii de petrol cu caracter industrial încă din 1837-1840, urmate fiind de cea de la Moinești (1844). Acestea sunt primele distilerii din Moldova. După distileriile din această regiune, la aproape un deceniu se construiesc rafinăriile de la Araci (1849) și Râfov (1857) Ploiești. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în exploatarea petrolului din bazinul Trotușului își fac apariția o serie de societăți capitaliste, din care unele cu capital străin. În
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
mare adâncime, au reintrat în exploatare perimetrele vechi din Depresiunea Dărmănești și Subcarpații Moldovei și-au extins cele existente în neogenul subcarpatic și paleogenul carpatic. Regiunea se numără printre cele mai importante sub raportul rezervelor și producției, iar cele două rafinării din zonă (Dărmănești și Gheorghe Gheorghiu Dej (Onești)) prelucrează petrolul extras din bazinul râului Trotuș și o parte din petrolul importat din țările arabe. Gazele de sondă sunt asociate cu petrolul și au început să fie captate și dezbenzina-te
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
folosite pentru uz casnic și pentru ardere în Termocentrala Comănești. În prezent cea mai mare parte a acestora este dirijată spre Combinatul Petrochimic Borzești, unde constituie o valoroasă materie primă pentru obținerea cauciucului sintetic, maselor plastice și rășinilor sintetice. Lista rafinăriilor ce au existat în Moinești și în satele din preajmă după ordinea cronologică: A. Distileriile de la Solonț, Zemeș, Valea Arinilor, Găzărie, etc. La Lucăcești apăruseră deja primele distilerii de petrol cu caracter industrial încă din 1837-1840, urmate fiind de cea
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
și primele din lume. B. În anul 1908 zona Moinesti cuprindea "întru hotare 51 fabrici de gaz derivate"; 8. Fabrica Columbia (româno-americană), în anul 1926 introduce în premieră mondială la Moinești procedeul cracării termice pentru obținerea de randamente mărite; 9. Rafinăria Danube-Oil. fondată în 1932 la Găzărie. După Al Doilea Război Mondial fabricile erau falimentare, pe urmă fiind închise definitiv cu excepția rafinăriei S.R.I.C.P care a fost mutată la Dărmănești în 1949. 18. ,Valea Trotușului<nowiki>"</nowiki> de Iulia Văcărașu, București
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
româno-americană), în anul 1926 introduce în premieră mondială la Moinești procedeul cracării termice pentru obținerea de randamente mărite; 9. Rafinăria Danube-Oil. fondată în 1932 la Găzărie. După Al Doilea Război Mondial fabricile erau falimentare, pe urmă fiind închise definitiv cu excepția rafinăriei S.R.I.C.P care a fost mutată la Dărmănești în 1949. 18. ,Valea Trotușului<nowiki>"</nowiki> de Iulia Văcărașu, București, 1980, editura Sport-Turism 19. Primăria Municipiului Moinești/istoric petrol: http://www.moinesti.ro/pagina/despre-petrol 20. Sursa Zilei: http://www.sursazilei
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
funcțiune care se menține și în zilele de astăzi, prin târgul din fiecare vineri. În dezvoltarea economică a orașului, baza au reprezentat-o atelierele manufacturiere, crescătoria de cai și târgul săptămânal. În 1789 este construită prima fabrică de bere, apoi rafinăria de spirt, precum și fabrica de lichior. Produsele fabricii erau de foarte bună calitate, ele fiind premiate în 1908 la Paris. Pentru a sublinia cât de importantă era fabrica, trebuie menționat faptul că trenul care circula pe relația Dornești - Rădăuți avea
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
circulația normală a trenurilor. 1890-1896 au loc lucrările de regularizare a șenalului navigabil al Dunării, se înființează un șantier de reparații navale, se construiește paralel portul de mărfuri “Coroana” legat prin cale ferată de gară și printr-o conductă de rafinăria de petrol din zona gării. O parte a portului din zona orașului primește statutul de "Port liber". 1916 (august - noiembrie) - bătăliile armatei române de la Alion și Cerna, conduse în prima parte de generalul-erou Ioan Dragalina. 1919 (5 mai) - Armata Română
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
avantaje. Se găsea nu prea departe de aglomeratul Istanbul, de unde putea atrage forță de muncă și menținea avantajul unei deschideri la mare. La Izmit s-au dezvoltat o mare parte a industriilor grele din țară, siderurgie, construcții navale și auto, rafinării, industrii pentru obiecte electrocasnice, fabrici de ciment și chimice, etc. In aceste condiții la Istanbul s-au dezvoltat industriile secundare și ușoare, alături de un număr incomensurabil de ateliere mici cu caracter manufacturier. Se poate aprecia că în prezent metropola trăieșțe
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
388), Italia (4.673), Serbia și Muntenegru (2.507), Croația (2.465), Franța (1.424), Polonia (1.353), Spania (1.057), Bosnia și Herțegovina (1.032), Grecia (873). Tabela următoare arată evoluția demografică a orașului: În Karlsruhe se află cea mai mare rafinărie de petrol din Germania (pe malul Rinului). Karlsruhe este renumit în Germania drept capitală a internetului, deoarece aici sunt doi mari furnizori de servicii internet. "Regiunea Tehnologică din Karlsruhe" promovează împreună cu alte orașe din regiune industria high tech. Circa 20
Karlsruhe () [Corola-website/Science/301029_a_302358]
-
Cârlovoaia, Mărăcineni, Mătești, Potocenii de Jos și Potocenii de Sus, cu o populație totală de 2150 de locuitori care trăiau în 447 de case. În comună funcționau 15 mori de apă pe Buzău, o moară cu aburi, o stână, o rafinărie de petrol care distila țițeiul extras în zona Berca, 2 școli (una la Mărăcineni și a doua la Mătești), având în total 95 de elevi (din care 6 fete) și 3 biserici. În 1925, comuna era reședință a plășii Câlnău
Comuna Mărăcineni, Buzău () [Corola-website/Science/300116_a_301445]
-
și zonele petrolifere din Irak a fost așezată o conductă de petrol. În anii 1930 Haifa era încă mai mare decâ Tel Avivul. Regiunea industrială a orașului se află în partea estică a orașului, în jurul rîului Kishon. Aici se găsește rafinăria de petrol, una din cele două rafinării ale Israelului, celalaltă fiind la Ashdod. Rafinăria din Haifa, înființată de britanici în anul 1938, când se baza pe conducta de petrol venită din Irak, prelucrează în prezent 9 milioane de tone de
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
așezată o conductă de petrol. În anii 1930 Haifa era încă mai mare decâ Tel Avivul. Regiunea industrială a orașului se află în partea estică a orașului, în jurul rîului Kishon. Aici se găsește rafinăria de petrol, una din cele două rafinării ale Israelului, celalaltă fiind la Ashdod. Rafinăria din Haifa, înființată de britanici în anul 1938, când se baza pe conducta de petrol venită din Irak, prelucrează în prezent 9 milioane de tone de petrol (66 millioane de barili) de petrol
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
1930 Haifa era încă mai mare decâ Tel Avivul. Regiunea industrială a orașului se află în partea estică a orașului, în jurul rîului Kishon. Aici se găsește rafinăria de petrol, una din cele două rafinării ale Israelului, celalaltă fiind la Ashdod. Rafinăria din Haifa, înființată de britanici în anul 1938, când se baza pe conducta de petrol venită din Irak, prelucrează în prezent 9 milioane de tone de petrol (66 millioane de barili) de petrol brut pe an. Cele două mari turnuri
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
de barili) de petrol brut pe an. Cele două mari turnuri de răcire, înalte de 80 de metri, astăzi neutilizate, construite în anii 1930, sunt cele mai înalte construcții din perioada Mandatului britanic.În timpul celui de al doilea război mondial rafinăria a fost bombardată în mai multe rânduri de aviația militară italiană și a fost obiectul unor atentate ale organizației clandestine evreiești Lehi. Naționalizată în 1948 de statul israelian, în prezent se află în proprietate privată (a Societății le'Israel a
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
au staționat în Italia, chiar și după ce această țară a trecut de partea aliaților în septembrie 1943 și au rămas actove aici pâmă la încheierea războiului. Au mai existat unități staționate în România unde trebuia să protejeze câmpurile petroliere și rafinăriile din Ploiești, de unde venea o bună parte a combustibilului folosit de mașina de război germană. Una dintre caracteristicile unice ale "Luftwaffe" (prin comparație cu alte forțe aeriene independente) era prezența în rândurile ei a unei forțe de elită de parașutiști
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
industrială infințată în satul Brazi a fost Atelierul de Teracotă. Tot în acelasi timp ia ființă și o fabrică de sifoane, proprietar fiind Constantin Spiridon. În aprilie 1934 societatea "Creditul Minier" ("înfințată în 1919 la București") a început construirea unei rafinării la Brazi, pe care a dat-o în funcțiune la 15 iunie 1935. Rafinăria a suferit grave avarii în timpul bombardamentelor aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial. La 11 iunie 1948 rafinăria a fost naționalizată. În 1950, comuna
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
ia ființă și o fabrică de sifoane, proprietar fiind Constantin Spiridon. În aprilie 1934 societatea "Creditul Minier" ("înfințată în 1919 la București") a început construirea unei rafinării la Brazi, pe care a dat-o în funcțiune la 15 iunie 1935. Rafinăria a suferit grave avarii în timpul bombardamentelor aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial. La 11 iunie 1948 rafinăria a fost naționalizată. În 1950, comuna Brazi a fost transferată orașului regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi a regiunii
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
la București") a început construirea unei rafinării la Brazi, pe care a dat-o în funcțiune la 15 iunie 1935. Rafinăria a suferit grave avarii în timpul bombardamentelor aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial. La 11 iunie 1948 rafinăria a fost naționalizată. În 1950, comuna Brazi a fost transferată orașului regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi a regiunii Ploiești; în 1968 comuna Brazi a absorbit comuna Popești și o parte din comunele Bătești și Negoești, fiind inclusă din
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
din efortul de război german mecanizat din al Doilea Război Mondial a fost realizat pe baza resurselor din România, iar la acea vreme schelele din zona de Prahova - Dâmbovița reprezentau majoritatea resurselor. Pentru exploatarea lor s-au construit mai întâi rafinăria din Câmpina, mai apoi cea din Ploiești, ținte ale bombardamentelor aliate din august 1944. O parte semnificativă din petrolul rafinat la Câmpina și Ploiești provenea din schelele de pe teritoriul Telegii. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, rezervele de
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
locuitori ce trăiau în 288 de case. În comuna Merei funcționau 2 școli de băieți și una de fete în satul de reședință, 2 biserici ortodoxe (una în Merei și alta în Valea Puțului), 3 mori de apă și o rafinărie de petrol. Pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, mai funcționau și comunele Lipia, Gura Sărății și Monteoru. Comuna Lipia era formată din satele Lipia, Ciobănoaia, Nenciu și Valea Puțului, cu 2310 locuitori în total; în comuna Lipia funcționau
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
o populație totală de 1770 de locuitori. La Monteoru funcționau o școală de băieți și una de fete în care învățau 43, respectiv 28 de copii; o biserică, o moară cu aburi, o moară de apă cu turbine, și două rafinării de petrol ale lui Grigore Monteoru. În 1925, comunele aveau aproximativ aceeași configurație, făcând parte din plasa Nișcov a aceluiași județ. Ca populație ele aveau respectiv 5000 de locuitori (Gura Sărății), 2600 (Lipia), 1125 (Merei) și 2068 (Monteoru) În 1931
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
petrol cu ajutorul pompelor. Pe lângă acest prețios combustibil se mai extrage și gazul de sonda. Pe teritoriul comunei se poate construi o stație de benzinărie unde sa se separe țițeiul de apă, iar restul de țiței este împins prin conductă spre Rafinăriile Pitești și Ploiești.
Comuna Icoana, Olt () [Corola-website/Science/301984_a_303313]
-
industria grea s-au situat în Częstochowa (Huța Częstochowa, fondat în 1896), Świętokrzyski Ostrowiec (Huța Ostrowiec, înființată în 1837-1839), Stalowa Wola (nou oraș industrial, care a fost construit de la zero în 1937 - 1938), Chrzanow (Fablok, fondată în 1919), Jaworzno, Trzebinia (rafinării de petrol, a deschis în 1895), Lodz (sediul din industria textilă poloneză), Poznań (H. Cegielski - Poznań), Cracovia și Varșovia (Ursus Factory). Mai departe spre est, în Kresy, centrele industriale au fost puține, si limitat la două orașe importante din regiune
A Doua Republică Poloneză () [Corola-website/Science/298584_a_299913]