KorAP: Find »[drukola/base=rahat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...92 >

2,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

stânci de granit, legate Între ele doar prin podurile aeriene formate din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din foi, cu capătul plin de scrum, ca o urmă de rahat de peștișor plictisit În bolul său de sticlă, sprijineau colțurile părăginite ale intrândurilor Întunecate, uitându-se fără vreo expresie pe chip la hoarda de copii mucoși care săreau și țopăiau pe pavaj. Copiii se jucau zgomotos, fără a-i lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Însă, că eu n-am intrat niciodată În vreunul dintre ele. Nu mă prea interesează Trecutul și, dacă e să mă Întrebați pe mine, taman această obsesie a țării ăsteia privind istoria ne-a adus unde ne aflăm acum: În rahat. Nu mai poți intra Într-un bar fără ca vreun dobitoc să nu Înceapă să turuie despre granițele noastre din 1918 ori să bată apa În piuă despre vremea lui Bismark sau despre timpurile când Îi băteam măr pe francezi. Astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
ținea arma și am descoperit că brațul lui se agita În direcția mea cu mult mai multă putere decât prevăzusem eu. L-am simțit cum mă apucă de gulerul halatului și-l răsucește, după care am auzit țesătura sfâșiindu-se. — Rahat, asta chiar e prea mult, am spus eu și am Împins arma spre el, reușind să apăs țeava pe sternul lui. Pentru că mă lăsam cu toată greutatea, speram să-i rup vreo coastă, numai că În loc de asta am auzit arma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
de la ăia cu asigurările. Dacă ziceți că e un fals, n-aveți decât să verificați. Am făcut asta deja. Și-atunci ce-i cu jocul ăsta? Dietz veni spre mine și mă măsură de sus până jos de parcă eram un rahat În care călcase. Îmi luă apoi ultima sticlă de scotch bun, o cântări În mână și o aruncă În peretele de deasupra biroului. Se făcu țăndări cu un zgomot de tacâmuri de cantină care cad pe scări, iar aerul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
se Înmoaie genunchii, că doar știu că ai rezervat pentru noi cea mai bună masă de la Horcher’s. — Cineva important vrea să te vadă, căscă el. Cineva foarte important. — M-au ales pe mine În echipa olimpică de aruncare a rahatului, nu? Fața lui Rienacker se schimbă la culoare și nările Îi palpitară puternic și repede, ca două sticle cu apă fiartă care se golescc. Începea să-și piardă răbdarea. — Bine, bine, i-am spus. Bănuiesc că, vreau - nu vreau, tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
cap spre dosarul de pe biroul lui: — Aș pune rămășag că Diels este cel care l-a făcut. — Și ai avea dreptate. Am moștenit acest dosar, dosarul tău, Împreună cu multe altele, când și-a pierdut postul de șef al Gestapoului În fața rahatului ăluia mic de crescător de păsări. A fost ultimul mare serviciu pe care a trebuit să-l facă pentru mine. — Vă supărați dacă vă Întreb ce s-a ales de el? — Nu, cum să mă supăr. Este Încă În slujba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
zise ea. Poate că ai Încercat să rezolvi unul singur, când de fapt erau două. Mi-a luat o clipă sau două să rumeg asta, ajutat fiind În final de palma pe care mi-am tras-o singur peste frunte: — Rahat! Bineînțeles că da! Remarca ei forțase conștientizarea acestui fapt. Nu era vorba de o singură crimă cu care mă confruntam În fața mea, pe care Încercam să o Înțeleg. Mă aflam În fața a două infracțiuni. Am parcat pe Nollendorfplatz la umbra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
sus pe deal, spre piața de pictură unde cei care treceau drept tinerii artiști ai Berlinului Își ofereau spre vânzare operele ireproșabil de idilice. Așa cum era de așteptat, Inge fu plină de o nemulțumire disprețuitoare: — Ai mai văzut așa un rahat absolut? pufni ea. Dacă te-ai lua după toate tablourile astea cu țărani plini de mușchi care strâng porumbul și ară câmpurile, ai crede că trăim Într-o poveste de Frații Grimm. Am dat aprobator din cap. Îmi plăcea când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
mai rămas din ea la fel de multă cât gem este În aluatul simplu al unui brutar evreu. Așa că dacă ăsta e doar un telefon de curtoazie, s-ar putea să mă simt obligat să vin În vizită la tine cu niște rahați de câine pe talpa Încălțărilor. — Ce-ai pățit, Rienacker, care-i problema ta? l-am luat eu. Ești nevoit să Împarți cu cineva vreo bucată la morgă sau ceva de genu’ ăsta? — Mai tacă-ți fleanca, Gunther, și lasă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
peste noapte atunci când Grete a dat În sfârșit de urma mamei ei biologice. Femeia era o țigancă originară din Viena, care lucra Într-o berărie din Potsdamer Platz. A fost un șoc pentru Grete și a fost sfârșitul lumii pentru rahatul ăla cu ochi de Paul. Ceva numit impuritate rasială, indiferent ce-o fi Însemnând asta, țiganii secondându-i la mică distanță pe evrei la capitolul nepopularitate. Paul m-a condamnat pe mine pentru că nu am informat-o pe Grete mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
să-mi arate legitimația Sipo sau insigna. — Cine zice? Bărbatul Își Împinse spre mine fața porcină prost rasă și șuieră: — Eu zic. — Ascultă, te Înșeli amarnic dacă crezi că posezi ceea ce este cunoscut drept personalitate impresionantă. Așa că scutește-mă de rahaturile tale și arată-mi o legitimație. O legitimație Sipo trecu rapid prin fața nasului meu. Voi, băieți, ați cam Început să vă leneviți, i-am zis scoțând actele de identitate. Mi le smulse ca să le examineze. — De ce te tot Învârți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

să-ți arăt ceva! și-i întinde peste masă desenul meu, omul îl privi câteva clipe, îl ține nepăsător între degetele lui murdare, neînțelegând prea bine, ridică din umeri, îi dă hârtia înapoi lui Radu, și printre dinți rostește răutăcios, Rahat! Repetă ca să se facă bine înțeles, Rahat pe băț! Și ne întoarce spatele, fără grabă, nepăsător, ca și cum timpul n-ar mai exista dincolo de mantaua lui groasă încinsă cu un șal femeiesc pe la mijloc, Poate trebuia să-i dăm o bere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
peste masă desenul meu, omul îl privi câteva clipe, îl ține nepăsător între degetele lui murdare, neînțelegând prea bine, ridică din umeri, îi dă hârtia înapoi lui Radu, și printre dinți rostește răutăcios, Rahat! Repetă ca să se facă bine înțeles, Rahat pe băț! Și ne întoarce spatele, fără grabă, nepăsător, ca și cum timpul n-ar mai exista dincolo de mantaua lui groasă încinsă cu un șal femeiesc pe la mijloc, Poate trebuia să-i dăm o bere! zise Doru, s-ar fi exprimat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

mai multe locuri. Cu alte cuvinte, a fost o noapte minunată. 2tc "2" —Ted, ai venit la fix! Ashling a trântit ușa de perete și pentru prima dată nu a rostit fraza ei obișnuită, care se întâmpla să fie: „Of, rahat, e Ted!“ —Pe bune? Ted păși precaut în apartamentul lui Ashling. Nu avea parte prea des de o primire atât de călduroasă. —Trebuie să îmi spui cu care jachetă îmi stă cel mai bine. O să fac tot ce pot. Fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită, atârna poșete... Sunetul telefonului o făcu să tresară din ritmul ei calm. —Alo? Și în următoarea secundă a regretat că a răspuns. —Oliver! Rahat! —... de unde... cum ai făcut rost de numărul ăsta? — De la mama ta. Vacă bătrână și băgăcioasă. —Lisa, când aveai de gând să îmi spui? ăăh, niciodată. În curând. Când îmi găseam unde să stau. Ce ai făcut cu apartamentul nostru? —L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de tarot ca să tragem cu ochiul la ce urmează să se întâmple. Au trecut în living și Joy scoase o carte din pachet, după care i-o arătă lui Ashling. —Zece de inimă neagră. Nu e de bine, nu? —De rahat, aprobă Ashling. Joy apucă pachetul de cărți și le răsfoi rapid până găsi una care să îi convină. —Damă de inimă roșie. E, asta mai merge. Alege și tu una acum. Trei de romb, spuse Ashling ridicând cartea. Începuturi. — Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
un raft unde erau aranjate mai multe reviste glossy. I-a întins un număr subțire pe care scria Hibernian Bride, primăvara 2000. Asta nu e o revistă, se gândi Lisa. Asta e o broșură. Un pliant, de fapt. O scrisoare. Rahat, e cât un post-it. Și asta este Spud, revista noastră culinară, spuse Dervla, înmânându-i Lisei altă broșură. Shauna Griffin editează revista asta, pe lângă Gaelic Knitting și Irish Gardening. Tocmai sosise un alt membru al personalului. Prea plicticos pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
un mesaj de la un anume Cormac, care urma să aducă luni dimineață o tonă de bălegar. Greșeală. Tolănită pe canapea, a apucat telefonul și a sunat-o pe Clodagh. Dar imediat ce a răspuns, Clodagh izbucni. Am avut o zi de rahat! Ignorând țipetele din jur, și-a ridicat glasul și a spus: —Craig are o durere de burtică și tot ce a mâncat la micul dejun a fost o jumătate de felie de pâine prăjită cu unt de arahide. Apoi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
voia sub nici o formă să poarte cască. La și jumătate l-a sunat. Spre surprinderea ei, era acasă. De ce nu ai trecut pe la mine? — Vrei să vin? — Păi... da, cred. Azi a fost prima zi la noul meu job. —Aoleu, rahat, am uitat! Cobor imediat! Ted apăru peste câteva secunde și arăta diferit. Nu putea spune cât de diferit, dar era ceva evident. Ashling nu îl mai văzuse de sâmbătă seara - oricât de uimitor era acest lucru -, dar fusese prea ocupată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
copilul lui de paisprezece ani. Înapoi în camera tristă, sufletul ei suspina nefericit. Totul era agravat din cauza oboselii și a lipsei de mâncare. Avea impresia de déjà vu, de pe vremea când avea optsprezece ani și lucra la o revistă de rahat, când nu reușea să găsească o casă decentă de închiriat. Cumva, în acest joc al vieții, ajunsese din nou de unde plecase. Deși atunci părea mult mai distractivă toată treaba. Pe atunci era disperată să evadeze din înghesuiala frustrantă a casei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
era că o făcea cu îndrăzneală. Mulți oameni poartă anumite haine pentru că știu că așa trebuie, chiar dacă unii dintre ei sunt buimăciți și rușinați. Lisa își purta hainele cu aplomb. Atunci, ca și acum, revista la care lucra era un rahat cu buget redus și îi era greu să-și găsească un apartament pe care să își permită să îl închirieze. Dar diferența este că, atunci, o slujbă de rahat la o revistă lipsită de importanță era ceva fantastic - faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
aplomb. Atunci, ca și acum, revista la care lucra era un rahat cu buget redus și îi era greu să-și găsească un apartament pe care să își permită să îl închirieze. Dar diferența este că, atunci, o slujbă de rahat la o revistă lipsită de importanță era ceva fantastic - faptul că era angajată la o revistă era cel mai important lucru. Și încercarea de a găsi o locuință decentă era un pas foarte important - după ce locuise în apartamentul acela. Acele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
epuizare și nemulțumire. În Londra era atrasă inevitabil în nebunia lumii modei, pe când aici nu cunoștea pe nimeni. Și nici nu își dorea. Îi considera pe toți foarte enervanți. Nimeni nu ajunge la timp pentru nimic în țara asta de rahat și cineva chiar avusese tupeul să spună: „Cel care a făcut timpul a făcut destul“. În calitate de om care lucrează la o revistă, era privilegiul ei să întârzie. Dezolată, s-a întors la hotelul ei mic și scârbos, dorindu-și ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Vreau o ceașcă de ceai, spuse ea când a sosit. Cu mult zahăr. —Atât de rău e? —Am frisoane. A meritat, totuși. Sunt moartă după Jumătate-om-jumătate-bursuc, Ashling. Dar trebuia să mă sune astăzi și - ah, nu, laptele ăsta e acru. Rahat! Pun pariu că sunt însărcinată. În nouă luni voi da naștere unui Jumătate-bebejumătate-bursuc. Nu, spuse Ashling uitându-se în cana ei în care pluteau câteva chestii albe. Cred că laptele e pur și simplu acru. Joy deschise frigiderul și examină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
chiar asta însemna. De ce cei oribili sună întotdeauna și cei arătoși nu sună niciodată? Prin mulțime a văzut-o pe Joy conversând aprins cu Jumătate-om-jumătate-bursuc. Bun, acum putea pleca acasă. Vorbim, îi spuse ea lui Marcus. Era prea bătrână pentru rahaturile astea studențești. La ieșire, s-a împiedicat de Ted, care ținea de vorbă o adolescentă roșcată. Avea pe față un zâmbet pe care Ashling nu îl recunoștea: nu mai era țeapăn și urlând din toate gesturile te-rog-iubește-mă, ci era ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]