18,605 matches
-
îmbrățișeze oamenii cu mâinile pline De viața eternă ce curge din Tine... Să împrimăvăreze lumea cu credincioșie, Să vină a Ta Împărăție! Cluj Napoca, 27 martie 2016 Primit-am versuri Primit-am versuri ce le țes suav Ca primăvara floarea de pe ram S-aducă învierea înflorind... Și să surâdă viața într-un cânt. Primit-am vers de cer ca un izvor, Înveșmântat în zorii primăverii... Să cânt mereu de-al veșniciei dor, Scriind cu lacrimi ploile trezirii. Să fie poezia ca o
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Renasc... Renasc în fiecare primăvară Chiar dacă iarna mi s-a prins de păr, Iubesc femeia din sfârșit de vară Și toamna ce mi-a pus în suflet dor. Sunt pom cu două ramuri groase Și rădăcini puternice-n pământ , Eu sevă-mi trag din vorbele frumoase, Cred doar în omul bun și de cuvânt. Sunt ca o apă limpede și rece, Năvalnică prea iute uneori Și peste mine nu se poate trece Decât
RENASC de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384648_a_385977]
-
copacii, cerșind veciei clipe de-nchinare, poștași grăbiți își umplu-n fugă sacii, cărând țărâna trupului ce moare! Mirese-aruncă peste tot buchete, din florile ce-au împletit cununa, lumina le dansează blând prin plete, tot așteptând să înflorească luna! Oftează pe sub ramuri goale merii, privind cum li se scurge lin destinul, fecioarele se-nchină-n pragul serii, prin mănăstiri de lut și-ngroapă chinul! Zadarnic dor ascund în brațe merii, buchete mari de flori se scurg tăcute, un clopot odihnește-n buza
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la geamuri. Decorul verde-ncepe să-l brodeze, Natura zăpăcind-o de culoare, Chemând albine harnice s-așeze Polenuri felurite peste floare. Ăst timp, în crânguri, mii de zburătoare, Armonizează cânt de
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384681_a_386010]
-
vrea și noi, când primăvara poate, Să împărțim mereu mai multe roze Și zâmbete și gânduri delicate. SĂGEȚI Prin noapte au trecut oștenii gheții Și-au tras săgeți de frig la mine-n geamuri, S-au speriat toți mugurii pe ramuri Și-au tremurat în bruma dimineții. Zăpada a-ncercat să-nalțe flamuri, Cu-nsemnele durerii și tristeții, În zori s-au răzvrătit, cântând, poeții Și frunzele, cu multele lor neamuri. Dar, când s-a ridicat pe cer lumină, Natura toată iarăși
PRIMĂVARA LA ECHINOX de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384672_a_386001]
-
copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când copaci desfrunziți strigă durere. Iar
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când copaci desfrunziți strigă durere. Iar omul, asemenea frunzei din ram, tăcerea-și duce în rana durerii, pe drum ce-l desparte de viață și neam. Cum ziua-n noapte, sortită-i căderii. Iubiri și speranțe adorm în altar, cu rugăciune-n visul învierii, când Iarna morții e al vieții gropar
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a nu uita cât le-au fost de dragi, când erau părinți și prieteni. Iar în crematoriul frunzelor persistă fumul de tămâie. Să amintească oamenilor că, moartea
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
să trecem prin lume. Vântul să ne poarte faimă și renume. Vremea trecătoare ne preschimbă chipul, cu straie de gală, cum e anotimpul. Codru-și duce vârful în Bolta Cerului. Eu, veșnic supusă, rămân la umbra lui. Cu brațe din ramuri să-i scriu anotimpuri. Ecou de baladă să-i duc în răstimpuri. -------------------------------------------------------------- FILIPOIU Maria, născută POPA Maria, la 8 septembrie 1954. Poet, scriitor, coordonator antologii. Cărți publicate: • „Tradiții creștine și ritualuri populare românești” (Poeme), Editura Punct (Paideia), București, 2008 • „Espresii
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
Mi-s irișii-adânciți în lacrimi, epave eșuate-n larg O inimă însângerată, flutură jalnic pe catarg. Pustiul și-a croit cărare, spre infinite constelații, Pervers se gudură taifunul să-i intre, cerului, în grații; Eol își scutură furia și-ngenunchează ramul gol, Galbene frunze eșuează pe buza unui vechi atol. Pândește Indra, ca o fiară, cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
POARTA IERTĂRII! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului S-a deschis poarta iertării! S-a deschis poarta iertării, Semn, că timpul bate-n geam, Aprinzând făclia serii, Împletind idei pe ram. Din foșnirea-i mătăsoasă Se desprind puteri de dor. Gândul, plictisit în casă, Se agață d-un fior! Cerul rece, înmărmurit, Amintind de iarna grea, Dintr-o dată a umbrit: Visul blând, lumini de stea! Referință Bibliografică: S-a deschis poarta
S-A DESCHIS POARTA IERTĂRII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382335_a_383664]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PICURI DE IUBIRE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe lungi spinări de toamne sângerii, rupând din ramuri bocete de trăsnet, am împletit amurgu-n ochi-ți vii, să-mi sting căderea-n dulci tristeți de foșnet. M-am îmbrăcat cu străluciri de stea, în catifeaua timpului edenic, punând arcușul vieții-n giulgi de nea și, versul cel de
PICURI DE IUBIRE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382354_a_383683]
-
îndrăgostiți colindară în trăsură moșia, apoi se opriră la umbra unui stejar umbros de la marginea pădurii. În mijlocul naturii se simțiră rupți de griji și de lume. Parcă și păsărelele cu trilul lor duios își făceau declarații de dragoste, zburau din ram în ram sau se sărutau cu cioculețele după un anume ritual. Îndrăgostiții le priveau cu admirație jocul și le urmau exemplul, lăsându-se pradă fiorilor feerici ai amorului. Între timp, viitorii cuscrii demarară pregătirile de nuntă după tradiția populară românească
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
în trăsură moșia, apoi se opriră la umbra unui stejar umbros de la marginea pădurii. În mijlocul naturii se simțiră rupți de griji și de lume. Parcă și păsărelele cu trilul lor duios își făceau declarații de dragoste, zburau din ram în ram sau se sărutau cu cioculețele după un anume ritual. Îndrăgostiții le priveau cu admirație jocul și le urmau exemplul, lăsându-se pradă fiorilor feerici ai amorului. Între timp, viitorii cuscrii demarară pregătirile de nuntă după tradiția populară românească. Sacrificară porcii
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
IARNA - SUB CERUL DACIEI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Sub cerul de azur al Daciei sfinte, eterne Norul pufos povara-i generos o cerne E-atâta revărsat de alb pe ramuri și aș vrea Să-l iau cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
înghețare, Oare nu a fost niciuna Credincioasă și smerită? Toate-au fost neînțelepte Și învinse de ispită? Este alb, a nins întruna, Parcă-i prea multă tăcere! Nu se-aude nici un foșnet, Doar un strigăt de durere, Frunze tremurând pe ramuri, Își văd starea-n clorofilă, Timpul meu, în calendare, Mai întoarce câte-o filă. Și-uite-așa gândește omul, Ce-a făcut din el mândria! Nu a fost nici cald nici rece, Nu a priceput solia! Anii vieții-s ca o boare
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
Versuri > Visare > DE-AI FI RĂMAS Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi rămas Cu mine, Primăvara, Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De ploi, Referință Bibliografica: De-ai fi rămas / Florina Emilia Pincotan
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de vânt, te-apleci oftând... Mă văd pe mine-n fața lumii. Ce mult noi ne asemănăm! Trăim iubind această lume, Destinu-n ramuri ne purtăm Și înflorim pentru mulți oameni fără nume... În iarna lungă-nviforată, Tu singur plângi cu țurțuri fini, Durerea ta înăbușită O-alini cu-n tremur, când suspini. Cin te aude când cu frunze Tu plângi udând pământu-n toamnă? Cine
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
înăbușită O-alini cu-n tremur, când suspini. Cin te aude când cu frunze Tu plângi udând pământu-n toamnă? Cine-ar putea să te acuze Că nu-ți ții frunzele în iarnă? Tu taci și-mbrățișezi pământul Cu ale tale ramuri verzi, Ești frate sfânt numai cu vântul, Tot singur viața ți-o petreci. Când primăvara timpurie, A tale ramuri înflorește, Tu simți în ramuri bucurie Căci lumea iarăși îți zâmbește! Tu uiți că lumea te-a uitat, Când în furtuni
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
Cine-ar putea să te acuze Că nu-ți ții frunzele în iarnă? Tu taci și-mbrățișezi pământul Cu ale tale ramuri verzi, Ești frate sfânt numai cu vântul, Tot singur viața ți-o petreci. Când primăvara timpurie, A tale ramuri înflorește, Tu simți în ramuri bucurie Căci lumea iarăși îți zâmbește! Tu uiți că lumea te-a uitat, Când în furtuni ai fost cuprins, Acum le-oferi înmiresmat, În dar, priveliște de vis... În jurul tău acum vin mulți... În ramuri
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
acuze Că nu-ți ții frunzele în iarnă? Tu taci și-mbrățișezi pământul Cu ale tale ramuri verzi, Ești frate sfânt numai cu vântul, Tot singur viața ți-o petreci. Când primăvara timpurie, A tale ramuri înflorește, Tu simți în ramuri bucurie Căci lumea iarăși îți zâmbește! Tu uiți că lumea te-a uitat, Când în furtuni ai fost cuprins, Acum le-oferi înmiresmat, În dar, priveliște de vis... În jurul tău acum vin mulți... În ramuri cântă ciocârlia, Copiii-și fac
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
ramuri înflorește, Tu simți în ramuri bucurie Căci lumea iarăși îți zâmbește! Tu uiți că lumea te-a uitat, Când în furtuni ai fost cuprins, Acum le-oferi înmiresmat, În dar, priveliște de vis... În jurul tău acum vin mulți... În ramuri cântă ciocârlia, Copiii-și fac din flori cununi, Tu-mparți cu ei copilăria... Spre seară tineri amorezi Sub umbra ta își dau săruturi, Tu taci și simplu le zâmbești, Și scuturi flori ca mii de fluturi... Ce mult noi ne
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
LA EDEC Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului LA EDEC Te oprești expirând din rărunchi privești în jur inspiri prin toți porii mirosul pământului reavăn cum mai plesnesc mugurii fragezi pe ramuri și vinețiul norilor se diluează cu un clipocit în neliniștea apelor dar picioarele îți sunt încă afundate în glod așa că îți petreci cu mai multă grijă funia peste grumazul obosit și-naintezi prin clisa vâscoasă trăgându-ți cu încă un
LA EDEC de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382501_a_383830]
-
Acasă > Poeme > Emoție > EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oare de ce-mi faci din ramuri, plopule? Șoptești ceva Și mă chemi să vin la tine frunzărind în limba ta, C-a venit un vânt aseară, așa, dinspre răsărit, A-nceput să sufle-n codru și pe tot l-a despletit. Tu, parcă n-ai vrea
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]