2,445 matches
-
ultim conflict, Regimentul al 2-lea de pușcași gurkha au avut o contribuție de cea mai mare importanță la victoria britanicilor, fiind decorați de 25 de ori cu „Ordinul de Merit” în timpul asediului orașului Delhi. La trei zile de la izbucnirea rebeliunii, batalionul gurkha Sirmoor a primit ordin să se deplaseze la Meerut,unde garnizoana britanică rezista cu greu. Soldații gurkha au mărșăluit rapid câte 48 de kilometri pe zi. Mai târziu, în timpul asediului de patru luni a orașului Delhi, ei au
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
acțiuni, gurkha au luptat alături de pușcașii britanici ai Regimentului al 60-lea și au stabilit legături de camaraderie foarte puternice. Mai multe regimente ale armatei nepaleze au luptat pentru eliberarea orașului Lucknow. Ca recompensă pentru faptele de arme din timpul rebeliunii indiene, batalionul Sirmoor a fost transformat în regiment în 1858, batalionul fiind redenumit „Regimentul de pușcași gurkha Sirmoor”. De la sfârșitul răscoalei din 1857 până la începutul Primului Război Mondial, regimentele gurkha au fost active în Burma, Afganistan și India de nord-est sau nord-vest
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
Sud dinaintea Războiului civil. Acțiunea românului "Pe aripile vântului" are loc în Clayton County, Georgia și Atlanta, Statele Unite ale Americii în timpul Războiului Civil American (1861-1865) și al Epocii de reconstrucție (1865-1877) care urmează. Românul se desfășoară în atmosferă creată de rebeliunea celor șapte state din sud, printre care și Georgia, care declară secesiunea de Statele Unite ("Uniunea") și formează Confederația Statelor Americii ("Confederația"), după ce Abraham Lincoln a fost ales președinte fără votul a zece state sudiste în care sclavagismul era legal. Astfel
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
Gruparea pentru Libertate, Patrie și Cruce”, denumire stabilită de Iosif Capotă încă din 1949. Principalele acțiuni ale grupului au constat acum în redactarea și difuzarea a aproximativ 5.000 de manifeste anticomuniste, cu o tematică diversificată: desființarea bisericii greco-catolice, colectivizarea, rebeliunea antisovietică a lui Tito etc. Manifestele erau redactate de Iosif Capotă la mașina de scris și multiplicate cu indigo. Difuzarea era asigurată de către subgrupul din Brăișor la târguri sau la diverse aniversări și sărbători (23 august, 7 noiembrie, 30 decembrie
Iosif Capotă () [Corola-website/Science/319477_a_320806]
-
său, Iuri avea doar 16 ani, așa că poziția de hatman a fost ocupată de Ivan Vihovski. El s-a sprijinit în exercitarea puterii pe cazacii bogați (starșina) și a încercat de reapropiere de Regatul Poloniei. Aceasta a dus la o rebeliune a unei părți a cazacilor, care a fost înfrântă în iunie 1658. Războiul civil a dus la pierderea a aproximativ 50.000 de vieți. Hatmanul a semnat în septembrie 1658 Tratatul de la Hadiaci cu Polonia, prin care Ucraina devenea al
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
său fiu. Constituția fusese suspendată, parlamentul dizolvat și o parte din puterile constituționale ale regelui au fost asumate de Ion Antonescu, care s-a autointitulat „Conducătorul Statului”. Antonescu avea, astfel, puteri discreționare în fruntea guvernului, întărindu-și poziția după înăbușirea rebeliunii legionare. Guvernul antonescian a intrat, în iunie 1941, în război de partea Axei și împotriva URSS, cu scopul de a redobândi teritoriile anexate de aceasta, ceea ce a și realizat. După aceea, însă, în pofida protestelor partidelor istorice, Antonescu a continuat să
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
instaurarea guvernului național-legionar. În această perioadă, face cunoștință cu Kurt Geißler, Hauptsturmführer (căpitan) SS, atașat de poliție, căruia îi va atribui în cartea sa, un rol extrem de important în evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute îndeobște sub numele de Rebeliunea legionară, printre care și acela că ar fi încercat să instaleze un guvern legionar prin eliminarea lui Ion Antonescu, atribuindu-și la rândul său, merite deosebite în rechemarea acestuia la Berlin. Ulterior se va dovedi că rolul lui Kurt Geißler
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
eventuala implicare a lui Carol al II-lea, chestiune care nu a fost niciodată confirmată. Un alt exemplu este rolul exagerat pe care Radu Lecca i-l atribuie lui Kurt Geißler, în calitate de instigator principal al masacrului de la Jilava și al rebeliunii legionare. Cercetările ulterioare au dovedit că Geißler a avut cunoștință de acele evenimente, fără a avea însă un rol determinant(p.26), și fără a depăși nivelul de simpatizant sau susținător. (p.28) Chiar și raportul lui Manfred von Killinger
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
din dispoziția dir. gen. al Poliției, prințul Alexandru Ghika, au fost cumpărate cu bani de la buget, 1200 de pistoale automate Walther, cal.9 mm, model P.P. scurt. Dintre acestea, 799 au fost predate cu acte în regulă "Gărzilor legionare". În timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, vorbește despre un anume Moisescu (Boian), comisar legionar, care ar fi omorât cu mâna lui 500 de evrei. În realitate, în acele zile, în București, au fost omorâți 118 evrei, 118 creștini și 21 de
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
de mahala" de a se ridica împotriva inegalității rasiale și de clasă erau inhibate de trecutul său rasial și de clasă, din vreme ce el era alb și relativ asigurat financiar. Noile sale tehnici au permis să pătrundă idea de rebeliune și de îndemn pentru schimbare în interiorul grupului țintă. O bună pate din lucrările sale timpurii a fost inspirată de filozofia marxistă, cu toate că de-a lungul carierei sale nu a fost limitat de acest lucru și o bună parte din lucrările
Augusto Boal () [Corola-website/Science/318983_a_320312]
-
privit-o ca pe o amenințare când s-a reîntors deoarece reprezenta un simbol național. Căsătoria a fost aranjată ca o formă de retragere pentru ea; ea a promis să nu se implice în politică. În 1527 a izbucnit o rebeliune în Dalarna în opoziție la introducerea reformei protestante a lui Gustav. Liderul rebeliunii a fost așa-numitul "Daljunkern" ("tânărul din Dalarna"), care a pretins a fi Nils Sture, fiul cel mare în vârstă de 15 ani a Lordului Sture și
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
simbol național. Căsătoria a fost aranjată ca o formă de retragere pentru ea; ea a promis să nu se implice în politică. În 1527 a izbucnit o rebeliune în Dalarna în opoziție la introducerea reformei protestante a lui Gustav. Liderul rebeliunii a fost așa-numitul "Daljunkern" ("tânărul din Dalarna"), care a pretins a fi Nils Sture, fiul cel mare în vârstă de 15 ani a Lordului Sture și Gyllenstierna. Gustav i-a învins pe rebeli și Daljunkern a fugit în Norvegia
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
oraș al încoronărilor, sediu al regilor, arhiepiscopilor (1543), nobilimii și organizațiilor și breslelor majore. Între 1536 și 1830, 11 regi și regine au fost încoronați în Catedrala Sfântului Martin. Cu toate acestea, secolul al XVII-lea a fost marcat de rebeliuni anti-habsburgice, lupte cu turcii, inundații, epidemii și alte dezastre. Reforma protestantă a ajuns la Bratislava în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, găsind adepți în principal în rândul orășenilor. Ca rezultat al revoltelor frecvente împotriva habsburgilor catolici, suburbiile
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
repatrieze în țara de origine. Este semnalul apartenenței la o nouă civilizație, însă, la acel moment, numele pe care îl poartă colonia este New South Wales. Pe lângă ciocnirile cu aborigenii, englezii sunt într-un conflict perpetuu cu iralndezii catolici. O rebeliune a acestora, în martie 1804 a dus la uciderea principalilor lideri ai irlandezilor și calmarea momentană a spiritelor. Economia crește treptat, în special datorită cantităților imense de lână sau cereale exportate. Australia este a sasea țară din lume ca mărime
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
la Pitești avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an. După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii
Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/297349_a_298678]
-
și Tabriz au ajuns sub control otoman,dar au fost pierdute în 1603 în favoarea șahului Abbas cel Mare. Osman ÎI a domnit că sultan din 1618 până în 1622,dovedindu-se un tanar sultan sever și pasionat de tirul cu arcul.Rebeliunile din Anatolia și Kurdistan erau semne clare ale dezbinării interne ale imperiului.Ienicerii deveniseră un puternic stat în interiorul statului,dar în 1622,după ce l-au asasinat pe sultanul Osman al II-lea,care încercase să le limiteze puterea,fratele acestuia
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
bizantin și cel din jurul Berlgradului erau numite Dar al-harb Djihad ( Casă războiului sfânt). La musulmani singurul război justificabil era djihad-ul: un război dus în afara în folosul religiei și comunității musulmane și unul intern reprezentat în acțiunile armate de repriamre a rebeliunilor. Nu era nevoie de fetva-le pentru a declara djihad-ul. Conform doctrinei sunnite, orice individ avea 5 obligații religioase: profesiunea de credință, rugăciunea, dania, postul și pelerinajul la Mecca. Djihad-ul era o obligație, însă nu făcea parte din cele 5 principale
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb în urmă rebeliunii. Casă Războiului trebuia să se diminueze progresiv, în favoarea Casei Islamului, astfel că termenul de harbî era asociat cu inamicul potențial al musulmanilor. În concepția hanefiților, harbî erau atât supușii statelor creștine care nu încheiaseră tratate de pace și comerț cu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca o pradă”. La
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
să blocheze venirea la putere a grupării radicale fasciste Garda de Fier. Regele îl numește membru al restrânsului senat corporatist. În 1940, Editura Fundațiilor Regale îi publică primul volum de "Opere". După ce "Conducătorul" Ion Antonescu înlătură Garda de Fier în timpul rebeliunii legionare și își stabilește propriul regim fascist, Sadoveanu rămâne apolitic și este din ce în ce mai prezent în viața publică, ținând prelegeri pe teme culturale pentru postul național de radio. După publicarea în 1942 a ultimei părți a trilogiei "Frații Jderi", Sadoveanu se
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
des Invalides. De Launay a fost forțat să se predea, fiind ucis și decapitat. Cei care au participat la atacul asupra Bastiliei nu aparțineau clasei mijlocii bogate, ci erau sanculoți-meșteșugari, muncitori și salahori din cartierele muncitorești. În momentul culminant al rebeliunii, un sfert de milion de parizieni erau înarmați. Regele a pierdut controlul asupra Parisului, unde electorii au instituit o Comună care să conducă orașul și l-au numit pe La Fayette comandantul Gărzii Naționale. Adunarea ce și-a luat denumirea de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
reale.. După 6 septembrie 1940 Conducerea Mișcării Legionare îi încredințează lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, face parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova. După Rebeliunea legionară este deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care este eliberat și repus în funcție După 23 august 1944, continuă să lucreze în același minister, la Direcția Încurajării Exportului, apoi funcționar în Direcția Studii și Documentare
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
rivalitatea între acești baroni și regele Angliei, apogeul puterii baronilor fiind atins în 1297, când aceștia au înființat Parlamentul Irlandei. În prima jumătate a secolului al XIV-lea însă, foametea și ciuma din Europa, care au dus și la intensificarea rebeliunilor conducătorilor gaéli care încercau să recucerească pământurile bogate acaparate de nobilimea normandă și , au condus la declinul puterii normande, cu timpul autoritatea engleză restrângându-se la o zonă fortificată în jurul Dublinului. Normanzii din afara acestei regiuni au fost în timp asimilați
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
însă predominant catolică, în timp ce noii coloniști ce veneau din Anglia erau protestanți și erau favorizați la alegerea în structurile de putere din Irlanda. La 1640, Parlamentul irlandez era dominat de protestanți, în timp ce regele ducea politici îngăduitoare cu nobilii autohtoni irlandezi. Rebeliunea izbucnită în 1641 nu a putut fi înăbușită deoarece în 1642 a izbucnit Războiul Civil Englez. Rebelii irlandezi au masacrat coloniști protestanți și s-au aliat cu regele Carol I și cu regaliștii din Marea Britanie. Aceștia au fost înfrânți însă
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
și destul de semnificativă în celelalte. Sub conducerea dublinezului din și al lui , originar din nord, din , unioniștii au trecut la acțiuni militante pentru a se opune "Coerciunii Ulsterului". După adoptarea Legii Autonomiei în Parlament în mai 1914, pentru a evita rebeliunea Ulsterului, primul ministru britanic H. H. Asquith a introdus o Lege de Amendare care a fost, cu greutate, acceptată de conducerea Partidului Irlandez. Aceasta stipula excluderea temporară a Ulsterului de la aplicarea legii pe o perioadă de șase ani, măsurile ce
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]