3,066 matches
-
pe scriitorul Vasile Ghica: „Și la Priponești nasc oameni”. Alături de crezul de viață al dv. expus mai sus, merită să subliniez crezul neobositului ziarist și scriitor Ion N. Oprea: „Cartea e stâlpul existenței mele”. Vă mai informez că citind și recitind cartea dv. am trăit cu aceeași emoție ca și dv. amintirile copilăriei mele, mă regăsesc în multe momente descrise de dvs.: hoinăresc împreună cu dv. pe ulițele satului de altădată, unde mi-am legănat visele în scrânciobul din median, îmi sună
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
încuiat", fiindcă nu luam parte la agapele colegiale și n-aveam nici un prieten, purtîndu-mă ca un adolescent fără adolescență. Lumea mea nu era, totuși, nici ea ferită de contradicții. Pe la șaisprezece ani, făcusem aproape o pasiune pentru Schopenhauer. Citisem și recitisem "Lumea ca voință și reprezentare". Și, cum Schopenhauer e, se pare, un fel de modă filosofică la români, m-am agățat de pesimismul său ca de un model de gândire, fără să-l înțeleg, de fapt. Aspiram să mă înalț
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu-i fierbe oala și că fără Îndoială Cano ăsta era un gogoman. Îl durea sufletul cînd Își amintea scena și la un moment dat era atît de abătut Încît s-a ascuns În baie și s-a apucai să recitească ultimul număr al Revistei copiilor ca să vadă dacă Supra Șoricelul fusese vreodată Într-o situație asemănătoare, dacă se rănise și el vreodată așa de tare izbindu-se de un zid. Desigur că pe măsură ce se Înfierbinta Îl durea mai puțin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce planuri mărețe punem la cale pentru stat în timpul așa-numitei mele călătorii de plăcere. Se întrebă dacă, dând publicitate seriei de declarații despre un viitor grandios, nu ar putea să le reteze criticele. Iritarea lui dură o zi, apoi reciti scrisoarea lui Clane și se hotărî că era de dorit să abordeze totul în mod diplomatic și cu calm. Era necesar să se afle în situația de a spune că luase fără excepție măsurile de prevedere cele mai ferme, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
râde (cărți despre care n-am mai auzit niciodată: biblio tecarii pe care i-am întrebat de ele mi-au spus că visez), altele pe care nu le mai țin minte și, în fine, Impudica moarte. Am citit și-am recitit ani în șir Impudica moarte, izbucnind constant în plâns la marea scenă a smul gerii pleoapelor, zvârco lindu-mă de excitație la povestea micii surori din ordinul Pedi catelor, urmă rind fascinat traseul prin hipotalamusul naratorului, săpat de Vordenbliss ca să ajungă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o urmă pe coridor, strigând-o până când se opri. Îmi pare rău. Trebuia să-l urmăresc pe Mark cu prietenii lui. Ea suflă adânc și își frecă obrajii. —Cu prietenii lui? Partea asta din el nu s-a schimbat deloc. Recitind literatura de specialitate cu o seară înainte, lui Weber îi venise o idee. —Cum ți se pare fratele tău când vorbești cu el la telefon? —Ăă... nu l-am sunat. Sunt aici în fiecare zi. Urăsc telefonul. Ah! Aici semănăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de confuzia permanentă. Spre sfârșit, dungile nesigure de marker devin mai late și mai frenetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bucătăriile s-au umplut cu fierturile acestor vremi de-a îndoasele, au fost decimate pădurile și acum oamenii trag ponoasele. Toți se vaită de-atâta gunoi, noroi intrat în case, n bordei; Doamne, -o fi vremea de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o jumătate de ceas țara e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a rămas, femeile suspină, plâng și se-nchină. Ce multe au loc în lacătul mut al destinului nostru și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
plângând și dacă ai știut să te ascunzi mai bine între cutele informe ale cărnii și dacă ai mai avut apoi încredere să iei de acolo frumusețea. Cam astea sunt ultimile lucruri pe care le-am scris. Literare. Existențiale. Le recitesc acum, după patru ani, și mă emoționează cumplit. Deci, ca să formulez și mai clar : de patru ani nu am mai scris literatură. Poemele citate sunt scrise pe vremea când eram însărcinată cu Eric, primul meu copil. Pentru că, la un an
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Părinte Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Părinte Ioan Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Calinic, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și Preasfințitul Părinte Ioachim, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, care a recitit și Tomosul Sinodal de canonizare a Sfinților nemțeni unde este inclus și Sfântul Cuvios Ierarh Ioan de la Râșca și Secu. Tot în această zi sfântă, plină de binecuvântări, unul dintre fii mănăstirii a primit darul hirotoniei în 39 treapta de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cămara ce rea a sufletului său, scoate cele rele. De aceea, se cuvine să dăruim amintirilor o lacrimă de bucurie încărcată cu emoții în colțul ochilor, pentru ca în zilele mohorâte ale vieții noastre sau a celor de lângă noi, să putem reciti 60 rânduri presărate cu multă credință și iubire ce pot fi socotite și fapte bune. Se spune că fiecare om este o taină pentru celălalt, iar cuvintele sunt șoapte ale sufletului și minții noastre. Există cuvinte vii și cuvinte moarte
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
că voi reuși să desenez frumos odată și odată. ...Desenați, da? Inventatorul, ajutat de Zâna Inventica a desenat pe mai multe pagini un PROIECT mare din tot ce au vorbit ei între ei că ar trebui făcut pentru alungarea zmeilor. Recitesc amândoi textul. Îl corectează. Mai au, deci, un pic de lucru la planșetă, cei doi, Înventatorul și Zâna Inventica. Învățătorul a scos, dintr-un album gros, fotografii ale munților de altă dată. Sunt munți de demult, cu păduri bogate. Are
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bucuroasă a Paștelui tău, Femeia care participă din plin la Liturghia noastră. Amin. 2 / Rugăciune la Maria Maria, Femeia timpurilor noi Fecioară Mamă, Slujitoarea Dumnezeului cel viu, noi ne adunăm în raza de lumină a vieții tale sfinte, pentru a reciti în tine „destinul” nostru de har. Arată-ne secretele inimii tale, deschisă la iubirea Tatălui. Arată-ne secretele sufletului tău încredințat sfântului suflu al Spiritului. Arată-ne secretele vieții tale avântată pe Evanghelia Fiului tău. Marie din Nazaret, Femeie a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
scrisese și o luă de la capăt. Făcu așa de patru ori, de fiecare dată amintindu-și un eveniment anterior celui pe care îl descria. în cele din urmă, găsi un început și scrise neîntrerupt pînă cînd umplu treisprezece pagini, dar, recitind, observă că jumătate din cuvinte nu aveau sensuri precise, fiind adăugate doar pentru a face ca propoziția să sune mai bine. Le tăie și copie restul pe hîrtia rămasă, cu unele corecturi care îi veniră în minte. Apoi, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
refuza să se exprime altfel decât în fapte simple care păreau, după obiceiul lor, cam trase de păr, așa cum par și acum, ce să-i faci... Amintesc notațiile acelea, pe care nu m-aș mai simți în stare să le recitesc, doar pentru că, printre multe alte omisiuni voite sau nu, am impresia că se află și un fel de invocație obișnuită mie pe care o transcriu abia acum : 20. să nu uit mai întâi pălăria făcusem rost de; o pălărie neagră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
au nevoie de îngrijire medicală, tânărul, aflat în agonie, a fost dus la Casa de s... tăie s și puse S... Sănătate a acestuia, unde s-au depus toate diligențele pentru... pentru... hm, pentru a fi ajutat. Se opri și reciti, apoi supse iar cerneala cu sugativa, înmuie tocul și scrise mai departe. Dar chinurile creației nu ne privesc, sunt o chestiune prea intimă, așa că vom privi numai rezultatul final, articolul de prima pagină din Universul de luni, 22 decembrie, recopiat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
citind raportul întocmit de Lucy, își formă o convingere. Avusese loc, în sfârșit, o întorsătură spectaculoasă a evenimentelor. În ce anume consta aceasta habar n-avea. Era alarmat de teama că ar putea pierde niște atuuri de importanță vitală. Încruntat, reciti declarația primită și i se păru că Lucy are o atitudine negativă față de magazinele de arme. Asta nu se vedea din ceea ce făcuse, ci din faptul că simțea pericolul interpretării greșite a acestor acțiuni. Era o atitudine devansată, și deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o lume descentrată. Darul vorbirii, cu care Hergé îl înzestrează, este și darul monologului interior - în câteva dintre bulele care se desfac în jurul său, dilemele cățelului devin accesibile cititorului care știe că totul este posibil în spațiul de dincolo de oglindă. Recitind textele lui Hergé, o undă melancolică m-a purtat către robustul argonaut Patrocle, gardianul Lizucăi din peripețiile Dumbrăvii minunate. În cele din urmă, nu este nevoie să fii un om pentru a aduce lumină în jurul tău, iar simbioza dintre Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
despre Vestul care și-a pierdut inocența. Călătoria către Gwendoline nu mai poate fi atât de simplă, de senină și de liniară. Drumul acestui pelerin al pustietății americane se întretaie cu viziunea morții și singurătății. Scrisoarea iubitei îndepărtate, citite și recitite de „omul de hârtie”, nu mai poate alunga gustul ruinei și al distrugerii. * L’homme des neiges (desenat de Milo Manara după un scenariu de Alfredo Casseli) cucerește pentru arta lui Manara un teritoriu care se află la marginea domeniului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
colorate care anunță intra rea în lumea adevăratei vieți. În Spania fiind, Corto nu se despărțea de o ediție prăfuită și mediocră din poemele în proză ale lui Nerval - atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a somnului. Și aceasta poate pentru că simțea că din această a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adevărat. Știi, când te văd alături de mine, luptând și scriind despre un război care nici măcar nu este al nostru, îmi vine în minte întâlnirea mea cu Jack London în Manciuria războiului rusojaponez. Am citit despre moartea lui și i-am recitit câteva dintre texte. Ar fi trebuit să știu că va alege să se sinucidă. Prea multă voință de viață pentru ca un trup omenesc să o poată încăpea. Semeni cu el atât de bine. În noaptea din Spania, spiritul lui Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
militare pe Shevket. Poate că am și murit deja, de vreme ce îmi văd dublul. Ce ciudat, gândește Corto, mă pot examina pe mine însumi ca pe un exemplar de insectar, ca pe un actor ce se joacă pe o scenă, în vreme ce recitesc scenariul pe care acest celălalt Corto îl declamă. În fotoliul său de catifea roșie, Corto urmărește mișcările clownului cu frac albastru ce mânuiește un toiag de aur și deschide gura fără ca nici un sunet să fie articulat. Toiagul clovnului face să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ban și nici măcar nu mi-a mulțumit când mi-am arătat generozitatea, eu care n-am mișcat un deget pentru nimeni! Locuia într-o cameră plină de praf, cânta prost la pian și avea o singură carte, pe care o recitea mereu: "Doamna Bovary". Era Biblia ei. Nu m-a mirat că Emilia se apucase să bea din plictiseală. Pentru ce altceva ar fi băut? Și pentru că nici eu nu aveam alte motive, m-am apucat să beau împreună cu ea. Asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ei, ați mai pomenit vreun hingher care să se îndrăgostească de un cîine? (Și Mopsul făcu un semn prin care să-mi sugereze că Hingherul nu era tocmai zdravăn la minte. ) Deși mai bănuiesc ceva. Cred că Hingherul și-a recitit povestea lui și a găsit acolo ceva care l-a tulburat foarte tare, pentru că de-atunci a devenit și mai ciudat și mai tăcut, nu mai discută aproape cu nimeni. I-o fi fost frică să nu vedem și noi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
căruia au pierit șase militari israelieni și unul român. Ancheta va stabili cauza sau cauzele producerii acestui accident. în zilele de 28 și 29 iulie am recenzat volumul „Vânturi și valuri”, de Ion PopescuSireteanu, oferită mie cu un autograf substanțial. Recitesc cu atenție textul și am impresia că totul e bine, adăugând și unele păreri pozitive despre Mareșalul Ion Antonescu. Neînsemnatul locotenent de rezervă din anii de glorie ai Mareșalului își aduce aminte cu dragoste și respect de fostul șef al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]