16,853 matches
-
motiv privește destinul unor oameni de seamă din Renaștere, care i-au dat superlativului un Înțeles.[...] Ar mai exista o pricină, pentru care procedez cu foarte multă prudență În folosirea termenului : prea Își bat joc de el cronicarii sportive și redactorii unor publicații, utilizîndu-l prostește...” Sincer să fiu, și pe mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Mihalache de peste un sfert de secol, Încă de pe vremea cînd era secretar literar la Teatrul din Botoșani. M-am Întîlnit cu ea ulterior, la Bacău, unde ocupa același post ; În paralel, practica și critica teatrală. Nu de mult, a devenit redactor-șef al prestigioasei publicații moldave Ateneu. Acum, mi-a oferit recentul său volum Urît mai trăiți, domnilor!( al cincilea, dacă nu mă Înșeală memoria). Titlul m-a derutat, recunosc : credeam, Înainte de-a citi cartea, că e vorba despre un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o lăsau, ea ar fi trebuit să se a puce de o altă meserie! Ce-ar fi ca un paznic de noapte săi mulțumească nevestei că e Înțelegătoare și nu-i cere să stea cu ea, nopțile! ... Vorbeam cu un redactor-șef din Iași, pe care-l mustram pentru faptul că În ziarul lui, cronicile teatrale sunt susținute de persoane care nu se pricep la teatru. Mia răspuns că e ... normal : la secția cultură sunt salariile cele mai mici, deoarece aici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o poză prețioasă, mi-o opreau; cu fotografiile obișnuite Însă, mă lăsau să trec, probabil și impresionați de Înduioșătoarea și inedita mea pasiune... Nostim a fost un episod dintr-o vară a acelor ani : primesc un telefon de la unul din redactori - Virgil Munteanu - și sunt luat la-ntrebări Băi, ne-a dispărut registrul cu telefoanele colaboratorilor ; nu l-ai luat tu și p’ăsta?!... Într-un ziar central din toamna anului trecut, actorul și directorul Florin Călinescu răspunde reporterului la Întrebarea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Întrun chenar roșu, era scris titlul anchetei numărului :”Cum stăm cu critica teatrală?”. Au trecut 44 de ani și nu pot uita acea copertă, care a deschis, pentru mine, dorința de-a mă dedica teatrului... Revin la publicația din Bănie : redactorii ei - Nicolae Coande și Cornel Mihai Ungureanu - știu să intereseze, alegînd subiecte mereu acroșante; ca să vorbesc doar de unul dintre numere (2/2008), trebuie să spun că șochează Încă de la copertă - o fotogramă din Femeia mării a lui Ibsen, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
zic!" "Normal. Da' nu că mă dau, ci află tu că, virgulă, chiar și sunt! A doua promoție de Filologie de la Spiru, băiatule! Cea mai tare facultate particulară de la noi, dacă mă-nțelegi... Plus că, fii atent, nu oricine este redactor la Evenimentu', să știi!" "Daaa, cum să nu. De la piticu' ăla peltic, megastaru' din Găgești care a fost pân' la Paris și tot dăgeaba, că nu s-a lipit nimic de el, pân' la tine, domnișoara Nicole, numai intelectuali dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
negru!?", o întrerupe uimit Bebe. "Păi, la ce dracului ne trebuie neapărat un negru?", întreabă privind-o uimit. Ea chicotește iarăși, amuzată de naivitățile lui: Nu, mă, un negru de ăla, din Africa." "Nu? Da' de care?" "Un fel de redactor mai cu ștaif, un stilist, scriitor la bază, eventual", îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat profesionist. "Auzi? Da' indivizii de care spui nu-s mai scumpi?" "Ete, mai scumpi, oha! Fac foamea într-o veselie. Intelectualii lu' pește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Mihai Eminescu, str. Țibleșului nr. 1, tel. 0261/717503 SIBIU Librăria Polsib, Șos. Alba Iulia nr. 40, tel. 0269/210058 TIMIȘOARA Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 Librăria Noi, str. Hector, nr. 2-4 tel. 0256/220949 Redactor: Livia Iacob Tehnoredactor: Petronela Vlăgea Grafician : George Romeo Hurdubai Bun de tipar: 2009 • Apărut: 2009 • Format 11,00 x 18,00 INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43 OP 1 C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
64, pentru că a transmis celorlalți deținuți "versuri subversive". După ce l-au grațiat (din fericire!), a fost îngrijitor de local, portar, instalator; om cu minus 18 dioptrii, făcea contabilitate la zece kilometri de București." Un cocteil Molotov Revista TRIBUNA din Cluj (redactor-șef: I. Maxim Danciu) este în continuare vie, ofensivă, instalată - cu o promptitudine neardelenească - în plină actualitate culturală. În nr. 121 (16-30 septembrie 2007) al publicației Ion Pop duce mai departe, până în pânzele albe, analiza poeziei lui Marius Ianuș, nelăsându
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
Sf. Gheorghe, iar apoi Strada Rodnei, iar astăzi A. Pacha. Numele străzii s-au schimbat, s-a schimbat și mobilierul din birouri, dar ceva s-a păstrat: spiritul de totală deschidere al publicației și o parte consistentă a echipei de redactori pe care i-am întâlnit prin 1978-'79. Pe vremea aceea, la parterul impozantei clădiri care adăpostește redacția se afla un fel de cafenea socialistă, reciclată în restaurant cu autoservire. Undeva, într-un ochi de geam, se vindeau merdenele, cu
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
erau torționarii ideologici din anii '50, dar îmi imaginez că nu puteau fi mai îngrozitori decât acest produs al mlaștinii morale bolșevice. Naționalist, șovin, xenofob, Florescu a încercat să sufoce, până la ultimul articol, revista pe care, de bine, de rău, redactorii o poziționaseră pe linia de plutire a valorii estetice. Folosindu-se de cozi de topor locale (turnători, complexați, analfabeți sau simpli mardeiași ideologici), Florescu s-a străduit să producă la Timișoara o revistă după chipul și asemănarea minții sale întunecate
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
Vadim. Frumos sfârșit de carieră pentru unul din cei mai duri, nesimțiți, aroganți agenți ai demonismului comunist... Revin, după această paranteză... de răcorire, la tema enunțată în titlu. I-am invitat cu prilejul apariției numărului 1500 al "Orizontului" pe toți redactorii din trecut și actuali și colaboratorii revistei - firește, pe cei care puteau veni. Cred că aceasta a fost marea victorie a celei mai importante publicații culturale din Vestul României: păstrarea unui anumit tip de solidaritate care i-a adus la
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
lucreze într-una. Fără existența acestor fragile însăilări de pagini n-ar exista scriitori, ci simpli funcționari ai scrisului. Nu-mi imaginez creația total ruptă de inevitabila boemă a unei publicații literare, fără sticla de băutură ivită miraculos din sertarul "redactorului de serviciu", fără scrumierele debordând de chiștoace de țigări ieftine, fără coșurile de hârtie frecvent răsturnate, în care poți să găsești nu arareori texte mai bune decât cele trimise la tipar. Când, în 1981, am fost angajat corector la "Orizont
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
frecvent răsturnate, în care poți să găsești nu arareori texte mai bune decât cele trimise la tipar. Când, în 1981, am fost angajat corector la "Orizont" (la presiunile lui Cornel Ungureanu și beneficiind de fina "lucrătură diplomatică" a Adrianei Babeți), redactorul-șef, Ion Arieșanu, mi-a comunicat, în stilul său sec-intempestiv, dar care ascundea o mare delicatețe sufletească: "Băiete, să știi că dacă vrei să te căpătuiești, n-ai nimerit locul. Munca e multă și plata puțină!" Așa a și fost
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
predat obiectele tehnice. După căderea regimului comunist, a fost pentru scurt timp director al Centrului Cultural Herăstrău (Palatul Elisabeta) din București, revenind ulterior În Bacău, ca director al Centrului de Librării. A mai lucrat ca jurnalist, secretar de redacție sau redactor șef la gazete locale (Moldova, Pur și simplu, Monitorul de Vaslui). Între 1992 și 1996 a fost directorul Teatrului de Animație din Bacău, iar din 1998 este angajat al companiei PETROM. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Amintiri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-i vorbească Christinei despre descoperirea sa. De Îndată ce ajunse la studioul de radio, o căută și o chemă la dînsa În birou, sub pretextul unui masaj la tîmple. În calitate de soție a patronului, Naggie avea o funcție oarecum echivalentă aceleia de redactor-șef, deși nu și-o luase vreodată În serios. Nici nu o interesa prea mult ce ar trebui să facă În această calitate. Trecea pe la studio doar ca să fumeze, să bea o cafea și să mai flecărească nițel cu Christina
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nițel cu Christina; din fericire, căci dacă și-ar fi luat rolul În serios, cu siguranță că ar fi stricat totul. Deocamdată studioul mergea oarecum de la sine, ca mai toate celelalte lucruri de pe insula Roland. În ziua aceea, Christina era redactor de serviciu la știri și avea destul de mult de lucru. Tocmai descoperise pe fluxul unei agenții de presă o știre care Îi atrăsese În mod deosebit atenția, referitoare la deplasarea polilor magnetici ai Pămîntului. Se gîndea cu Îngrijorare la posibilele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zi la o avalanșă de scrisori de protest din partea ecologiștilor sau a asociațiilor de protecție a animalelor, care deocamdată Întîrziau. Nici măcar Naggie nu-i făcuse vreun reproș; dar probabil că nu ascultase emisiunea. Pe scurt, În timp ce se Îndrepta spre biroul redactorului-șef, Christina se aștepta la tot ce e mai rău - iar așteptările-sale aveau să se dovedească, În bună măsură, Îndreptățite, deși nu În sensul prevăzut de ea. Naggie ținea În mînă o carte cu coperte roșii spre mov, pe care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi putut contesta. Se afirma, Între altele, că fuseseră descoperite, alături de urme neconcludente de pisică, amprentele de o formă neobișnuită ale unei persoane, sau mai precis ființe, care nu părea să facă parte propriu-zis din specia umană. În plus, redactorii descoperiseră că, În urmă cu numai cîteva zile, victima participase la reuniunea unei secte oculte, care se Încheiase cu venerarea lui Satan și zborul pe coada măturii al unora dintre participanți. În schimb, ziarele, deși oarecum dezavantajate de Întîrzierea cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Acolo era vorba despre altceva. Nici În Povestea mea nu găsise vreun exemplu care să se asemene cu al ei. În cele din urmă Își dădu seama că tot ce scria În revistele acelea erau niște fantezii juvenile Însăilate de redactorii lor, foarte asemănătoare Între ele și făcute anume ca să-i păcălească pe naivi. Întîmplări care, de obicei, Începeau și se terminau cu o partidă de sex. Se mai schimbau, ici și colo, cadrul, profesia sau vîrsta personajelor, așa, de dragul variației
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian din țară, s-a trezit la ora 7 dimineața cu certitudinea că peste noapte a devenit nimeni altul, decât ...Leonardo Da Vinci. Medicul curant, cel care-l consultase de multe ori În momente delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pândește pericolul de-a se trezi Într-o bună dimineață cu totul altă persoană. Și cine putea fi mai potrivit pentru apetitul lui artistic, dacă nu marele Leonardo, geniul tutelar al Renașterii? Odată cu trezirea din somn a venit și certitudinea redactorului -șef Dezideriu că este Însuși Leonardo Da Vinci. Oglinda mare din holul apartamentului Îl arăta ,,ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult În ultimele săptămâni, surâdea enigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii,, , orașul este un amalgam de forme arhitecturale, o explozie de culori de Început de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef privește face ca lucrurile să capete o distanță constantă, apărându-l de atingerea, chiar de palparea lor. Se știe că orașele mari sunt spații ingrate, ce Îi Împing adesea pe locuitorii lor la gânduri sumbre, sinucigașe, la trăiri supradimensionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spații ingrate, ce Îi Împing adesea pe locuitorii lor la gânduri sumbre, sinucigașe, la trăiri supradimensionate, la trufie excesivă, dar și la sentimente de zădărnicie pe care ți le dau mișcarea de neoprit și aerul livid pe care-l respiri. Redactorul-șef Dezideriu, cetățeanul care s-a trezit În această dimineață nimeni altul decât Leonardo Da Vinci, simte o persistentă senzație de rău, un vertij insuportabil pe care Încearcă să Îl domine printr-o rugăciune către Fecioara Maria. Femeia de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl domine printr-o rugăciune către Fecioara Maria. Femeia de serviciu intră În birou cu o scrumieră Într-o mână și cu un ziar În cealaltă. Îi dă un bună-ziua plin de respect. Nimic nu ise pare schimbat În Înfățișarea redactorului-șef. Poate că este mai palid ca În alte zile...Femeia Îi Întinde ziarul, după care pune pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și, Redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]