4,622 matches
-
Astea fiind zise, e cu siguranță o scriitură de profesionist. Tudor Voican știe să anime lucrurile deși acestea sînt de carton și e suficient de elegant încît să nu emfatizeze să nu încerce să stoarcă patos din ele. Iar Mărgineanu regizează cu grijă : prin numărul de locații și de personaje episodice, Schimb valutar e cel mai greu job al lui din ultima vreme și prestația lui e tot cea mai bună din ultima vreme. N-am crezut nimic din acest film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Kikuchi), la rîndul ei disperată. La un moment dat, o însoțim într-un club și primim impactul locului așa cum îl primește ea : fără sunete tineri unduind silențios prin zone de lumină de diferite culori, ca niște pești într un acvariu. Regizat de Alejandro Gonzalez Inarritu și filmat de Rodrigo Prieto, Babel e plin de asemenea imagini ale izolării, vulnerabilității și neputinței, și unitatea diferitelor sale povești, plasate pe trei continente, provine nu doar (și nici măcar în primul rînd) din determinismul oarecum
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ambiția lui nu e nici ușor de expediat. N-am făcut parte din imensul cor care acum trei ani a salutat cu entuziasm reorientarea seriei într-o direcție mai serioasă, mai realistă, odată cu venirea lui Nolan la cîrmă. Primul episod regizat de el, Batman începuturi, mi s-a părut serios în cel mai prost sens posibil. Filmul, care spunea povestea formării lui Batman, consta exclusiv din clișee prezentate prozaic, metodic, fără umor : viitorul Batman era traumatizat de niște lilieci ; viitorul Batman
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
paralelismul chiar însemna ceva, pe cînd aici e doar o fiță. OK, tot de fițe se ținea și Brian De Palma atunci cînd reconstituia, în Incoruptibilii, o secvență din Crucișătorul Potemkin, dar fițoșenia lui De Palma nu-l împiedica să regizeze o pistoladă eficientă, pe cînd puseurile de formalism ale lui Forster sînt în răspăr cu interesele lui ca regizor de acțiune. Chiar și cele mai slabe Bond-uri din trecut conțineau măcar cîte o cascadorie antologică, dar Quantum of Solace
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
2000, François Begaudeau a predat franceza într-o școală pariziană dificilă (frecventată majoritar de copii de imigranți). Cel de-al patrulea roman al său, în clasă , se bazează pe experiența sa de profesor. Begaudeau însuși joacă rolul principal în ecranizarea regizată de Laurent Cantet, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu romancierul și cu Robin Campillo. Atît romanul, cît și filmul (premiat anul acesta cu Palme dOr), sînt sclipitoare. Nu au nimic de-a face cu melodramele acelea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
activitățile externe ale NKVD au fost supervizate de GRU, în urma ordinului lui Stalin din 1928 de a transforma conflictele sociale (grevele) în insurecții populare, care să aducă la putere, în statele vecine U.R.S.S., regimuri comuniste. Cum însă insurecțiile populare, regizate de Komintern și NKVD, necesitau strategii de tip militar, rolul GRU și al ofițerilor sovietici de informații militare devenea imperios necesar, mai ales în faza metamorfozării conflictului social în conflict armat (insurecțional). România interbelică a cunoscut două asemenea tentative, regizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
regizate de Komintern și NKVD, necesitau strategii de tip militar, rolul GRU și al ofițerilor sovietici de informații militare devenea imperios necesar, mai ales în faza metamorfozării conflictului social în conflict armat (insurecțional). România interbelică a cunoscut două asemenea tentative, regizate de NKVD și GRU, de manipulare a unui conflict social într-o insurecție: prima dată, la Lupeni, în 1929; a doua oară la Grivița, în 1933. Secția pentru spionaj, terorism și insurecții a NKVD-ului și GRU-ului din Balcani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
există o legătură intimă, deoarece reeducarea constituie, în fapt, un efect al tehicilor de spălare a creierelor. Antecesorul KGB-ului, celebrul de tristă memorie NKVD, utilizase din plin tehnicile de spălare a creierelor în anii'30, în timpul marilor procese politice regizate de Stalin. Atunci, personaje bolșevice de talia lui Kamenev ori Zinoviev - tovărășii de drum ai lui Lenin, încă din perioada exilului acestuin în Elveția - se ridicau în picioare în plin proces și se acuzau de trădare și de spionaj, cerând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de Ceaușescu după 1965, Iliescu devenise, la 38 de ani, membru al Comitetului Central. Apoi, în 1971, secretar al CC al PCR, responsabil cu propagandă. După călătoria lui Ceaușescu în Chină și în Coreea de Nord din 1971, Iliescu primise sarcina să regizeze un fel de minirevolutie culturală românească și să organizeze cultul geniului carpatin. Cum Iliescu se considera, încă din 1968, alternativa la conducerea partidului, nu s-a arătat dispus să întrețină cultul celui pe care, de fapt, abia aștepta să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
totul...”. Înseamnă că sufletele noastre, mințile luminate ale secolului sunt avide de valoarea autentică pe care numai un lucru a cărui construcție este atât de riguros concepută încât îl face să pară a fi perfect. Nemulțumirea primă legată de piesa regizată de Cătălina Buzoianu constă în faptul că o idee esențială nu a fost transmisă, n-a ajuns la mine, spectatorul avizat (prin citirea romanului care mi-a cultivat pe tot parcursul lecturii o atmosferă specifică). Nici regia, nici jocul actorului
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vinificare de ultimă generație și de hrubele companiei, admirând celebra zonă "Casillero del Diablo", un loc de legendă se spune că Don Melchor, observând dispariția repetată a unor sticle de colecție, a lansat zvonul că în hrubă bântuie noaptea diavolul, regizând scena câteva seri, ceea ce i-a determinat pe "degustători" să renunțe la furtișaguri, dând naștere și la faimoasa marcă de excelent vin roșu "Casillero del Diablo"! Dejunul și spectacolul folcloric au avut loc la "Casona" (casa cea mare) ridicată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce e dragostea, dar o bunică te poate face s-o simți. Revoluționând Scrisoarea pierdută Bacalaureatul l-am luat cu greu. Rezistam să devin un automat care Învață. În schimb, și mă consider norocos pentru asta, am avut șansa să regizez În clasa a XI-a Năpasta și să joc chiar rolul lui Ion Nebunul. Deși ca actor mă străduiam să-l imit pe Emil Botta În cele mai mici gesturi și copiam exact unghiul de Înclinare a capului spre umărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
e un străin, ci, În felul lui, e și el implicat În acea țesătură comunitară care e teatrul. Șeful sectorului suflete la Zagreb O șefă de la Uniunea Tineretului Comunist, cu gust pentru avangardă, s-a decis să-mi ofere să regizez Șeful sectorului suflete, piesa lui Mirodan, de mare succes pe vremea aceea, pentru o participare la Festivalul internațional de teatru studențesc de la Zagreb, care transformase orașul Într-un centru artistic viu al tineretului anilor ’60. Era pentru mine prima ocazie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
filmului, pe care le-am experimentat și Încorporat mai târziu În teatru. Nocturnele de la Țăndărică Nocturnele cu domnul Botta și Niky Wolcz la Teatrul Țăndărică erau printre primele one-man show din perioada aceea, pe care nu pot afirma că le regizam, ci compuneam o atmosferă În care acești doi artiști unici să poată evolua: unul prin voce, celălalt prin trup. În ciuda diferenței de generație, Între ei era o corespondență spirituală perfectă, astfel Încât vocea unuia și trupul celuilalt păreau expresia aceleiași afirmații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Figaro. A fost o experiență foarte plăcută În cariera mea americană de teatru. Și eu am fost bucuros să-l invit la rândul meu pe Liviu la Covent Garden, să semneze scenografia spectacolului Cneazul Igor, pe care l-am regizat În 1989-1990. Acolo, la Londra, Într-o seară când eram amândoi la hotel, lucrând la decor, a sunat telefonul din România. Era imediat după Revoluție. Mesaje entuziaste, care ne invitau pe amândoi să revenim „acasă“. Am răspuns diferit la chemare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de soția sa, regina Farah, cu finețea, sensibilitatea și bunul-gust ce o caracterizau. De la Londra ni s-a alăturat și minunata actriță clasică Irene Worth, care, câțiva ani mai târziu, avea s-o joace pe Ranevskaia În Livada cu vișini regizată de mine la Lincoln Center. Mahin Tajadod, o specialistă iraniană În etnologie, ne-a ajutat să ne familiarizăm cu sonoritățile vechii limbi ceremoniale avesta, care avea să constituie al treilea limbaj În Orghast, pe lângă cel inventat de Ted Hughes și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să nu călcăm pe scorpioni, și am ajuns la mormintele lui Darius și Artaxerxes, unde am decis că vom juca prima parte din Orghast. Brook, cu mine și cu Arby Ovanessian (care, deși de origine armeană, cunoștea bine Persepolisul, căci regizase un spectacol acolo), purtând cămăși de doc solid cu mânecă lungă și sombrero, parcă scoși dintr-un western cu John Wayne, ne-am aventurat la Naqsh-e Rustam În căutarea locului ideal pentru partea a doua din Orghast, unde, după eliberarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cincizeci de dolari pe săptămână, că Liz Swados avea să devină În timp nu numai o compozitoare consacrată, dar și o poetă și romancieră cu multe cărți publicate. După ce a studiat cu mine și apoi cu Brook, a Început să regizeze singură, având ambiția (puțin exagerată, cred) de a scrie și textul și de a compune și muzica spectacolelor pe care le montează. Diane Lane, după succesul cu Medeea, s-a lansat În lumea filmului și la cincisprezece ani fotografia ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
teatralizarea spectacolului de operă, fiind unul dintre primii directori care au avut inițiativa să colaboreze cu regizori de teatru, cum ar fi, printre alții, Peter Stein sau Pintilie. „Vă urmăresc de mult spectacolele și aveam o intuiție că trebuie să regizați operă, dar, văzând acum Umbrelele, sunt convins că așa e! Aveți un simț muzical deosebit. V-ar interesa Evgheni Oneghin ?“ În ceea ce privește simțul meu muzical, observația lui avea un sâmbure de adevăr, deși nu am studiat niciodată muzica. Poemul lui Pușkin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
libret, tratându-l ca pe un text dramatic, fără o sensibilitate pentru muzică, interpreții ajung să-și piardă Încrederea. Doar analiza textului, fără legătură cu muzica, În operă nu duce nicăieri. Talentul unui regizor constă În potențialul lui de a regiza muzică. Orice specialist poate vorbi ore și zile Întregi despre calitatea unei voci. Fanaticii după vocea de operă, deși mai puțin numeroși, sunt la fel de Îndârjiți ca cei de fotbal. Numai despre voce vorbesc, vin la operă să audă vocea, vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai puteam să refuz și am Început să prind curaj când mi-am dat seama că pentru libretul lui Turandot, Puccini a preluat piesa lui Carlo Gozzi. Aflasem despre Gozzi studiindu-l pe Meyerhold, care, ca și Vahtangov (care a regizat un spectacol istoric cu Turandot În teatru, Înainte să moară), avea un cult deosebit pentru Gozzi, fabulistul magician al teatrului, reinventator al commediei dell’arte. Dacă la Puritanii am Început prin a pune În scenă muzica pentru a ajunge să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
revistei sale, devenită manifestul avangardei rusești, Dragostea celor trei portocale. Muzica lui Prokofiev, cu umorul, imaginația, poezia și dinamismul ei, mi-a mers drept la inimă. Ca și Șostakovici sau Janáțek, contemporanii lui, Prokofiev cunoștea teatrul și Îl Îndrăgea. Am regizat două versiuni complet diferite ale Portocalelor și amândouă au fost pline de viață, nu atât datorită mie, cât libertății de invenție permise de scriitura muzicală. Gozzi a lăsat doar zece piese, care, deși nu sunt „scrise“ după reguli convenționale, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au jucat ambele spectacole cu multă dăruire și, În plus, am fost bucuros să colaborez la Richelieu cu Lucinda Childs, o dansatoare cu totul originală și o coregrafă de vârf a avangardei newyorkeze. Când Philip Glass mi-a propus să regizez la ART o operă pe care tocmai o compusese Împreună cu Robert Moran, mi-am spus că dacă n-am avut norocul unei colaborări deschise cu un autor dramatic, sunt În sfârșit șanse pentru un dialog așa cum Îl visam cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îmi imaginam că se poate atunci când autorul e În viață și dispus să participe la descifrarea pe scenă a piesei lui. Cu David Lan am colaborat la Teatrul „Almeida“, unul dintre cele mai curajoase și inovatoare din Londra anilor ’90, regizând piesa Desire, scrisă de el după experiența pe care o avusese În Zimbabwe ca antropolog, iar câțiva ani mai târziu, o adaptare modernă a Fedrei, pe care David a făcut-o după piesa lui Euripide. Curând după aceea, Sir Richard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al Guvernatorului să fie Însoțit de heruvimi. În ultimele minute ale operei părăsim o realitate și intrăm În alta. Intrăm În mister. Alte porți se deschid, cele ale judecății divine, mijlocite de acțiunea Guvernatorului. În deznodământul piesei-miracol-medieval pe care o regizam, Pizzaro apărea Îmbrăcat cu aripi negre uriașe de liliac. Diavolul, reprezentat ca În picturile naive, era expus. Atâta le-a trebuit celor care până atunci abia au putut răbda, frustrați de Îndrăzneala interpretării. Râsete și comentarii au bruiat câteva acorduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]