2,299 matches
-
lees. O S adjunct V c. *'s Avonds een boek ik lees. adjunct O S V Spre deosebire de gramatica V2 germanică, care poate fi caracterizată drept o gramatică V2 strictă, în limbile romanice vechi (cu excepția francezei vechi) funcționează o gramatică V2 relaxată (Ledgeway 2007: 122-123): regula V2 nu este o constrângere strictă de ordonare rigidă a verbului în a doua poziție din propozițiile declarative; mai degrabă, regula V2 în limbile romanice vechi trebuie înțeleasă într-un sens "tehnic" (Ledgeway 2007: 122), și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin referire la propozițiile declarative 26, deplasarea auxiliarului la C poate fi văzută ca un mijloc alternativ de satisfacere a constrângerii V2 în limbile romanice vechi. 3.1.5 Rezumat (i) Limbile romanice vechi sunt caracterizate de o gramatică V2 relaxată ale cărei principale caracteristici sunt următoarele: • spre deosebire de gramatica V2 strictă din limbile germanice, a cărei manifestare este deplasarea verbului în domeniul C asociată cu avansarea unui singur constituent la stânga verbului, gramatica V2 romanică se caracterizează prin deplasarea verbului, cealaltă operațiune
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
În lumina caracteristicilor limbilor romanice vechi discutate în subsecțiunea anterioară, obiectivul principal al acestei secțiuni este să demonstrăm că gramatica V-la-C a românei vechi, diagnosticată în principal prin postpunerea auxiliarelor și encliza pronumelor clitice reprezintă o instanțiere a gramaticii V2 relaxate specifice limbilor romanice vechi. În §3.1.4.1, am arătat că postpunerea auxiliarelor este un fenomen caracteristic și altor limbi romanice vechi (v. și Dragomirescu 2015a). Date fiind (i) diferențele între sistemul bogat, diversificat de auxiliare al românei vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
generale ale inversiunii în româna veche. În continuare, ne propunem să aplicăm diagnosticele discutate în §3.1 supra aplicate la limbile romanice vechi pentru a decide dacă inversiunile din româna veche sunt o formă de manifestare a unei gramatici V2 relaxate specifice limbilor romanice vechi. Se cuvine să subliniem ideea că vom menține analiza deplasării verbului ca deplasare în domeniul sintactic. Hill și Alboiu (2016) aduc argumente împotriva unei analize în care deplasarea verbului are loc în componentul fonologic. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
V-la-FORCE sau V-la-FOC nu pot surprinde aceste efecte de adiacență, din motive explicate în subsecțiunile anterioare • analiza în termenii deplasării verbului la FINP face ca româna să beneficieze de o analiză care concordă cu analizele propuse pentru alte faze V2 relaxate ale limbilor romanice vechi (v. Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015b i.a.) 3.2.2.1.4 Analiza formală a inversiunii și relația cu focalizarea În ce privește mecanica derivațională, vom adopta ipoteza propusă de Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și §3.2.1.1 supra). (99) c. Spinii și pălămidacreascăție și să mănânci iarba câmpilor! (CM.1567: 262r) 3.2.2.2 Asimetria propoziție principală / propoziție subordonată 3.2.2.2.1 Analiză calitativă Una dintre trăsăturile gramaticii V2 relaxate caracteristice limbilor romanice vechi este asimetria între propozițiile principale și propozițiile subordonate în ce privește posibilitatea verbului de a accesa domeniul complementizator. Referindu-ne la română, din punctul de vedere al modalității de deplasare a verbului (VP-movement) și al proiecției din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
au scos în evidență asimetria dintre propozițiile principale și propozițiile subordonate privitoare la distribuția fenomenului V-la-C. Asimetriile de acest tip au fost considerate un diagnostic sintactic relevant pentru includerea limbilor romanice vechi în categoria de limbi cu o gramatică V2 relaxată, concluzie care se poate extinde și la analiza românei vechi. În ce privește diacronia românei vechi, se poate observa o diferență importantă între cele două faze ale românei vechi: eliminarea inversiunii V-(CL-)AUX în textele de după 1650. Acest rezultat susține dihotomia
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în structurile cu deplasare a verbului la C, efectul de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto 2002) - i.e. un singur constituent poate preceda verbul deplasat la C - specific limbilor germanice V2, dar nespecific limbilor romanice vechi cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care are o gramatică V2 de tip germanic, v. Adams 1987; Roberts 1993), nu este activ nici în limba română veche. (116) a. Atuncederepțiilumina-se-voru ca soarele, iară păcătoșiisuptu soarecu ce-au luatuchinui-se-voru. (CC2.1581: 537; Zafiu 2014
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în §5.2 infra. În această secțiune, am examinat o serie de date care scot în relief natura flexibilă și nespecializată periferiei stângi în propozițiile cu deplasare V-la-C. Aceste trăsături caracterizează și alte limbi romanice vechi în faza lor V2 relaxată, astfel că acest diagnostic contribuie la caracterizarea inversiunilor românei vechi ca reprezentând o formă de gramatică V2 romanică. Un alt rezultat, mai general, privește structurile cu topică verb-final; analiza pe care am propus-o (în spiritul discuției precedente) este că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
setare centru final a Parametrului centrului. 3.2.2.4 Natura reziduală a gramaticii V2. O perspectivă statistică În această secțiune, ne propunem să ilustrăm, printr-o analiză cantitativă, ponderea gramaticii V-la-C (interpretată aici ca manifestare a unei gramatici V2 relaxate specifice fazelor vechi ale limbilor romanice) în limba română veche prin comparație cu gramatica V-la-I, opțiunea generalizată în trecerea la româna modernă (deja dominantă în limba veche). Metodologie Deși și inversiunea formelor sintetice (i.e. structurile V-CL) diagnostichează tot o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analitice: sunt atestate atât construcțiile cu deplasare a auxiliarului la C, cât și inversiunile de tipul celor prezente în româna veche (§3.1.4 supra). (ii) Deplasarea V-la-C din română manifestată prin inversiune reprezintă o formă reziduală de gramatică V2 relaxată specifică limbilor romanice vechi. Trebuie menționat că ne-am concentrat asupra formelor de inversiune care au fost eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă; inversiunile în care deplasarea verbului la C este determinată de verificarea trăsăturii [+directiv] - imperativul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
româna veche 43 În această secțiune ne propunem să aducem în atenție unele fapte ale latinei târzii și ale variantei sale folosite în teritoriul danubian, latina dunăreană (v. Fischer 1985 și bibliografia), care au fost considerate ca prefigurând sintaxa V2 relaxată a limbilor romanice vechi. Ne vom baza mai ales pe rezultatele din Salvi (2001) și Ledgeway (2012) - de unde au fost și preluate unele dintre exemplele propuse spre ilustrare - și le vom pune în paralel cu date din latina dunăreană pe
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
latină; Peregrinatio Aetheriae; Ledgeway 2012: 154) b. domusi ut tipropugnacula et praesidium habeat 'ca să aibă casa creneluri și protecție' (latină; Cicero, Epistulae ad familiaris; Ledgeway 2012: 154) O parte dintre structurile V1 și XP + V reprezintă structurile premergătoare gramaticii V2 relaxate specifice latinei târzii și limbilor romanice vechi (Ledgeway 2012: 153, 2015e: §45.3.3.1). După cum sugerează și reprezentările de mai sus, ordinea XP + V (132) se derivă prin deplasarea verbului la C, proces urmat de o etapă suplimentară de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
305) b. caperes aut fustem aut lapidem 'ar fi trebuit să iei fie o bâtă, fie o piatră' (latină; Plaut, Rudens; Ledgeway 2012: 152) Cea de a doua categorie, avansarea determinată sintactic, este mai relevantă din perspectiva formării gramaticii V2 relaxate a limbilor romanice vechi, fază de tranziție în trecerea de la latină la limbile romanice. Această categorie include situații în care verbul se deplasează la C în condițiile în care este precedat de propoziții subordonate condiționale sau temporale, de ablativul absolut
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poruncesc ca, din (acea) zi, (banii) să fie dați celor care continuă (cele cerute de mine)' (CIL III, 7526b, Vadu) Rezultate de reținut • structurile latinești V1 și XP + V, care se derivă prin deplasarea verbului la C, premerg gramatica V2 relaxată a limbilor romanice vechi; aceste linearizări coexistă cu structurile cu centru final, instanțiate prin plasarea verbului la sfârșitul propoziției • încă din latină se manifestă asimetria propoziție principală / propoziție subordonată (142), continuată în limbile romanice vechi, inclusiv în româna veche • deși
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
contrast, v. Hill și Alboiu 2016), cât și la factori sintactici (codarea forței asertive, v. Ledgeway 2008, cf. și Brandner 2004). Testele sintactice care indică faptul că în fazele vechi ale altor limbi romanice funcționează o gramatică de tip V2 relaxată au fost aplicate și la româna veche; calificarea ca "gramatică V2 relaxată reziduală" se poate aplica și structurilor cu deplasare V-la-C din româna veche. (iv) Pe lângă opțiunile de deplasare V-la-I (strategia generală) și V-la-C (gramatica V2 reziduală), româna veche prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
forței asertive, v. Ledgeway 2008, cf. și Brandner 2004). Testele sintactice care indică faptul că în fazele vechi ale altor limbi romanice funcționează o gramatică de tip V2 relaxată au fost aplicate și la româna veche; calificarea ca "gramatică V2 relaxată reziduală" se poate aplica și structurilor cu deplasare V-la-C din româna veche. (iv) Pe lângă opțiunile de deplasare V-la-I (strategia generală) și V-la-C (gramatica V2 reziduală), româna veche prezintă și opțiunea arhaică de a păstra verbul în domeniul vP, manifestată ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsăturii [+directiv], ci reprezintă o strategie generală de marcare a forței asertive (v. Ledgeway 2008), speficifică limbilor romanice vechi - prin aplicarea testelor sintactice propuse în bibliografia de romanistică pentru analiza fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
astfel foarte clar care erau intențiile statelor semnatare ale Convenției de la Paris: însușirea de către ele a dreptului de a delibera și rezervarea pentru români doar a unui rol consultativ 314. Revenind în plan intern, atmosfera, spre deosebire de perioada precedentă, era una relaxată. În întreaga țară erau organizate ample manifestări cu salve de tun și Te Deum-uri prin care populația își exprima satisfacția pentru proclamarea lui Filip de Flandra ca domn al României. În Moldova, acolo unde se aștepta poate ca domnul detronat
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
până la hipnoză, amnezie, analgezie. Altfel spus, anestezistul face ca organismul adormit sau anesteziat să suporte agresiunea chirurgicală și a drogurilor administrate. Anestezistul reanimator trebuie să asigure totodată confortul În plagă. Confortul chirurgical În plagă Înseamnă un câmp operator cu musculatura relaxată, țesuturi bine irigate și oxigenate, presiuni sanguine la valori adecvate. Liniștea chirurgicală În plagă Înseamnă menținerea acestui confort indiferent de incidentele survenite În timpul actului operator, ceea ce Îl face pe anestezist cel mai bun prieten atât al pacientului cât și al
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
filmez și pe el și icoana sa minunată, „să-l dau la televizor, să-l vadă țara. Patru milioane am dat pe ea șefule, patru milioane...”. Pe băncile din parc, o mulțime de pelerini fac băi de soare. După cum stau, relaxați și imobili, cred că au stat la rândul de noapte și „decompresează”, revin la starea de dinainte de pelerinaj. Cum ar arăta pelerinul „lambda” pe care-l văd în fața mea ? Femeie, în jurul vârstei de 60 de ani. Poartă un fel de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ce să facă”. Soluția pentru ca aceste episoade periculoase să nu se mai repete este furnizată tot de una dintre femei : „Uite acum, de câțiva ani, se scoate Sfânta mai devreme la închinare, are timp să vină toată lumea”. Continuăm să discutăm relaxat, dar cu un anumit „fir roșu” pe care căutam să-l imprim, voiam de fapt să aflu cum arătau pelerinajele anilor 1996-2000 ; un bărbat de circa 35 de ani, din spatele nostru, ne ascultă cu atenție. Aveam să aflu mai târziu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dacă nu chiar imposibilă. Întreb cum se face că anul acesta sunt prezenți la un pelerinaj atât de mic. Răspuns : „Așa ni s-a cerut, așa facem”. La fel ca și la Prislop, Cernica sau Curtea de Argeș, jandarmii sunt foarte calmi, relaxați, știu că este vorba de o adunare publică fără probleme deosebite. Componența rândului de așteptare : 100% pelerini urbani, originari din București. Nu poartă bagaje, sunt foarte mobili, își „țin locul” unul altuia, exact ca în timpul cozilor din penuria anilor 1980
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
puțini oameni din mediul rural se află de fapt în acest moment în mănăstire. De fapt, atmosfera este perfectă în acest moment, idilică chiar : a răsărit soarele, este călduț, aburi se ridică din pajiștea din jur, oamenii sunt calmi și relaxați, știu că-și vor atinge scopul ultim : închinarea la mormânt. Doar că se avansează mai greu decât am prevăzut inițial : „calupurile” pelerine sunt foarte mici, la fel și distanțele dintre ele. Un jandarm oarecare, de lângă rând, acceptă bucuros să vorbească
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
000. Racla cu moaștele Sfintei era scoasă doar timp de două zile și o noapte din catedrală, amplasamentul estradei era diferit și el, se puteau aprinde lumânări în jurul acesteia. Atmosfera generală de atunci pare a fi mult mai calmă și relaxată, iar numărul de pelerini „rurali”, mai important ca astăzi. Este remarcată și prezența rromilor, resplendissant de beauté et d’insolence provocatrice, îmbrăcați în hainele lor de sărbătoare. ale cerului și pământului (italice în original)”. Tot el mai spune că, în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]