3,930 matches
-
Îmi desfăcui centura de siguranță. — Lăsând insinuările deoparte, asta e tot? Nu plănuiserăți vreun interogatoriu subtil pentru când aveam să fiu vulnerabilă? — Nu e de joacă. Cineva a ucis-o pe Linda Fillman, replică el, fără a lua În seamă remarca mea. Ochii lui albaștri era serioși. Am observat că avea și o gură frumoasă, ca o linie dreaptă ce dădea senzația că se putea Îndulci atunci când dorea. — Știu și eu asta! am izbucnit. Sper numai să luați În considerare toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost atât de ticăloasă! Stătea pur și simplu și se uita mirată la mine! I-am zis că Derek Îi spusese să mă lase În pace și că i-aș fi recunoscătoare dacă s-ar ține de cuvânt În loc să facă remarce personale la adresa mea. — Linda ce-a răspuns? — Că ar trebui să Încep să-mi folosesc mintea... Îți vine să crezi? Așa că i-am zis că În nici un caz nu fusesem eu aceea care promisese să nu se mai ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
faptul că cele pectoralii lui se ridicau și se coborau mai rapid decât de obicei. — Ei bine, am zis În timp ce-mi terminam berea. Mă duc să mai dansez. Mi-a făcut plăcere să vorbim. Intenționasem ca această ultimă remarcă să aibă o tentă sarcastică, dar el a părut s-o ia În serios. — Da. Și mie, Sam. Ne vedem. Am pornit-o către ușa ce ducea la bar. În timp ce-o deschideam, m-am uitat Înapoi o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
studii aprofundate, s-a descoperit că optzeci la sută din Întreruperile unei conversații sunt cauzate de bărbații care le pun vorbe În gură femeilor, așa că eu nu făceam decât să echilibrez nițel raportul. Ulterior, am decis că o astfel de remarcă n-ar fi fost potrivită. Ah, diplomația feminină. — Putem să ne vedem? Adică, acum? am Întrebat, plină de speranță. Am ceva să-ți zic. — Dă-i drumu’, te ascult. Nu, e prea complicat ca să explic la telefon. Nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Dar eu nu disper. M-am consultat, În această privință, cu câțiva colegi din Parlament și din guvern, credem că Statele Unite ne-ar putea ajuta. Sunt măgulit, am spus eu cu promptitudine, dar de ce țara mea? Charles Russel reacționă la remarca mea printr-un gest de surpriză și de neliniște. Pe care răspunsul lui Fazel nu Întârzie să-l potolească: — Am trecut În revistă, una câte una, toate Marile Puteri. Rușii și britanicii sunt prea bucuroși să ne Împingă spre faliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ce vrei să spui? întreabă Davey. Întotdeauna e vorba de un triunghi amoros. Cei din Biblie au avut tot o singură femeie și s-au luptat cu îndârjire pentru ea. Era mama lor. — Așadar, de unde s-au născut oamenii? Bună remarcă, zic. Iată una dintre întrebările pe care copiii nu au voie să le adreseze la școala de duminică: „Domnule vicar, cu cine a avut Cain copii?“ — Nu știam că ai mers la școala de duminică. — N-a avut nici o relevanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
extraordinar de echilibrat. Așa că mă grăbesc să rectific: — Da... păi... oricum, e cam târziu și nu cred să mai avem vreo șansă să găsim ceva deschis... —Mai bine hai s-o lăsăm baltă, pare să mă susțină Ben cu indiferență. Remarca lui nu-mi cade prea bine, însă bănuiesc că n-are nici un chef să meargă la o bere fără prietenul lui, Finn. Ne luăm la revedere, dar ne dăm seama că mergem toți în aceeași direcție și mă simt destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el e Jake! Îmi pare bine, amice, își strâng ei mâna. Sunt în siguranță. Matt e un tip în regulă. Nu mă va întreba despre relația mea cu Jake, nici de cât timp suntem împreună și nu va face vreo remarcă nepotrivită. Își va închipui că e iubitul meu, îl va întreba câte ceva despre slujba sa și va încerca să-l atragă într-o discuție despre fotbal. Dacă Matt ar fi fost homosexual, n-aș fi avut curajul să vin aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să-mi mai plătesc din păcate. Încântat, dragă, zice Stewart pe un ton neobișnuit de cald și îi sărută mâna lui Daise. Ce pasăre rară! Finn trebuie să fie fericit! Îmi rețin un oftat. Stewart ar trebui să înceteze cu remarcile astea de mascul feroce, dacă vrea să aibă vreo șansă cu fetele. N-are atitudinea aceea de dur adorată de femei. Și-apoi e frumușel foc, și îi lipsesc tatuajele care i-ar asigura imaginea. E prea mitocan. Acum exagerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
patru camere, astfel încât să se aleagă cu ceva și copiii. Se lăsă cu scandal. Norocul meu a fost că m-a sunt taică-meu de la Roman. Venise în Moldova pentru că părinții lui nu se simțeau bine. Am plecat încurajat de remarca Mariei: Leo o fi el cu capul în nori, dar ai văzut cum și-a călcat pantalonii de la costum? Stăteau singuri în picioare, nu altceva! Dibăciile mele casnice o mai consolează că fiică-sa a început să semene prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochiului pe Jones motanul care se juca cu axiometrul clipitor. V-ați dat seama; a extrage tot echipajul din hipersomn nu se face cu una cu două. E riscant. ― Cui i-o spui, mormăi Parker. Numai Brett, așezat alături, captă remarca malițioasă. ― Veți fi fericiți să aflați, continuă Dallas, că alerta nu se referă la Nostromo. Mama a confirmat că avem un profil perfect. Un "amin" murmurat se auzi în camera strâmtă. ― Alerta este în altă parte... și mai exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ce construcții!”). Deși sanctuarul și celelalte structuri principale au fost terminate în timpul lui Irod, lucrările la Muntele Templului au continuat până în anul 64 î.C., respectiv în perioada administrației fiilor săi care au supraviețuit, nepotului și strănepotului său. Ca atare, remarca din In 2,20 sugerează că construcția se afla încă în desfășurare, nu era finalizată. Ar trebui să citim: „Acest templu a fost în construcție timp de 42 de ani”. Când lucrul la Muntele Templului s-a terminat în cele
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
grupului de filosofi de la Cambridge și al doilea venea să țină o conferință în acel grup. S-au reunit într-una din sălile de lucru de la Cambridge. În cămin pâlpâia focul, iar lângă se afla un vătrai. În timp ce făcea o remarcă la adresa lui Popper, Wittgenstein a luat vătraiul și a început să facă vânt cu el împrejur. Deodată, Wittgenstein a aruncat vătraiul și a părăsit camera. Popper nu se aștepta la asta, dar ceilalți, care îl cunoșteau pe Wittgenstein, nu se mirau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
credință despre viitor: mai întâi va fi o perioadă provizorie de așteptare și apoi o nouă existență trupească într-o lume recreată de la început. Permiteți-mi să subliniez încă o dată că în păgânism nu întâlnim o concepție asemănătoare. O altă remarcă preliminară privește presupunerea actuală că noi, modernii, de vreme ce trăim într-o epocă științifică, știm într-o nouă manieră că morții nu se reîntorc la viața trupească. Ideea aceasta nu e de fapt decât un mijloc retoric absurd al Iluminismului. Toată lumea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Nu pot spune că deschid ochii, mai degrabă deschid pe jumătate ochiul sănătos - În cazul celuilalt nu se pune problema. Medicul care conduce vizita, fiind un om dedicat muncii lui, ne cercetează pe toți fără să se obosească și face remarci liniștitoare, din care Îți poți imagina orice. — Mamaie, acum am scos-o și n-o să te mai supere. Doar dacă nu cumva o să-ți crească alta. Mă Întorc puțin să văd reacția bătrînei. Nu are una, e inertă. După cum arată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Foarte bine, știu. Și pari încântată. — Nu. — Ești geloasă pe ea. — Nu. — Îți spui că ești mai bună ca noi toți. — Numai din anumite puncte de vedere. — Numai din anumite puncte de vedere! Oh, Dumnezeule! — Nu fac decât să răspund remarcilor tale idioate. Te rog, calmează-te și condu mai prudent. — Mă împungi tot timpul cu blestemata ta de calmă superioritate, nimic nu te poate atinge pe tine, absolut nimic, tu nu plângi niciodată așa cum plânge oricare femeie normală. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mari. Și noi ne mirăm, răspunse Brian, conștient că Gabriel se simțea jignită și refuza, deliberat, să răspundă. Gabriel știa că Brian știe că e jignită, și se străduia să spună ceva. Alex îi înțelese pe amândoi și își regretă remarca, dar o irita faptul că erau așa, absurd de susceptibili. Cățelul lui Adam era un papillon, una din rasele cele mai pitice. O minge grațioasă, cu păr lung, negru cu alb, două urechi pufoase, pleoștite, o coadă veselă, flocoasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de eroism, salvând-o pe Stella... începu Gabriel. — Știi bine că nu asta se spune, îi reteză Brian vorba. — Nu contează ce le place oamenilor să bârfească, interveni Alex. Cunoștințele pe care le întâlnise la Institut îi adresaseră și ei remarci de simpatie, dar le zărise și sclipirea din ochi. Se părea că, la nivelul superficial la care au loc asemenea consensuri, toată lumea era de acord că George McCaffrey încercase să-și ucidă soția. — Eu cred că George ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deloc. Mă rog, cel puțin am încercat din răsputeri. Poate că data viitoare o să am mai mult noroc. N-ar trebui să vorbești de ea în felul ăsta. Misiunea ei de a-l „salva“ pe George se limita acum la remarci educative de asemenea gen, care sugerau, patetic, superioritatea ei în complicitatea lor. Cine era ea ca să-l învețe pe George cum să se poarte sau ca să-și permită s-o compătimească pe „biata Stella“? Uneori s-ar fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe oameni să spună că arăta ca un jucător de pocher. O remarcă făcută de Brian, anume că jocul care i se potrivea lui George ar fi „biliardul de cafenea“, dovedise mai curând răutate decât intuiție, confirmând părerea criticilor lui Brian că acesta din urmă avea o minte boantă. George nu frecventa cafenelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cine știe în ce fel, de ajutor acestei femei interesante. Nu-i păsa că riscă să treacă drept un dobitoc nepoftit. Era de părere că mai curând greșesc oamenii care nu încearcă, decât cei care insistă prea mult. Răspunse la remarca Stellei: — Știu că nu ești invalidă și am trecut pe aici doar ca să te văd și să fiu văzut, așa, ca la spital. Și eu exist. O pisică se poate uita la o regină. — Asta ce vrea să mai însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veniți. Dar am venit! — Că nu veniți să locuiți la ea. — Și eu ți-am spus la fel, i se adresă Scarlett-Taylor lui Tom. — Mă rog, bine, am s-o sun pe Aiex, dar nu acuma, Gabriel, te rog... Scurta remarcă a lui Scarlett-Taylor îi trădase originea irlandeză. Brian, cu obișnuitul său tact, îl informă: — Ești irlandez. — Da. Ce frumos! se extazie Gabriel. Insula de smarald. Am petrecut și noi o dată o vacanță atât de plăcută la Killarney! — A plouat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Am să-mi iau un costum întreg, nu vreau să mai port bikini. Atunci va trebui să mergem la magazin. Nu cred că mă voi duce la Băi. Trebuie să fie un loc atât de public! Pearl își aminti de remarca lui Ruby că lumea așteaptă „să râdă“. Desigur că vestea despre sosirea nepoatei lui Rozanov o fi făcut ocolul orașului. Hattie va fi înconjurată de o curiozitate intensă și nu pe deplin binevoitoare. Teama lui Hattie că va fi „privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de reparații la locuința din Hare Lane 16 sau de a o închiria, sau de a o descoperi pe Pearl. Lumea vorbea cu simpatie despre Tom, era popular, era fericit. John Robert ajunsese la decizia finală când părintele Bernard făcuse remarca frapantă că Tom McCaffrey e „fericit pentru că e inocent și inocent pentru că e fericit“. Ar putea oare asemenea condiție să dăinuie? Dar, pe de altă parte, nu era întocmai ce-și dorea el pentru Hattie? Totuși, când înceta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recitise articolul din Gazette, cuvânt cu cuvânt, Hattie îl parcursese doar dintr-o privire și aruncase ziarul, dezgustată, astfel încât formulările exacte nu i se imprimaseră în minte. Pearl distrusese gazeta curând după ce Hattie o făcuse să zboare prin cameră, iar remarcile ulterioare ale fetei vădeau o destul de vagă înțelegere a lucrurilor afirmate sau insinuate de articol. Un alt motiv al relativei seninătăți a lui Hattie provenea din faptul că ea îl cunoștea pe John Robert mai puțin decât îl cunoștea Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]