5,064 matches
-
seamă. Abia după ce a revenit primarul și l-a zărit, s-a și luat de el: - Pe unde umbli, măi, haimana?... - Să trăiți, don’ primar!... - Lasă vorba!... Te duci cu dumnealui să iei o echipă de la gară și să o repezi la Breaza. Ai înțeles?... Da’ vii repede înapoi că mai am și alte treburi cu tine!... - Don’ primar! Să trăiți, dar... să vedeți, trebuie să trec pe la moară... - Nu există! Te duci acolo unde spun eu, apoi mai discutăm!... - Să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
coșerci destul de mari în care strângeau ouă de pe la casele pe unde treceau , și-n melodia aceea atât de minunată totul se derula de parcă trăiai într-un basm ardelean , femeile discutau cu muroii , cei cu coifuri și bote, care uneori se repezeau spre ele să le sperie , alteori de la o fântână te trezeai cu o cascadă de apă în cap dacă nu erai atent și făceai parte dintre muroi , se auzeau povești, glasuri , toate amestecate cu muzica aceea sălbatic de gingașă și
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
de greu i-o fi fost distinsei Oana Georgescu, din acest motiv, să scrie cartea „Iosif Ion Prunner. Trei generații la Ateneul Român”, apărută la Editura „All”, care oglindește biografia colosalului maestru Iosif Ion Prunner, nimeni nu poate să se repeadă a spune că știe. Un lucru, însă, e sigur: greul și ușorul au dat împreună plămadă de cuvinte pentru alcătuirea cărții, și sprint energic, până la capăt. Ea se dăruiește celor interesați de valorile străvechei cărți scrise pe hârtie, de nimic
IOSIF ION PRUNNER. TREI GENERAŢII LA ATENEUL ROMÂN” APARIŢIE LIVREASĂ BIOGRAFICĂ, A OANEI GEORGESCU, LA EDITURA „ALL” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379822_a_381151]
-
a nimerit să fie pe acasă. Noroc că a trecut un flăcău cu bicicleta și cu niște undiți în spate și el m-a descurcat, altfel rămâneam cu porumbaca ne tăiată și nu aveam ce vă pune pe masă. Se repezi să-l ia de braț pe soțul său și să-l ajute să se așeze pe o canapea rezemată de peretele holului unde intrară. - Sărut mâna mamă. Uite că ți-am adus în loc de o persoană așteptată de dumneata, două. Am
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
vrei să-ți bășic fundul? Iar eu...mă chinuiam să-mi imaginez: cum este când ai fundul bășicat? Dar mă străduiam să fac mereu așa cum trebuie și nu aflam niciodată chestia asta. Dacă o supăram prea tare cu ceva, se repezea la mine cu pumnii strânși, șuierând: mă, te omor, mă! Cu mâinile mele te omor! Și iar încercam să-mi imaginez: cum e când te omoară mama cu mâinile ei? Mă străduiam să nu o mai supăr și, uite-așa
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
Văzând că fata întârzie, pe chipurile lor apăruse îngrijorarea apăsătoare. Își ziceau să plece spre cetate, s-o caute pe Haldita, când în fine, auziră glas de oameni și mișcare pe cărările cuprinse de întuneric ce coborau dinspre cetate, se repeziră într-acolo, și o găsiră pe Haldita ajutându-i pe cei doi străini să meargă pe potecile întunecoase, necunoscute, spre satul din vale. Prinsese bine faptul că cei din casa Halditei au ieșit în întâmpinare, căci ajutorul lor pentru cei
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
colăceii se împărțeau celorlalți participanți. Nu putu însă să-și alunge speranța că va avea loc, până la urmă, la o masă de pomană. Îndură cu greu minutele în care sicriul fu coborât în pământ și chiar îi veni să se repeadă în praf, pe burtă, împreună cu copiii de țigani, să culeagă câteva monede dintre cele aruncate de mama lui la ieșirea din cimitir. Dumnezeule, ce devenise! Un calic flămând și fără nici un viitor. Umblase ca prin vis, însoțindu-și mama și
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
gândea că el avea unde să stea, că își făcuse un rost în capitală... Năucit, clipi în direcția Ninei, căutând parcă un colac de salvare. Profesoara ridică din umeri și porni spre magazie, cu brațele pline de lemne. Dedea se repezi să o ajute, iar Radu nu se lăsă mai prejos, supărat că vecinul îndrăznise să pună mâna pe lemnele lui. La intrarea în magazie se îmbrânciră din umeri, gata să se ia la harță. Se priviră urât. - Trebuie să închid
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014. Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptesc Să fiu semeața de tine mereu... În lumea aceasta oriunde trăiesc, Un grâi românesc îmi face atât de ușor orice greu... Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargă Și-n goana lor îmi strigă să cânt Ca dorul de vatra de țara mea dragă E mai duios cântat în graiul meu sfânt. Ești vântul ce zburda agale pe case, Prin vie, prin prun sau prin dud, Ce-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
tine-nlăuntru orice zi o străbat... Citește mai mult Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptescSa fiu semeața de tine mereu...În lumea aceasta oriunde trăiesc,Un grâi românesc îmi face atât de ușor orice greu...Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargăSi-n goana lor îmi strigă să cântCă dorul de vatra de țara mea dragăE mai duios cântat în graiul meu sfânt.Ești vântul ce zburda agale pe case,Prin vie, prin prun sau prin dud,Ce-mi spune că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
luase de-o mânuță, îl dojeni un pic, dar nu prea tare. - Să vezi ce supărată e bunica! De ce n-ai spus când pleci de-acasă? Știi ce griji am avut, unde-ai dispărut ? În sfârșit, ajunși acasă, bunica se repezi să-și îmbrățișeze nepotul cel pierdut și regăsit. Apoi, după ce îl dojeni totuși un pic, avu grijă să-și îmbuneze odrasla făgăduind niște dulceață de fragi. Bunicul era deja preocupat cu un nou roi, tocmai roise un stup cât timp
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
lupta contra teroriștilor IS (Statul Islamic), dar când Peshmergas (trupele de combatanți kuzi susținute de NATO) care luptă tot contra IS-ului, sau apropiat prea tare de graniță Turciei, a uitat și de NATO și de IS și s-a repezit la aliații de ieri, să- i gonească de acolo. Iar dacă Europa Comunitară nu-l vrea, îl copiază pe Lăpușneanu „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau” și aplică pentru a reuși, tactică năvălirii tătarilor, numai că în loc de „vin
DRAGI PĂMÂNTENI, A TRECUT ŞI 2016 ! de VIOREL BAETU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379954_a_381283]
-
apoi, nu se culca decât după ce i se cânta ori i se vorbea mult timp cu voce domoală și mângâietoare, după ce era dezmierdat și pupat. La treaba asta se pricepeau bine de tot bunicii, mai ales că Ioana îl mai repezea pe copil, că era și ea obosită de câte făcea zilnic, ori chiar plictisită de toanele permanente ale celui mic. Și uite așa, pe măsură ce treceau anii, Gabriel se simțea tot mai neîndreptățit de părinți și bunici. Nu că dragostea lor
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
greu de pe preșul îmbâcsit de praf, strângând cu o mână pantalonii între picioare. - Vei blestema și laptele supt de la mă-ta, f...i dumnezeii mă-tii de târfă împuțită. Te omor! Mai înainte de a trece la împlinirea amenințării, s-a repezit la sticla de coniac, a ridicat-o cu cealaltă mână și a sorbit în neștire. Când a luat sticla de la gură a simțit că-i curge sânge din nas. S-a șters cu podul palmei și s-a convins. Și-
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
începu să forțeze încuietorile. Nu a reuși să deschidă portierele. A scos o cizmă din picior și a început să lovească geamurile cu tocul metalic. Nici un rezultat. Bărbatul mai avea câțiva pași până la porțile mari de metal. Amalia s-a repezit peste scaunele din față. Încă nu știa ce să facă... Abia atunci a sesizat că motorul era în funcțiune. A pus mâna pe volan și a început să-l miște. Nu știa să conducă, dar a văzut cum șoferii folosesc
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
televiziunea, editurile, școala, prin programe și manuale alternative, construite pe criterii de eficiență financiară, și încercând să impună nulitățile generației 1980, snobi, intoleranți, fără operă, și care au făcut jocul regimului comunist-criminal. Ființe năzuroase, posomorâte cu aer fals academic, se reped asupra conștiințelor culturii românești, atacându-le într-un mod stupid și nedemn. Revărsarea de vorbe sufocate, indignarea mimată nimicesc un adversar inexistent și închipuit, pentru că judecata dreaptă aparține doar timpului.Sunt niște credincioși fără religie, stareți răi și clevetitori la
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
aplicată, vedeam noi ce vom făce. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la valurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de valuri. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle, iar eu scoteam apa din compartiment cu o cutie. Din cauza propriei greutăți, la fiecare val, apa
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și-nspumat, parcă viu în amenințarea ce-mi azvârlea în față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne că un adevărat potop se-apropia. Tu, cotropit de somn, n-auziseși nimic. Casa, clădită
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
peștilor. Tocmai când se gândea să facă o nouă încercare, în apropiere se auzi sunetul prelung al unui melc de mare. Tânăra văzu câțiva bărbați trăgând după ei resturile unei corăbii scufundate și îndreptându-se spre palat. - Vă rog, se repezi spre ei cu palmele lipite una de alta în dreptul inimii, mă puteți ajuta să intru și eu la regele peștilor? Oamenii mării se priviră între ei, iar cel mai înalt, care ăîrea conducătorul lor, îi făcu semn să se apropie
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
încercare de a descoperi cine plângea în peșteră. - Heeiii, sunt Marinică, sfătuitorul lui Algus! Dacă ai nevoie de ajutor, spune! - Ajutor, prinse Marinică ecoul stins al unei șoapte ca o părere. Atât a fost de-ajuns pentru delfin ca să se repeadă înapoi la palat și să revină cu doi soldați rechini-ciocan, care desfăcură zăbrelele în câteva minute și reușiră să scoată din fundul peșterii pe cei doi căluți de mare ai Anemonei, aflați într-o stare de mai mare jalea, cu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
erau mai înfierbântați, din defileu apăru Coral, bătrâna prezicătoare a oceanului. - Vino la mine, Anemona, eu am să te salvez și am să te duc la palatul tatălui tău, strigă ea peste vârtejul stârnit pe fundul oceanului. Atunci, Marinică se repezi către Coral, o împinse în turnul de piatră, iar crabul blocă ușa după ea, stricând cu cleștii săi puternici încuietoarea, așa încât bătrâna să nu mai poată ieși decât atunci când i se dădea voie. Prin deschizătura turnului, prezicătoarea începu să strige
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
de Crăciun și plugușorul. Dar nu prea le știu, se bâlbâie, se încurcă. Atunci intervine Floricica, chicotind, spunându-le cuvintele uitate de ei. -De ce râde asta mică de noi, mă? îi întreabă pe frații Floricicăi, cei trei colegi. Se repede la ea fratele cel mare : -Băi, asta mică, dacă mai râzi, să știi că te ciufulesc, te apuc de nas, îți rup urechile. -Dacă nu știți plugușorul, ce să vă fac? -Să taci! Că te dau afară dezbrăcată. Ai să
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
repezi spre Dorina, care, încetini pașii, văzându-l cât de hotărât înainta spre ea. Chiar dacă îl jignea întodeauna, uneori îi era și frică de el, când îl vedea nervos ca acum. Ajungând aproape de ea la un pas, vru să se repeadă la ea, uitând de câini, care lătrau lângă zid, dar Sile îl prinse de la spate și-l ținu: - Căpitaneee! Las-o, nu-ți prinde mințile cu ea! Nu vezi că-i o femeie amărâtă? - O femeie amărâtă? Sile, ai înnebunit
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
Sigur voi fi descoperită! În ciuda a ceea ce credeam, intrusul s-a întors din ușa biroului, a străbătul holul de la intrare și a ieșit din apartament. În timp ce telefonul suna insistent, cheia s-a răsucit în broască, pe dinafară. Scăpasem! M-am repezit la telefon. Pe ecran, era afișat numărul Ortansei. Am răspuns. - Da, Ortansa, am zis eu, ce este, ce s-a întâmplat? Din telefon, o voce calmă și caldă mi s-a adresat pe un ton liniștitor: - Bună, draga mea. Ce
LOGODNICUL MEU, FRED (VI) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382057_a_383386]
-
cu zecile și mari și de peste un metru lungime. Când lansam peștișorul metalic cu ancoriță la coadă și acesta strălucea în cădere, având mișcări unduitoare, peștii ieșeau leneși de sub mal, se învârteau pe lângă momeala noastră metalică, dar nu se mai repezeau flămânzi la ea, ci o ignorau. Nu a fost chip să ademenim măcar unul dintre zecile care dormitau acolo. Abia după amiază am reușit eu să prind doi și ginerele trei între 1-2 kg fiecare, dar într-o altă zonă
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]