5,495 matches
-
am fost atât de grav dezamăgit. N-am simțit nimic din fiorul acela pe care numai arta ți-l poate da. Impresia pe care mi-au făcut-o tablourile lui Strickland era derutantă și adevărul - pe care mi-l voi reproșa întotdeauna - e că nici prin cap nu mi-a trecut să cumpăr măcar vreunul dintre ele. Am ratat o șansă minunată. Majoritatea lor și-au croit drum către muzee, iar restul se află în posesia unor amatori înstăriți care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
profitând de faptul că poarta hanului nu putea fi supravegheată de la locul căderii. Cu siguranță avea nervi de oțel, de nu se trădase. Și o doză bună de noroc. Dacă ar fi sosit doar cu câteva clipe mai Înainte, Își reproșă priorul, poate că ar fi putut evita măcelul. Norocul părea să fi dispărut de pe cerul său, se gândi el cu amărăciune. Morții de pe corabia misterioasă, experți În mecanică. Și apoi Guido Bigarelli, sculptorul blestemat, arhitectul lui Frederic al II-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuvânt magic. La fel ca Dumnezeu, moarte, copil și încă vreo câteva. Sunt cuvinte care se cer respectate, indiferent ce părere ai avea despre ele. În plus, cuvântul judecător îți zbârlește părul, chiar și atunci când nu ai nimic să-ți reproșezi și când ești imaculat ca un porumbel. Oamenii știau bine că judecătorul era Mierck. Povestea cu micile lumi făcuse vâlvă - să te răsfeți cu ouă moi lângă un cadavru! - și, de asemenea, disprețul față de fetiță, fără nici un cuvânt, fără urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Clămence, și-mi amintesc că mă gândeam la ea ca la o femeie vie pe care cineva mergea să o anunțe că soțul ei tocmai avusese un accident. Îmi mai aduc aminte cum, în acea fracțiune de secundă, mi-am reproșat că am fost atât de neatent încât să nu mă uit înainte de a traversa, și că, din cauza mea, ea își va face griji. După aceea am leșinat. Aproape fericit, ca și cum aș fi fost atras într-un ținut blând și calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu observasem nimic. Tânăra cea frumoasă, delicată și dulce devenea pe dinăuntru o ființă care urla în tăcere și își sfâșia măruntaiele. O ființă care cădea. Care nu se oprea din cădere. În unele scrisori se lega de logodnicul ei, reproșându-i tăcerea și scrisorile rare, îndoindu-se de dragostea lui. Dar în ziua următoare îi aducea ghirlande de scuze și i se arunca la picioare. Însă el tot nu îi scria mai des. Nu voi ști niciodată în ce tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să se adapteze, o corectează scurt regizorul... Și ochii albaștri ai lui Peter Brook mai gândesc la tine?, îl întreabă pe Maestru, vrea să-i facă o bucurie, dar și să iasă din tensiune. — Păi, da, sunt onorat, deși îmi reproșează că mă irosesc pe cântece populare românești (nu știe că muzica asta îmi dă senzația că sunt nemuritor, de asta cânt, caut ceva, nici eu nu știu ce...), dar tot m-am abonat la Shakespeare bulletin, să fiu la curent cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ce faci tu, Ioane?, ne vedem la tine sau la mine?, OK, vin eu la tine. Și alte măgării, că îl iubește, că nu poate fără el etc... Le-am ascultat conversația, am tăcut și am răbdat, nu i-am reproșat niciodată nimic, îl știam pe Ion, ziarist și prieten de familie, îți sună bine, nu?, venea des pe la noi, cum să-l iubești pe ăla, mic, gras, chelie, mâini grăsuțe și scurte, cum să nu poți trăi fără ăla? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de-a lungul trupului. — Ce s-a Întâmplat? — Butonul de la gulerul cămășii... m-a rănit... Uite! Isabelle Își privea baza gâtului, unde o vânătaie micuță, de mărimea unui bob de mazăre, macula suprafața albă a pielii. — O, Isabelle! și-a reproșat el. Sunt un netot. Pe cuvânt că-mi pare rău... N-ar fi trebuit să te strâng atât de tare. Ea a ridicat, nervoasă, privirea. — O, Amory, știu că n-ai nici o vină și nu m-a durut chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult de un distih o dată? Acum Îi trebuia o rimă pentru... L-ai ține pe drumul bun cu știința, deși El a mai greșit... Ei, oricum... „Ți-ai Întâlnit copiii În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dulce... A strâns-o și mai tare la piept. — Amory, a șoptit Rosalind, mă mărit cu tine când ești gata s-o faci. — La Început nu vom avea mare lucru. — Nu vorbi așa!, a strigat ea. Mă doare când Îți reproșezi că nu-mi poți dărui mai mult. Comoara pe care o am ești tu - Îmi ajunge. — Spune-mi... Știi, nu-i așa? O, evident că știi... Da, dar vreau să aud din gurița ta. — Te iubesc, Amory! din tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de oameni O. Henry găsise romantism, patos, iubire și moarte; Amory vedea doar bădărănie, murdărie fizică, prostie. Nu s-a Învinuit de nimic: nu-și mai reproșa de mult sentimentele pe care le socotea naturale și sincere. Își accepta toate reacțiile ca făcând parte din ființa sa statornică și amorală. Transformată, augmentată, atașată de o atitudine mai demnă, mai maiestuoasă, problema sărăciei putea să devină Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru că avea ticul de ți se adresa cu acest apelativ... A jucat și el câte în lună și-n stele, de la boieri la țărani de pe toate meridianele și era peste tot credibil, era de acolo, nu aveai ce să-i reproșezi. Îi plăcea să vorbească, îți povestea la iuțeală tot felul de chestii și, ceea ce era ciudat, îi plăcea să stea lângă noi, cei foarte tineri, să asculte ce spuneam, să râdă cu noi, să se bucure de șotiile noastre. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
noapte, Rainer își privește a doua zi tatăl într‑un asemenea mod, încât acesta le spune celor de față: uitați‑vă ce privire are! Ce‑ar fi ăsta în stare să‑i facă propriului tată?! La micul dejun, Anna îi reproșează mamei că i‑a distrus viața, iar Rainer îi proorocește tatei că el, Rainer, urmează să‑i distrugă lui, adică tatei, viața. Rainer are stofă de conducător, oricine își dă seama imediat de asta, numai că nu prea își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adevărat pentru mine. Cât de proastă am putut fi! Mergeam braț la braț și o ascultam, Încuviințând fără a ști cu adevărat ce anume Încuviințam, incapabil să-i spun că eu fusesem prostul, că ea nu avea nimic să-și reproșeze; nu eram În stare de nimic decât să mă las purtat de parfumul acestei femei Încă Îndrăgostite de mine. Era trecut un pic de opt seara și În sfârșit se mai răcorise puțin, printre turnurile din Nishi-Shinjuku adia vântul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era un bărbat foarte bogat. După ce a Început să se Întâlnească cu Reiko Sakurai, a dispărut brusc, pentru ca acum să aflu că a ajuns să bată străzile. Nu pot să Înțeleg nicidecum. Keiko Kataoka părea iritată. Aveam impresia că-mi reproșează că n-am aflat nimic, cu toate că m-a trimis să mă interesez despre Yazaki și Reiko. — Sunteți sigur că ați Înțeles ce v-am cerut să faceți? Am auzit un mieunat de pisică În receptor și apoi vocea ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne interesează, un Antiphon net opus lui Socrate și luând o atitudine exact contrară celei a faunului, contestat chiar pe locurile unde își desfășura activitatea. Aceasta pentru a-i corupe pe câțiva discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mulțumit... -4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a creat din nimic psihanaliza, ca să nu i se poată reproșa că nu a inventat ceva demn să rămână în istoria ideilor, el inventează individul modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului, care justifică în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu cine știe ce necaz viitor. învățăturile câtorva anecdote: Aristip iese dintr-un bordel și, când cineva îl dojenește pentru că a intrat acolo, el răspunde că problema nu constă în a intra, ci în a nu ști să ieși; altuia, care-i reproșează că s-a dus la niște curtezane cam trecute, el îi răspunde că de la navele care au efectuat multe călătorii pretinzi un singur lucru: să te ducă în portul dorit; unuia care-i face observația că trăiește cu o prostituată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Aristene, dar și prăjiturile și mesele bune asociate uneori cu Diogene din Sinope - doar că altfel, într-o altă stare de spirit decât omul obișnuit. Celor care-i reproșează că-și petrece o parte din timp în astfel de locuri, ca mulți filosofi care sunt clienți reputați ai caselor de toleranță, Diogene le răspunde că soarele pătrunde și în latrine fără a înceta să fie el însuși și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în care celorlalți le revine un rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor lui Platon: sofiștii. Psihologia nu a dat un nume acestui straniu și recurent complex care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simpton, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor lui Platon: sofiștii. Psihologia nu a dat un nume acestui straniu și recurent complex care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simpton, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras și alor săi: o pasiune maladivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simpton, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras și alor săi: o pasiune maladivă pentru formă, o obsesie a retoricii de dragul retoricii, o manie a subtilităților dialectice, o evitare a subiectului și o concentrare asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat de suferință. Oare trebuie să ne mirăm că un astfel de om își construiește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, e drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează că și-a împănat manuscrisele cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație cu cutare ori cutare - Democrit sau Aristip, de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de fapt atât lucrarea, cât și pe autorul ei pe lista Otto* a idolatrilor lui Hristos... Ce se poate spune despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]