2,136 matches
-
râuri cu apă neagră. Există o mare diversitate, cu 120 de specii de mamifere, inclusiv 20 specii de rozătoare și marsupiale, 470 de specii de păsări (aproximativ două treimi din numărul păsărilor înregistrate în bazinul amazonian central) , 15 specii de reptile și 320 de specii de pești, aproximativ două treimi din cele înregistrate în Rio Negro. Zona nu este locuită în prezent, dar un studiu recent a identificat 17 situri arheologice la gură râului Jau, cu materiale nedatate care indică faptul
Parcul Național Jaú () [Corola-website/Science/314649_a_315978]
-
America de nord și conține cel mai mare ecosistem de mangrove din emisfera vestică. Peste 350 de specii de păsări, 300 de specii de pești de apă dulce și sărată, 40 de specii de mamifere și 50 de specii de reptile trăiesc în Rezervația naturală Everglades. Toată apa dulce din sudul Floridei este asigurată din rezervație, inclusiv cea pentru centrala de distribuție a apei Biscayne Aquifer. Rezervația este de fapt un sistem de râuri mișcătoare, care inundă sud-vestul regiunii cu aproximativ
Parcul Național Everglades () [Corola-website/Science/314710_a_316039]
-
de verdeață deasă, alcătuită mai ales din plante joase, iar la înălțimi mai mari domină arboriferii. Fauna Naurului este săracă. Toate mamiferele au fost aduse și în parte îngrijite de om: șobolani polinezieni, pisici, porci, câini, dar și găini. Dintre reptile pe insulă se întâlnește doar șopârla. Ornitofauna este mai variată; aici viețuiesc găinușe de baltă, albatroși, fregate, porumbei, sternide. În Nauru există o singură specie de pasăre cântătoare: pitulicea-de-stuf ("Acrocephalus rehsei"). Alături de cordate, Nauru găzduiește și o varietate mare de
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
ferigi, mușchi și plante suculente adaptate la regiuni aride. Astfel se pot aminti „Biscutella elbensis”, „Biscutella laevigata”, „Selaginella lepidophylla, ”„Anastatica hierochuntica” (trandafiri de Ieriho) Fauna este reprezentată prin 23 specii de mamifere, 41 specii de păsări și 22 specii de reptile și numai o specie de amfibii. Dintre mamifere se pot aminti gazelele, antilopele și măgarul sălbatic. Păsările provin din regiunile tropicale vecine, aici fiind prezent struțul african (Struthio camelus), vulturi pleșuvi (Aegypius tracheliotus), vulturi bărboși (Gypaetus bărbătuș), „Neophron percnopterus” că
Parcul Național Gebel-Elba () [Corola-website/Science/314187_a_315516]
-
podișurile uscate și pădurile tropicale. Servalii sunt niște animale semi-nocturne, fiind activi mai ales între orele 4-5 dimineața și 10-11 seara. Consumă diferite rozătoare, iepuri și antilope mici, dar și flamingo, găinușe angoleze și alte păsări. În urmărirea rozătoarelor și reptilelor, servalul își folosește auzul bine dezvoltat, iar picioarele lungi permit deplasarea rapidă prin iarba savanei. În ciuda faptului că picioarele le sunt lungi și puternice, servalii nu pot alerga timp îndelungat după pradă. Tactica sa de atac se aseamănă cu cea
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă, gresie sau loess. În lipsa hranei se apropie și de așezările omenești. Este o pasăre activă ziua, hrana principală a ei o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule, lăcuste, urechelnițe), amfibii reptile mici pe care le pândesc, numai în timpul migrației consumă și vegetale (în special fructe). Ea este răspândită mai ales în Europa de Sud, Europa Răsăriteană Spania, coasta mediteraneană a franceză, insulele Corsica, Creta ca și în Africa de Nord Vest (Maghreb). În
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
(însemnând "reptilă cu brațe", din limba greacă "βραχιων", "braț", și "σαυρος", "șopârlă") a fost un gen de dinozauri sauropozi erbivori patrupezi, din familia "Brachiosauridae", care au trăit de la sfârșitul Jurasicului, posibil până la începutul Cretacicului. Cântăreau între 30 și 80 de tone. Genul
Brachiosaurus () [Corola-website/Science/313434_a_314763]
-
ghințură ("Gentiana clusii"), untul vacii ("Orchis morio"), poroinic ("Orchis ustulata"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), foaie-grasă ("Pinguicula alpina"), pătlăgină ("Plantago atrata") sau darie ("Pedicularis exaltata"). Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de mamifere: urs carpatin ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), lup ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), jder de copac ("Martes martes"), vulpe
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
ruginița ("Asplenium adulterinum"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), clopoțel de munte ("Campanula serrata"), moșișoare ("Liparis loeselii"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"). Fauna parcului este una diversă și bine reprezentată din mai multe specii de mamifere, păsări, reptile și amfibieni. Mamifere: cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), jder ("Martes martes"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), viezure ("Meles meles"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), dihor ("Mustela
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
mierla de piatră ("Monticola saxatilis"), brumăriță de stâncă ("Prunella collaris"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus"), pițigoi-moțat ("Parus cristatus"), ciocârlia de pădure ("Lullula arborea"), șoim călător ("Falco peregrinus"), pițigoiul de munte ("Parus montanus"), mierla gulerată ("Turdus torquatus") sau mierla de apă ("Cinclus cinclus"); Reptile și amfibieni: năpârcă ("Coronella austriaca"), șopârlă de câmp ("'Lacerta agilis"), șarpe de apă ("Natrix tessellata"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), viperă ("Vipera berus"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca roșie de munte ("Rana temporaria"), broască râioasă ("Bufo bufo") sau tritonul de
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Munților Banatului. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: urs carpatin ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), lup ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), jder de copac ("Martes martes"), jder de piatră ("Martes foina"), viezure ("Meles
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
myotis"), liliacul mediteranean ("Rhinolophus euryale"), liliacul mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), pârșul cu coada stufoasă ("Dryomys nitedula"), chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon"), chițcanul de apă ("Neomys fodiens") sau chițcanul mic de apă ("Neomys anomalus"). Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), gușter ("Lacerta viridis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), viperă ("Vipera berus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca roșie de munte
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stancării silicioase; Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis". Fauna parcului este una diversă și are în componență mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte (dintre care unele foarte rare sau endemice) protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), silvia mică ("Sylvia curruca"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), pupăză ("Upupa epops"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz cântător ("Turdus philomelos"). Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), balaur mare ("Elaphe sauromates"), viperă cu corn ("Vipera ammodytes"), șopârliță de frunzar ("Ablepharus kitaibelii"), șopârlă de câmp ("Podarcis taurica"), țestoasa dobrogeană de uscat ("Testudo graeca"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca roșie de pădure ("Rana
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
lungul cursurilor de apă montane; habitate ce adăpostesc, conservă și protejează o gamă diversă de floră și faună specifică estului lanțului carpatic meridional. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: urs carpatin ("Ursus arctos"), lup ("Canis lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), cerb lopătar ("Dama dama"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), râs ("Lynx lynx
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), vultur pleșuv sur ("Gyps fulvus"), corb ("Corvus corax"), șorecarul comun ("Buteo jamaicensis"), mierla de piatră ("Monticola saxatilis"), forfecuță gălbuie ("Loxia curvirostra"), lăstun mare ("Apus apus"), fâsă de munte ("Anthus spinoleta"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), viperă ("Vipera berus"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), brotacul verde de copac
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
mari ("Myotis bechsteini"), liliacul cu potcoavă a lui Blasius ("Rhinolophus blasii"), liliacul mediteranean ("Rhinolophus euryale"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii") și liliacul cu picioare lungi ("Myotis capaccinii"); o reptilă și un amfibian: broasca-țestoasă de uscat ("Testudo hermanni") și ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); șase specii de pești: porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), zglăvoacă ("Cottus gobio"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), avat ("Aspius aspius"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis") și chișcarul ("Eudontomyzon danfordi"); precum și 22
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
de dinozauri de vârstă Cretacic Superior. Dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg sunt unici în lume, importanța științifică și atractivitatea lor fiind sporită prin descoperirile de cuiburi cu ouă și embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor și a unei reptile zburătoare ("Hatzegopteryx"), din grupul pterozaurilor. Geoparcul se suprapune cu sitului de importanță comunitară „Strei - Hațeg” (24.968 ha), arie protejată instituită în anul 2007 în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar, ce
Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului” () [Corola-website/Science/313783_a_315112]
-
Peșteri în care accesul publicului este interzis; ce conservă și adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifice lanțului carpatic al Meridionalilor. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
Pipistrellus pipistrellus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul urecheat cenușiu ("Plecotus austriacus"), liliacul cu aripi lungi ("Miniopterus schreibersii"), liliacul mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros); Reptile și amfibieni: șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), șopârla de zid ("Podarcis muralis"), viperă ("Vipera berus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); Pești: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zglăvoacă ("Cottus gobio"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi"); Păsări semnalate
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
capete. Acest lucru îi permite creșterea. În privința țestoaselor există dezacorduri și dispute. În 1999, biologii moleculari au descoperit dovezi că crocodilienii și țestoasele au un strămoș comun . Se estimează originea lor ca fiind în Triasic, perioadă de origine pentru majoritatea reptilelor în viață. Estimările indică că țestoasele au deviat din crocodilieni acum 207 de milioane de ani . Țestoasele cu tâmple roșii au vederea foarte bună, un auz foarte slab, dar sunt foarte sensibile la vibrații, lucru care face destul de greu să
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
masculii fiind mai mari ca femelele. Culoarea penajului păsărilor este diferită, de la alb, cenușiu până la negru. Zborul lor este caracterizat prin planare cu bătăi rare din aripi. Păsările se hrănesc în special cu animale mici acvatice, pești, amfibii, crustacei, moluște, reptile, păsări, rozătoare mici, insecte, ele consumând pe zi hrană în greutate de 330 - 550 g. Păsările sunt răspândite pe toate continentele cu excepția regiunilor arctice și al unor insule din Oceania. După numărul de specii, 24 trăiesc în Asia de Sud și Asia de Sud
Egretă () [Corola-website/Science/314479_a_315808]
-
la mascul. Greutatea viperelor este între 100 - 200 g, femelele fecundate pot atinge 300 de grame. Capul viperei este teșit, botul rotunjit, partea dorsală fiind ovală, la baza maxilarelor este mai lat aici găsindu-se glanda cu venin. Ca toate reptilele necesită și ele căldura solară, pentru ridicarea temperaturii corporale. Culoarea viperelor din această specie este variată, de la o culoare cenușie-argintie la galben, roșiatic, cenușiu brun, până la negru (întâlnite în peșteri la vipere în Alpi). Vipere cu nuanțe de culoare mai
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
Circus aeruginosus"; "Milvus migrans"; "Aquila clanga"; "Aquila pomarina" și "Circaetus gallicus"), mistreții ("Sus scrofa"), jderii ("Mustela putorius" și "Mustela erminea"), bursucii ("Meles meles"), nevăstuicile ("Mustela sibirica"), vulpile ("Vulpes vulpes") și ariciii ("Erinaceus europaeus"), mai rar barza ("Ciconia"). De asemenea, alte reptile ca "Natrix natrix" și "Natrix tessellata" sunt dușmani naturali ai viperei berus. Vipera berus este o specie sperioasă, în caz de pericol caută să se ascundă sau să fugă. Numai în cazul în care se simte direct amenințată sau este
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
aproape de picioarele mele ... a fost doar o clipă între mine și aceeași soartă”. Cum Anning a continuat să efecueze descoperiri importante, reputația ei a crescut. La 10 decembrie 1823, a găsit primul ' întreg, și în 1828, primul exemplar britanic de reptile zburătoare denumite , denumit „dragon zburător” când a fost expus la British Museum, urmat de un schelet de pește ' în 1829. În ciuda educației sale limitate, ea citea orice lucrare științifică putea obține, dar și, adesea, articole copiate de mână împrumutate de la
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]