2,221 matches
-
a locurilor comune, a literaturii unor autori oficializați, prezenți în manualele școlare și abonați la premiile anuale. Placheta Deschidere însumează unsprezece poeme selectate dintr-un ciclu cu același titlu, în mare măsură inedit, nouă schițe în proză și o parodie, Resemnare, la versurile „gospodarului Demostene Botez”. Metafore insolite, alăturări neașteptate de cuvinte, versuri întrerupte abrupt, într-un cuvânt o tehnică surprinzătoare, în linii generale comună avangardiștilor, dar și cu o amprentă personală, conferă un sunet aparte acestor încercări poetice. E atât
ZAREMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
inclusiv cel mai apropiat - și temându-se ca cea mai mică remarcă să nu i se adauge la dosar. Climatul de teamă generală astfel creat este înfățișat pe deplin de filmul cineastului german Florian Henckel von Donnersmarck, Viața celorlalți (2006). Resemnare socială și totalitarism de mică intensitate în anii 1970, puterea militară a blocului comunist, năruirea speranțelor într-o intervenție eliberatoare occidentală, relativa ameliorare a condițiilor economice fac ca o mare parte a populațiilor democrațiilor populare să nu mai nădăjduiască, să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Morozov, care își denunțase propriii părinți poliției politice, în timpul colectivizării, și care, din această cauză, a fost asasinat de unchii săi. în sfârșit, izolarea între frontiere riguros păzite - ca Zidul Berlinului* - stinge orice speranță de sustragere din fața supunerii și alimentează resemnarea și colaborarea cu regimul. RDG este un bun exemplu de eficacitate a perechii delațiune-izolare. Dispunând de dosare despre peste 4 milioane de cetățeni „suspecți” - dintr-o populație de 17 milioane de locuitori -, Stasi deținea recordul de control polițienesc, cu 91
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
elevi foarte bunicirca 2%; elevi bunicirca 13%; elevi mijlociicirca 70%; elevi slabi circa 13%; elevi foarte slabi circa 2%. Efectele negative ale acestei clasificări standard apar atât în planul motivației și aspirațiilor elevilor, cât și în cel al atitudinii, al „resemnării” profesorilor în fața rezultatelor așteptate, potrivit acestei curbe. Curba în formă de „J” sau „curba succesului”, propusă de mulți autori, se bazează pe estimări mult mai optimiste și anume că în jur de 95% dintre elevi pot învăța complet (deplină ceea ce
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
în mod acceptabil. Tocmai de aceea, conform teoriei lui Maslow, o astfel de motivație satisfăcută lasă locul alteia pentru a trece pe primul plan. Puterea activatoare redusă a stimulenților bănești poate fi interpretată și astfel: ea poate fi efectul unei resemnări, omul știind că nu are încotro, se mulțumește cu cât i se oferă și, de aceea, se orientează spre alte categorii de stimuli capabili să-l motiveze suficient. Așadar, când studiem motivația economică, trebuie să avem în vedere cauza care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fenomenele de dezechilibru, de devianță și de dereglare. Alte abordări, bazate pe scale de atitudine, vor fi privilegiate mai apoi, În scopul de a evalua, cum face Leo Srole, corespondentul psihic al acestor disfuncționalități, reprezentative pentru situații În cadrul cărora domnește resemnarea sau fatalismul. După cum observa Philippe Besnard Într-o importantă lucrare consacrată acestei teme, semnificațiile termenului sunt multiple, nu lipsite de ambiguități și, uneori, contradictorii. G. F. & BESNARD Philippe (1987), L’Anomie, ses usages et ses fonctions dans la discipline sociologique
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
abandonate, mâncate de ploaie. Drumul din centrul comunei Telega către Buștenari nu face excepție. De fiecare dată când merg cu mașina pe acolo îmi jur în barbă că va fi pentru ultima oară. Mașina se unduiește, se înclină, primește cu resemnare loviturile de bolovani care-i ating pragul, se hurducăie în stânga și-n dreapta. Când sunt obligat să fac acest drum blestemat am senzația că pe acolo tocmai a trecut un regiment de tancuri sovietice format de 40-50 de T-34
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
imagina abandonul silențios al consumatorilor sau al adepților, care nu induce imediat o reacție de corecție din partea administratorilor organizației aflate în declin. Sau, la fel de bine se poate produce o tăcere fără abandon, o nemulțumire care nu ia forme critice explicite, resemnarea fiind de altfel văzută mai ales în cazul sistemelor politice, fie ca o manifestare precară a loialității, fie ca un semn tacit de neputință. Ne putem imagina, în aceeași măsură, o asociere a celor două atitudini exemplare: atunci când nu se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Ștefan chelarul și chiar cu «șeful» Vichentie leahul“ (1, 4). „Duminecă, după ce popa Vasile în urma liturghiei a mai slujit un moleben la curte [ajutat de dascălul Andronache], la care Smaragda Theodorovna s-a rugat cu multă rîvnă, a urmat cu resemnare sugestiunile babei Vasilca. În odăița de lîngă bucătărie, la fereastră aștepta în haine de sărbătoare Paraschiva lui Vichentie, femeie uscățivă, îmbătrînită înainte de vreme. Ea ținea în dreapta o menedă de aramă de două «copeici» și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Gabriel. Moartea prematură a surorii sale, Marianne, amplifică dificultatea relațiilor cu părinții și stabilește fondul solid al crizei ce va urma. Pentru a limita efectele oricărei tragedii - în acest caz, a înstrăinării și a morții - familia adoptă un cod al resemnării, verbalizat o singură dată de către tată la moartea surorii prin formula biblică ce va dobândi în memoria lui Gabriel rezonanțele unei obsesii - Domnul a dat, Domnul a luat. Angoasa e amplificată de neputința funciară a împărtășirii și comunicării - Gabriel simte
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
călăului, autoritate regăsită într-un alt roman, Regele se-nclină și ucide, în prezența ambiguă a unui rege sângeros. Mirajul lui afară, acel dincolo ce se întindea după granița mortală, erodează în planuri nebunești, de cele mai mult ori tragice, resemnarea celor mai mulți dintre prizonierii României comuniste. Riscând totul în nopți cu ceață, înotând adânc prin apele Dunării, fără miros și umbră, evadații înșelau câinii de pază și gloanțele. Când tăcem, sîntem dezagreabili, când vorbim, devenim ridicoli spun, animați doar de existența
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
imaginat în prezent și o speranță de viață încă modestă, oamenii acestui secol conviețuiau zilnic cu realitatea banală a morții. Doliul, un ritual cu multiple ramificații, bazat pe o amplă cultură materială, era la fel de prezent în casele lor precum boala, resemnarea și speranța într-o viață de apoi mai generoasă decât prea scurtul popas printre cei vii. Catalogul expoziției Le Dernier Portrait, din anul 2002, de la Musée d'Orsay, include mărturia unui fotograf victorian specializat în post-mortemuri, având o importantă valoare
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
aceste „cârje” pentru a ne putea situa În hățișul atâtor confuzii care cutreieră fără oboseală atâtea spirite contemporane. Refuzul morții poate apărea unor minți ca provocând bunul-simț, e adevărat; acestei atitudini i se opune acceptarea morții, ca o formă a resemnării fataliste sau, ca În cazul lui Preda, o reînscriere În „cumințenia naturii”. Eu, În ceea ce mă privește, nu cred că mai avem ce face acum, după cele câteva milioane de ani de când, se pare, hominizii s-au separat decis și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avem ce face acum, după cele câteva milioane de ani de când, se pare, hominizii s-au separat decis și ireversibil de congenerii lor, cu frumoasa, păstoreasca „cumințenie a naturii”. Dar, În afară de cele două poziții antinomice - acceptarea „senină” a morții și resemnarea În fața ineluctabilului -, mai există și o a treia, poziția nietzscheniană, aș numi-o. (Sigur, nu abordăm aici „soluția creștină sau pe cea budistă”.Ă Nietzsche, e știut, deși elev al marelui sceptic Schopenhauer, este, În toată frenetica, radicala sa ideologie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cea a Creației și a Demnității. Poate și a fericirii, dar... cum ne mai reprezentăm noi oare fericirea, azi?! Acum când s-au năruit idealurile sociale fanteziste și criminale, când Banul s-a reinstalat pe altarurile goale și răvășite de resemnările și, poate, de regretele, neputințele și resentimentele noastre, noi, Încă o dată supraviețuitorii unei catastrofe istorice și umane. Dar... fericirea nu Înseamnă pentru unii, pentru foarte mulți, În lumea largă - supraviețuirea?! Supraviețuirea, pur și simplu, cu ceva, cu ceva foarte puțin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
secund al stilului" perpetua confundare a gândirii artistice cu gândirea științifică. Rezultatul acestei programatice suprapuneri de sfere nu cred că mai are nevoie de comentarii. Iată-l: ""Eterna pace" nu are o semnificație "pesimistă", așa cum nu e pesimistă mult discutata "resemnare" din final a iui Hyperion. În fapt, se manifestă acum prima lege a termodinamicii conservarea energiei -...". În sfârșit, o ultimă problemă, de ordin mai general. Construirea unui nou model critic, în acord cu modelul global al gândirii post-einsteiniene, este imperios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu se poate mai bine "culisele" cenzurii din epoca totalitară, vitregiile conjuncturale și micimea unor oameni, contrastantă în raport cu generozitatea altora. Faimosul dicton latin Habent sua fata libelli este confirmat cât se poate de convingător. După decenii de așteptare mărturisește cu resemnare autorul Fragmentele lui Lamparia au devenit, prin forța ineluctabilă a circumstanțelor istorice literatură de sertar. "Dintr-un capriciu, poate, le încredințez, abia astăzi, tiparului" (p. 10). Edgar Papu, a cărui prefață datează din 1984, îl consideră pe Theodor Codreanu "un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideologii statale este omul sfâșiat, adică intelectualul "blestemat" să țină de două arheități în același timp, să învețe două limbi, să respire în două culturi etc. Dacă înțeleg bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de aici vine drama: formele statale impun acest intelectual dublu ca model de existență a statului însuși. Nu mai e loc de alegere, de dedublare temporară, ci individul este obligat să fie simultan atras de către cele două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dostoievski și Pușkin, umaniști, cum erau, nu se sfiau să disprețuiască și să dorească exterminarea unor popoare intruse în raport cu panslavismul, precum românii!". Orice ideologie stă foarte bine în pagină, aplicată creează panică, goluri uriașe în memoria celor care o declanșează, resemnare în sufletul celor asupra cărora se proiectează. Lucrarea lui Theodor Codreanu este una dintre cele mai concentrate, inteligent structurate, talente lucrări pe care am citit-o eu la "Viața Românească". Literatură document de cea mai bună calitate. "Cum a devenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
important din viața unei persoane (nașterea, căsătoria și moartea). Calendarul agricol era marcat de zilele de sărbătoare în care erau prăznuiți sfinții. Doctrina religioasă explica viața și rolul destinat în ea fiecărui individ. Conservatoare și fatalistă, ea insufla de obicei resemnarea față de condițiile grele și rezistența împotriva modificării practicilor stabilite. Domina atitudinea că situația existentă, oricît de rea ar fi, reprezenta voința lui Dumnezeu și că dezastrele naturale, ca bolile, moartea, războiul, inundațiile și seceta, erau într-un fel o pedeapsă
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ca o "manie ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual: "numai națiile bancrute vorbesc necontenit de strămoșii lor" (Kogălniceanu, 1946, p. 647) [1843]. În locul acestei atitudini contemplativo-istorice a cărei finalitate rezidă în confortul psihologic și resemnarea cu gândul nobilității originale, Kogălniceanu militează la afirmarea romanității prin acțiune în prezent. Cu discursul inaugurativ rostit de Kogălniceanu în 1843, principiul naționalității române, ideologia naționalistă și revendicarea unionistă devin explicite, acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viață de om extrem de dinamic, inventiv și veșnic pionier de succes cam în tot ce lumea din jurul său tatona cu ezitări și dese eșecuri. S-a retras între cărțile sale și înfrunta bătrînețea cu mult curaj și chiar cu puțină resemnare. Nu agrea de loc să mai apară în public, prefera să evite mulțimea și, mai ales, să se adreseze acesteia. Încercam să rup uneori tăcerea care se instala adesea între noi, să bavardăm vrute și nevrute ca pe timpuri, dar profesorul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile ca fluturii de noapte. Lumina generată de comorile greu accesibile ale naturii arde uneori ființele care acceptă sacrificiul cu resemnare. Munții, acești seniori semeți, se înfrățesc doar cu cei care sînt pe măsura lor, cu cei care îi cunosc, îi respectă și le acceptă mofturile. Cei care vin de-aiurea și cred că pot domina ceea ce nu se domină, plătesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din senin. Soția a remarcat că Pedro este alt om. Simțea că ea nu-i mai este de ajuns ca altădată. Ceva din sufletul său se rupse. Chiar în sărăcie, în familia lui Pedro era o oarecare armonie, o anume resemnare, o anume mulțumire de viața pe care le-a hărăzit-o Dumnezeu. Acum, armonia dispăruse. Așteptarea incertei clipe cînd o va revedea pe Wilma îl făcea să fie într-o continuă suferință. Ofta, gîndind: Am plătit prea scump cei două sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
exilul și vindecarea sa. III ORDINEA SUBTILĂ A LUMII Speranța S-ar zice că, de la o vreme, competența noastră supremă e disperarea. De la mica disperare cotidiană până la teoria catastrofei, de la „marginile“ disperării (depresie, neîncredere, iritabilitate) până la „culmile“ ei (isterie, apostazie, resemnare bolnăvicioasă). Am obținut, prin urmare, consensul: e rău, e foarte rău, nu mai avem nici un motiv de speranță. Speranța ne apare, când vorbim astfel, ca o virtute condiționată. Adică o virtute care nu subzistă decât „cu motiv“, sau „în anumite
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]