1,912 matches
-
iese din minte... Nu te mai chinui. Te rog, Maria... se milogește el. Mi-ai povestit de o sută de ori. Încearcă să... Maria nu-l aude. Cu ochii pierduți în gol, ea vede ca orbii, vede în ea și retrăiește aievea. ...Ultima noapte a Împărăției... Ultima noapte... S-au scurs ani și ani, s-au scurs... Și eu... eu n-o pot uita. Îți amintești, unchiule? Unchiul, furat și el de amintiri, cu amar: Constantinopolul e în noi ca amintirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca Destinul, ca o Zeiță a Răzbunării. Trebuie! Vreau să-mi amintesc tot! Tot! Vreau să mă sfâșii! Când dau piept cu coșmarul, când îl înfrunt, asta mă mai ușurează. Fugeam, continuă ea cu aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog!! Ca pe Dumnezeu!! Nu mai pot!! Taci!! Maria nu-l aude, cu ochii pierduți în gol, obsedată, posedată, retrăiește aievea: ...Am îngenuncheat singură Am închis ochii. Bolboroseam "Tatăl nostru". Am plecat capul... Așteptam lovitura. O doream... Eram fericită că mor. Un negru buzat, rânjind, și-a înfipt mâna în părul meu. Și când părul s-a despletit, mi-a căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au tras învățătură. Acu, au a tremura pentru propria lor piele... Pe ruinele Constantinopolului, ca pe stâncile Trecătorii de la Termopile, se va scrie: "Călătorule! Du-te și spune că am căzut aici făcându-ne datoria". Țamblac, înfierbântat, furat de amintire, retrăiește aievea: În frunte cu bazileul Constantin, câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în gol, răscolit încă de rugăciune și de amintirea celor ce s-au dus, ce stăruie în el de parcă ar fi fost ieri... Privește în gol și vede în el, ca orbii. Și totul se perindă pe dinaintea ochilor minții sale retrăindu-le. Vorbește încet, adunându-și gândurile: Douăzeci și cinci de ani s-au scurs din noaptea aceea de 16 octombrie... Și ce om, ce domn mare ar fi fost... Mă urmărește icoana lui... Parcă îl văd... A fost cumplit... Deși mă doare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Jucărică pentru copii, i-l arată zâmbind. Ștefan respiră adânc... Un răstimp rămâne cu obrajii înăbușiți în palme. Ce vis... ce vis, îngână el. Daniil zâmbește enigmatic: Buruienile mele... Ștefan face câțiva pași schiopătând, clătinându-se: Am... am trăit... am retrăit... aievea... Gemeai, bolboroseai, strigai: Valea!... Valea!... Ștefan se lipește cu spatele de peretele de piatră, cu privirile pierdute, răvășite în gol: Valea?... Eram... chiar eram la Valea Albă... Îmi amintesc... În dimineața aceea... Pe câmpul de bătălie... Am îngenuncheat cu fața la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și aiasta un soi de fericire. Fiecare, cu fericirea lui... Mi-am căutat-o cu lumânarea... Ce-și face omul cu mâna lui... Dar dacă altfel nu pot face?... Mă gândeam... De-ar fi să dai timpul înapoi, de-ai retrăi totul... Ce-ai face? Ce-ai alege? Ai merge pe același drum? De-aș retrăi totul?... și Ștefan rămâne pe gânduri. Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumânarea... Ce-și face omul cu mâna lui... Dar dacă altfel nu pot face?... Mă gândeam... De-ar fi să dai timpul înapoi, de-ai retrăi totul... Ce-ai face? Ce-ai alege? Ai merge pe același drum? De-aș retrăi totul?... și Ștefan rămâne pe gânduri. Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dezertez? Să recunosc că totul a fost zadarnic? Ar fi cumplit! Hotărât, nu! Nu pot! Nu reneg nimic din tot ce-am făptuit bun, rău. Izbânzile, cât și înfrângerile ale mele-s... ale noastre-s... Da! Știu bine! De-aș retrăi, aș alege aceeași cale! Desigur, cu mai puține greșeli... Rămân credincios mie însumi și țării! ...Vezi, reia el după un timp de tăcere, eu n-am fost niciodată un "Cuceritor", un fel de "Fatih" mai mititel... Niciodată n-am trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai în suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica în cuvinte. Una este să auzi și altă este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce trăiești nu uiți niciodată și de câte ori îți aduci aminte retrăiești acele momente binefăcătoare. Nici nu știu bine cum să vă explic. Oricât m-aș strădui, nu pot arăta trăirea. Ea se simte, se trăiește. Ce trăiești nu poți uita, e țesut în suflet. Iar ce vorbești sau auzi se mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
acuzații dintre cele mai fantasmagorice, ca „spion occidental”, pentru darul lui de poliglot și corespondențele lui cu prietenii din Roma și Viena, asta ar fi de ajuns pentru mine. Asta mă face mereu să-i văd fața și să-i retrăiesc durerile extreme, umilințele, torturile suferite - când, după zece ani și mai bine, s-a întors acasă prăbușit, bolnav, povestind despre „muncile” de la Canal amintind lagărele de concentrare naziste. Cadavrele prietenilor și tovarășilor lui plutesc mereu în acel spațiu lugubru, în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
câte un lucru în mână, precum și cărți rare și manuscrise. Am surâs, pentru că nu mai eram de mult „legată” de nimic. A doua zi, la Universitatea din București, cu poetul Doinaș și Denisa, întâlnindu-i pe studenții de azi și retrăind în mine „dureri” abstracte, revăzând locurile unde am plâns, m-am bucurat și am sperat, constatând cu stupoare că toate astea existau, nu dispăruseră, că aveau corpuri vii și că numai eu aveam ochii dați de Mnemosyne ca să-mi văd
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am visat deja călătoria în Franța. Am văzut scene, mai ales polemica avută cu o colegă pe care n-o cunosc, mult zgomot și mese pe care se servesc păsări mici, lucru ce m-a scandalizat. Nu știu dacă voi retrăi ca de obicei ce am visat, așa cum s-a petrecut altă dată, dar pentru mine viața pare un roman deja scris de cineva (Marele Anonim), în care noi, trăitorii zilelor, trebuie să intrăm în „filele lui” și să trăim pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
râs mult, pentru că aștept cu emoție să „intru în roman”, în timp ce romanul meu început stă neterminat, ca o casă pe care arhitectul și constructorii au abandonat-o fără scrupule. În Franța: scriu sporadic în acest caiet. Am ajuns cu bine, retrăind în avion acel sentiment că sunt iremediabil singură și că orice mi s-ar întâmpla, bine sau rău, nu poate decât să-mi întărească încrederea că sunt sub protecția unei ființe dragi, invizibile. Că am avut șansa unică de a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
emoții și chiar o oarecare teamă de necunoscut! Însă toți mărturisesc faptul că le-a plăcut atât de mult abordarea destinului eroinei, cât și muzica genialului compozitor, încât au simțit chemarea de a reveni la asemenea spectacole, fie pentru a retrăi zbuciumul sufletesc al Violetei Valery, fie, de cele mai multe ori, pentru a viziona și alte opere. Așa, nu și-au mai făcut complexe și au devenit spectatori permanenți! Oare cum să nu te pasioneze un subiect atât de cunoscut precum cel
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Casa Studenților, sub egida ansamblului artistic Doina Carpaților (la a cărui naștere am avut plăcerea să-mi aduc modesta-mi contribuție cu treizeci de ani în urmă), n-am putut să simt decât admirație și, în același timp, bucurie. Am retrăit, cu acest prilej, momente de îndrăzneli artistice ale tinereții, când înlocuiam tipare învechite ale unor forme de prezentare. Inițiativa înfrățirii etniilor, indiferent de ce neam ar aparține fiecare, prin intermediul artei, este un fapt salutar și merită laude toți cei care au
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mai dea curaj și necum sănătatea de care aveam nevoie. În plus vaporul s-a lovit de o mină, începuse să ia apă și se scufunda văzând cu ochii. Apa ajunsese deja la zece centimetri de pragul compartimentului de pasageri. Retrăiam pe viu drama Titanicului, a noastră fiind cu mult mai puternică, noi înșine fiind actorii. Cu o decizie proprie doar oamenilor puternici, căpitanul i-a obligat pe bărbații de pe vapor să coboare pe șlep, minusul de greutate oferind mai mult
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
București 17 august 2012 14 PRECUVÂNTARE Cartea de față s-a țesut pe baza unor scurte însemnări. Au fost doar câteva fraze scurte, scrise în grabă la intervale mari de timp, pe parcursul a cinci ani. Acestea au ajutat memoria să retrăiască vremuri triste și dureroase. Timpul a șters mult, dar nu tot, și mai ales nu a reușit să șteargă sentimentul de frustrare, de nemulțumire, de însingurare în mijlocul oamenilor. Deși dureroasă, rememorarea acelor vremuri este necesară înțelegerii prezentului. Tinerii și generațiile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o zăpadă "greșită", ca un decor fals. Nostalgic, pură nostalgie Nostalgia, cuvânt care și-a schimbat sensul (de la acela care figurează în DEX: 1. "sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, de a retrăi un episod trecut" și 2. "dorința plină de regrete pentru ceva greu de realizat") nostalgia s-a fixat, aproape unanim, la înțelesul de dorință după "un anume trecut"; la noi se subînțelege trecutul "recent". Aș spune că există chiar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
împăcare. M-am întâlnit și eu cu Dumnezeu; asta s-a întâmplat, firește, în copilărie. Este greu să reconstitui gândurile copilăriei; aceste gânduri sunt umbrite de întâmplări, care se țin minte mai bine decât gândurile. Totuși, în ce mă privește, retrăiesc acele gânduri foarte clar. Știu că experiența, trecerea timpului și învățătura ucid tocmai partea originală a gândirii copilului, care constituie o interesantă filosofic Cu mine nu s-a petrecut așa. Poate pentru că, în mare măsură, am rămas încă un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Sant'Anastasia, monseniorul Giovanni Cappelletti, reevoca astfel imaginea lui don Adami, mort la 19 martie 1968: «Pentru toți preoții diecezei doar numele de don Luigi Adami are puterea fascinantă de a recrea un ambient și de a face să se retrăiască timpurile dintotdeauna frumoase ale tinereții. Chiar și a seminarului și a orelor de școală, parfumate de cretă, de matematică și de geografie. Avea idei clare. Dragoste sinceră pentru școală. Privirea orientată constant dincolo de zidurile Veronei istorice. Don Adami a simțit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
depărtăm de locuința pe unde bîntuia holera și să mergem să vedem alte meleaguri. Moscova ne-a oferit imagini asiatice: nici un adaos modern nu-i altera aspectul. Kremlinul, deschis pentru oricine, căci nici un Stalin nu locuia acolo, îi făcea să retrăiască în sălile sale policrome scunde pe Ivan cel Groaznic și Boris Gudunov, iar ciudata biserică Vasili Blajenîi, cu mulțimea de bulbi împestrițați și de cupole asemănătoare ciupercilor veninoase, amintea vremurile sălășluirii hoardelor asiatice. În contrast, Finlanda, vizitată într-o călătorie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ora cinci, tronau Prințesele Rosa Croy, Léontine Fürstenberg și Pauline Metternich. Cea din urmă ar fi putut, în spectacolul acestei capitale ce fredona ariile din Văduva veselă fără a se îngrijora de întorsătura periculoasă în care se angaja Imperiul, să retrăiască timpurile asemănătoare ale Parisului lui Offenbach sub Napoleon al III-lea, în pragul dezastrului din 1870. Își depăna cu plăcere amintirile din acele vremuri, acasă, la cîteva invitate, citindu-le fragmente din memoriile sale. La un dineu dat de ducele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
putem imagina, la lumina acestui fapt, pînă unde ajunsese ura dintre cele două națiuni. Sofia dădea impresia unei tabere gata să pornească la un nou război. Cu aceeași ocazie, preocuparea de a avea o Românie pasivă redevenea predominantă, iar eu retrăiam primele momente ale războiului împotriva Turciei, asaltat de conducători care, cu Danev în frunte, veneau cu declarații de prietenie și de asigurare că o discuție de un interes atît de secundar cum era acel capăt de pămînt în Dobrogea nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vîntul ce venea dinspre Marea Nordului. Era un contrast izbitor de peisaje și de rase. Totuși, în acest nou decor cu canale, cu case ale căror fațade erau spălate cu săpun în fiecare sîmbătă, amintind atîtea capodopere ale maeștrilor pictori flamanzi, retrăia un trecut analog cu al Italiei din Evul Mediu și Renaștere, făcut din aceleași lupte dintre cetăți vecine rivale, din aceleași coaliții împotriva dominației străine, arătînd că, răsfoind paginile istoriei, Europa de nord ca și cea de miază-zi ori din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]