7,645 matches
-
asta nu e o consolare”, continuase, apoi, cu un rictus dezamăgit, care Îi făcea și mai palidă fizionomia asiatică. Un tip interesant acest japonez cu nume de munte, el, care era o palmă de om. Ajunsese În Centru În urma unei revelații mistice, cum numea cu autoironie Întâmplarea care Îl determinase să spună da propunerii mai mult exotice decât incitante pe care i-o făcuse un necunoscut Într-un moment când activitatea lui profesională cumula toate premisele afirmării strălucite În elita fizicienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
distanță, o așază pe masă, pe scaun, pe podea și sub ochii maică-sii, bucurându-se de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu-i, În sfârșit, În brațe. Îmi prelungisem așteptarea, inclusiv Încercând să-mi imaginez ce revelații voi afla Între acele coperte din piele, foarte dichisite, Închizându-se ca un fel de casetă prevăzută cu o mică Încuietoare-sigiliu. Venirea Evelinei Îmi Întrerupsese exercițiul de Încântare așteptândă. Nu În totalitate Însă; doar exacerbase dorința de a reveni cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
căutarea și șterpelirea pistolului, cu o singură condiție : să știi că el există. Or, dintre cei doi, numai unul știa. ...Dumnezeule mare, Eveline? Era, oare, posibil? Uite că era! Tot răul spre bine Însă: aflat sub efectul amețitor al neașteptatei revelații, mi-a fost mai ușor să diger surpriza năucitoare pe care mi-a rezervat-o deschiderea copertelor-casetă care adăposteau Statutul Centrului. Cui pe cui se scoate, Într-adevăr! 36 Dimineața, când ne-am Întâlnit, am privit-o foarte atent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă Întorc la el? Cheia... cuvântul-cheie, soluția și izbăvirea... unde se află, de unde să-l iau? Nu cumva... Îți spun sincer că nici n-am avut curajul să formulez În cuvinte gândul ce-mi părea să echivaleze cu o formidabilă revelație. Mă cuprinsese starea aceea febrilă ce survine adesea când suntem pe punctul de a ajunge la o soluție Îndelung căutată și ezităm Între entuziasmul victoriei presimțite și teama că mizăm pe o falsă rezolvare, că imediat s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tombală descoperită În cimitirul din Rennes-le-Château și expusă În prezent Într-o sală a muzeului din localitate. Se presupune că inscripția (Încă nedescifrată mulțumitor) și desenul ce o Încadrează ascund un mesaj secret, care constituie argumentul și dovada că teribila revelație a legăturii matrimoniale dintre Isus și Maria Magdalena are un infailibil fundament istoric. Iată cum arată piatra funerară Într-o imagine foto natur și alte două reprezentări În formă de scheme grafice: EMBED Word.Document.8 \s EMBED Word.Document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
umplut cu stoici și eleați, avu trecând pe lângă țigăncușă intuiția că, oricât s-ar strădui, oricât ar munci pentru binele societății din care făcea fatalmente parte, nu va reuși niciodată să se bucure de nurii unei asemenea ființe: covârșit de revelație, acest om simplu trecu trist spre babord. — Măria-Ta - sparse tăcerea spătarul Vulture, întorcându-se spre Barzovie-Vodă - de fiecare dată când sunt pe mare, mă gândesc că nu cugetam îndeajuns la cât de trecătoare sunt mărimile lumești. Abia aici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mirosuri și urme de mîini. Spuneam că el face parte din altă familie. PÎnă și felul În care se gîndește la moarte cu toată gravitatea trupului, ca un copil mut, Îl apropie de ceea ce credem noi, În momentele noastre de revelație, că poate să simtă o piatră sau un copac. Să vrei să vorbești despre un bărbat despre care n-a vorbit nimeni, să vorbești despre un bărbat prea obosit să Îți arate cutare sau cutare lucru din micile lui agoniseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a păși Într-un spațiu abstract este de o nesfîrșită tandrețe, nu fac nici un efort nu deschid nici o ușă, nu frîng rezistența unui alt interior ca să aflu, aici nu există Înlăuntru sau afară totul se petrece concomitent e ca o revelație) — ...las-c-așa-i trebuie că s-a Înhăitat cu una tînără că așa e bărbații cum miros prospătura cum le ia Dumnezeu mințile, da auzi dumneata să facă el parastas de șase ani răposatei și să nu-și cheme vecinii. Măcar pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe și oameni și obiecte, existențe pentru mine de o infinită tandrețe pentru că păreau plăsmuite de spiritul meu, toate acele Întruchipări Îndelung așteptate mi se ofereau sub revelația unei atracții fulgerătoare, momente irepetabile cînd Îmi aflam culoarea unei stări Într-o rochie ce nu putea fi decît a mea, cum numai pentru mine compusese Stravinski „Focuri de artificii“ și Richard Strauß „Moarte și transfigurare“, cum Rimbaud fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
colega mea Helga Christel: „Was ist das?“ „Schwartelmagen“*, mi-a răspuns. Numele Îmi era la fel de străin ca și obiectul pe care Îl desemna; nu-mi era cunoscută decît ultima parte a cuvîntului - Magen, adică stomac - și atunci am avut brusc revelația cutremurătoare că toate acele surori albe sînt niște vrăjitoare deghizate și că pe masa aceea se afla stomacul unui copil. Mai tîrziu cînd am revenit la București și am locuit Împreună cu Omama, care știa să pregătească o mulțime de mîncăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă mai ascund. Îmi treceau atunci prin minte exemple bizare de somnambulism și hipnoză, dar nu bănuiam anestezia totală pe care ți-o pot provoca propriile gînduri, scoțîndu-te din spațiul și timpul tău imediat. Drogul acelor evadări ale spiritului și revelația că adevăratul știutor sălășluiește În afara noastră și e de ajuns să ne părăsim pe noi Înșine, alcătuirea noastră imediată ca să fim asemenea lui. „Cel lipsit de nume dă nume, cel lipsit de sens dă sens, cel fără identitate dă identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut În cuvinte? De ce Îmi alunecă el de fiecare dată din mînă Într-o baie de spumă și se topește acolo Încet În insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalantă toate capcanele și nu poate fi prinsă. E poezia. Iată, nu mă mai interesează ce așteptați voi de la mine. Nu mă mai interesează ce ați vrea să știți. Îmi permit libertatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îl întreb eu. Cade pe gânduri. „Știți, mie cel mai mult la viață îmi place că din ea pornesc două drumuri. Peste primul domnește Dumnezeu, dar peste al doilea domnesc eu.“ Zâmbește amar, dar răspunsul e perfect. Fără pic de revelație în el. Aud și acum cum scârțâie cheia și îmi descuie. Cred că e primul răspuns pe care-l invidiez. Ți-am spus, nu-i așa, că între timp am crescut? Mi s-a cuibărit în piept o pasăre. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu o știai, nu-i așa? Nu știi de fapt așa multe cum crezi tu că știi. Nu știi despre băieții lui. Despre băiețeii lui, de fapt. A chicotit și s-a întins după sticla de whisky, împins de propria revelație să își toarne singur în pahar. —îi plac să fie numai buni. încă un râset pe nas. începea să îmi aducă aminte de un neg psihedelic. —Trebuie să arate perfect sau el își pierde interesul. —De ce? Dar Walter s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
perfectă a formulei guturale cu care ne uimise Bobby Giordano. Din câte înțelegeam, era vorba despre o prozatoare de succes, pe nume Aurora Sticlaru. John Epidermic ne asigură, deosebit de violent și de insistent, de faptul că stilul tinerei era o revelație, urmând a cutremura din temelie întreaga suflare literară. Își sfârși discursul urlând ca un nebun și într-atât era de înverșunat, încât aproape că îi smulse un sân din pulover bietei femei, ce chicoti amarnic. Povestirea pe care urma s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Adevărului și i-ai simțit! Toma ridică vinovat mâinile în față. Ar fi vrut să spună că nu văzuse pe nimeni câtă vreme fusese pe Muntele Rău, iar în privința senzațiilor trăite acolo, în afară de frica aceea de nestăpânit, nu avusese nici o revelație. Renunță însă, văzând că Ileana nu este dispusă să repornească polemica pe această temă. Nu-mi amintesc să fi afirmat vreodată că zeii au creat lumea, continuă ea, nu, lumea era aici din totdeauna. Zeii nu au creat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Godunov? Încercase să stea de vorbă cu nevastă-sa dar de fiecare dată când se hotăra să deschidă discuția, ceva îl împiedica s-o facă. Vorbele i se opreau în gât și gândurile îi fugeau în altă parte. Avusese o revelație în anii ce se scurseseră de atunci. Ileana spusese întotdeauna că zeilor nu le pasă. Lumea în care trăiau oamenii le era indiferentă. Ei nu făceau nimic altceva decât să contemple frumusețea din jur. Ei bine, se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu două-trei luni, după un mărșăluit de-o noapte, văzuse marea. Marea pe care el a văzut-o de pe padina Velebitului, În douăzeci și opt aprilie 1935, pentru prima oară În cei douăzeci și cinci de ani ai săi, va rămîne pentru el o revelație, un vis pe care-l va purta cu sine patruzeci de ani, cu aceeași intensitate, o taină, o nălucă despre care nu mai pomenești nicicînd. Atîția ani, Încît nici el nu mai era sigur dacă Într-adevăr văzuse atunci largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cît de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întîmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
anume simbolică.) Textul lui Krușevan va stîrni patimi și nedumeriri, dar pînă la urmă va cădea pe un teren fertil și va destupa auzul unui pustnic, care, În sihăstria sa din Țarskoe Selo, aștepta semne cerești și pregătea pentru tipar revelațiile sale mistice. Părintele Serghei -, căci așa i se spunea -, va găsi În Conspirație consfințirea propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor, de aceea va include prețiosul document În Antichristul său, ca parte organică a iluminării sale, care străfulgerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu-și inevitabilul sfîrșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvîntării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mîna binecuvîntată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată „tuturor soldaților care știau carte“, menită să susțină moralul și așa labil al ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost-, după cum Însuși mărturisea cu o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i-a provocat o primă revelație, a doua fiind Întîlnirea noastră. Aceste două episoade se vor armoniza Într-o unică imagine. Cum poeții glăsuiesc precum profeții, poezia despre stelele canibalice va deveni profetică, Întrucît viețile noastre se vor Însoți În mod canibalic. Evident, despre Mendel Osipovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
elementul esențial al religiei. Astfel Încît, grație acestei arhive fantastice, orice mormon să poată reveni În trecut, coborînd pe arborele său genealogic, Încît botezul bisericesc să se poată Înfăptui retroactiv și pentru strămoșii care n-au avut norocul să aibă revelația mormonă. Mormonii s-au mobilizat În această acțiune cu toată seriozitatea. Primele prospecțiuni În căutarea unui loc de maximă siguranță pentru amplasarea arhivei datează din 1958, iar lucrările de perforare a muntelui au Început În anul 1961. Microfilmele sînt conservate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]