2,703 matches
-
ei și gândeam lucruri de cari nu-mi pot da cont, pe când luna, lunecând alene printre nourii de argint ai cerului albastru, gândea și visa ce neci un om nu știe. Un foșnet ușor prin cărările nisipite mă trezi din reveria mea. Era ea. Un neglige ce părea o negură de argint scălda în albeța sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare. S-apropiase de mine; în momentul când o văzui, ea se așeză
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se sculase drept în picioare... ochii ei mă fixau cu toată turburarea lor, o seriozitate adâncă făcea ca fața ei să pară mai slabă și espresivă de cum era totdeuna. Am aflat în urmă cumcă nu dormea nopțile, cumcă adesea, visând reverii infinite pe clapele pianului, ea amesteca, într-un solfegiu nemărginit, numele meu. Îmi părea rău de acest copil inocent care părea a deveni de marmură, care nu mai surâdea decât când i se pronunța numele meu, care, cu fața visătoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu erau mărgăritare pe gâtul unei dorminde, ci erau înfocate stele de aur cari electrizau aerul, stele de aur ce s-amestecau și roiau strălucite în seninul idealului. Era unul din acele cântări eterne ce lebăda le cântă murind, o reverie a cerului, compusă de maestrul divin în țipătul inimei sale: Palestrina. Priveam la acea copilă în care muzică și poezie păreau a se fi-ntrupat pentru ca să formeze un înger palid, priveam și, deschizând mașinalminte albumul, pierdut în oceanul înstelat a notelor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
manipulare, ea se traduce printr-o limitare a privirii și senzației incluse de un număr foarte mic de stimuli. E o privare senzorială ce restrînge contactul cu lumea exterioară și are drept consecință căderea subiectului într-o stare hipnotică de reverie. Pacientul, care depinde efectiv de hipnotizator și își vede cîmpul de senzații și idei limitat de acesta, se trezește cufundat în transă. El se supune în întregime ordinelor ce i se dau, execută ceea ce i se cere să execute, pronunță
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să atragă și pe psihologii Le Bon și Tarde, dar și pe poetul André Breton. Apropierea se impune de la sine: suprarealismul transpune în plan artistic descoperirile hipnozei, la fel cum psihologia mulțimilor o exploatează în plan social. Scriitura automată și reveriile psihice datorează mult mai mult maeștrilor de la Nancy decît magistrului de la Viena. Freud a înțeles bine acest lucru cînd a refuzat patronajul solicitat de artiști. Și în acest domeniu Gustave Le Bon procedează aidoma. El introduce în științele despre societate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
predarea inteligentă a unei elementare științe a vieții, care ne ajută să trăim la granița mobilă (privat versus public) dintre două lumi (tradiție versus modernitate). Fără această disciplină conservatoare, un angajament spiritual nu poate decât să intensifice, individual sau colectiv, reveria bovarică, isteria reacționară ori stigmatul depeizării. Sublimul dezafectattc " Sublimul dezafectat" Postmodernii sunt însă primii care evită realismul confruntării, in articulo mortis, cu suferința (la limită, un dat-dar al existenței umane)1. Când hidoșenia violenței arbitrare devine prea greu de suportat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
colectiv. Ea va rămîne o constantă atitudinală a poetului, marcîndu-i luările de poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și de mai tîrziu, cînd exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează În fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum În datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci Înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă În fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mîinilor”... Voronca Împinge În felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre Înalt și adînc, real
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și respirație și havuz”. Numai că la Voronca acest proiect capătă - ca și altele - dimensiuni hiperbolice, paroxistice, prin asocierea tensiunii spiritului creator „inspirat” cu sentimentul morții. Cum a observat cu justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere În reveria thanatică”, „termenii În care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu revelația poetică”. O asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și În sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă În legătură cu ceea ce același critic
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strîmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, Într-un decor citadin modelat În cîteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă, fie - mai evident - din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu ochiul unui adolescent ce-și pune pe față, pînă la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Îndemîna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la Început mai multe filoane ale viziunii, ce se Întretaie și suprapun, Își fac ecou, Într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează În egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește În Ulise viziunea din poemele „integraliste” Într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins În acumulări de notații brute
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de un autentic sentiment al solidarității umane. Dar autorul Zodiac-ului rămîne, În fond, același poet fantezist, descoperind cu o febrilă emoție spectacolul sărbătoresc al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, Într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie Într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate În linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sistem de „vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă a unui itinerar citadin (și e de remarcat că motivul peregrinării, al călătoriei, al evaziunii În reverie străbate obsedant Întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau În minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele Întinse chemau o albeață distinctă și, Între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele În dinți, Împărțindu-și dinainte fructele prăzii, gata să se spintece Între dînșii pentru stăpînirea mațelor mele, din care aveau să-și facă cravatele lor cele mai de preț”. Reverie feerică, eliberatoare, pe de o parte, - coșmar grotesc-expresionist, pe de alta: sînt reperele extreme Între care se desfășoară „Înscenările” din aceste poeme. Spațiul Închis, asediat de Întuneric („Noaptea se Îngrămădește tot mai mult la ferestre, ca o lavă care mă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
toate cărțile, toate zidurile” și cu un „bici Încordat În cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; În Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează În „plecarea celor din urmă prieteni”, pe o corabie incendiată; În Copacul-centaur libertatea poetului rămîne limitată la reveria dintre „pereții strîmți” ai odăii, iar după elogiul „scrisului dumnezeiesc de liber” urmează, În finalul Pădurilor orchestre, aceste rînduri melancolice: „Dar vocea ta, cîntecul nostru, scrisul acesta mărunt, nu sunt decît scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al faptului cotidian, apare modelat, Într-un prim moment, În figuri - cum am văzut - ale Închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe În plan spiritual (solitudine, izolare, incomunicabilitate, Încremenire În convenție, inerție). Poarta, ușa, fereastra, respectiv reveria, visul alcătuiesc, la rîndul lor, o rețea - În ordinea tematicii spațiale - a deschiderilor posibile, pe care le transformă În act doar poetul și poezia, ca agenți dinamizatori. O Întreagă serie figurativă a apelurilor (În dublu sens: dinspre lumea stagnantă exterioară
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mîine? [...] Sălbatecile herghelii de cai năpustite prin amintirea ta nu vor veni cu flăcări pe nări să ia parte la sărbătoarea poemului?” (Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, În care formula „vaselor comunicante” se concretizează În reveria comunicării osmotice a regnurilor: „Mai Încolo, spre Întîiele forme ale pădurii prin care corpuri străvezii de adolescente se disting o dată cu boschetele blonde, te vei putea Întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică Îngropate pe vremuri la locul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rigoarea constrîngerilor formale pe care poetul părea a le Îngădui Într-un moment de „cumințire” a scrisului său, cînd dorința unei anumite recunoașteri „oficiale” și a unei integrări mai evidente În societatea scriitorilor se manifestă din ce În ce mai clar. * Larg depășite de reveriile mișcării și deschiderii, ale transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicînd negativ al poetului se restrînge la cîteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne Înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică Între ele, realizînd un izomorfism semnificativ pentru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și la intensitatea cu care exteriorul se oferă sensibilității transformatoare. Acumularea, enorma adițiune de imagini, merge mînă În mînă cu frenezia afectivă a Întîmpinării lor, Încît e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința ei. Oricum, reveria totalei Îmbrățișări a lumii străbate ca laitmotiv poezia, de la optimista, euforica invitație la „balul” integralist din primele volume de factură avangardistă, pînă la apelurile neliniștite din Petre Schlemihl sau din Patmos. Ea Își găsește din loc În loc formulări cvasiprogramatice care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
astfel, de ce se vorbește, la un moment dat, (În Petre Schlemihl) despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, sau despre „poemele ca niște vase comunicante”. (Formula, de sursă bretoniană, va reveni În versurile mai tîrzii din perioada franceză, odată cu reveria sărbătorii universale a „mulțimilor fericite ale viitorului, / CÎnd timpul acesta Întunecat va fi dispărut. Și toți oamenii / Și gîndurile, bucuriile lor, vor fi ca vasele comunicante” - În La poésie commune, 1936). Căci egalizarea În sistem de „vase comunicante” a eului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos În care imaginea eului și imaginile lumii se pot Întîlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai Îmbrăcat În părul blond al oglinzilor / oglinzi oglinzi grădini peste pînzele aerului / sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor / continuare a ochiului În harfele de ape”), suita metaforelor multiple, a comparațiilor și „corelativelor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise În munți oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează În spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut Încolăcindu-se În voi frunzele șerpii”) coabitînd cu suave proiecții ale fanteziei („În argint se iveau Îngerii și cerbii”), elemente caracteristice toposului sărbătorii („oglinzi ca gîtul femeilor la bal // În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu ploile perindă"... Și, tot aici, Întorsătura de frază lirică eliptică: "Din lut Întors, cenușă, profilu-acestei strîngeri"... Ori, În al treisprezecilea sonet, - Temniță e, sau cântecul de fum - Încă o dată, ținuta sobru-concentrată a imaginii, care pune limite ferme vagului și reveriei somnolent-contemplative: "Dantelă În: auz suavul glas / Fețele: două. Dar privirea: una / Somn viziune-nchisă În atlas"... A se compara cu versuri precum acestea, din Modul lui Ion Barbu: "O, ceasuri verticale, frunți târzii! / Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; / Iar sufletul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poeți tineri uceniceau la școala autorului Jocului secund, ce impusese prin volumul din 1930 un termen de referință major. Ele nu umbresc grav paginile lui Voronca, deoarece sub carcasa, ca să zicem așa, mai ferm desenată, o neliniște specifică, asociată cu reveria comuniunii fraterne cu semenii, ce fusese anunțată pînă la tonalități patetice ale vocii În, bunăoară, Petre Schlemihl, transpare tulburător, -și ea e foarte departe de geometriile barbiene ale imaginii și stărilor de spirit. Dacă citim atent sonetele lui Voronca, observăm
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oricîte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia În Patmos ajunge de fapt În pragul vizionarismului oniric, ce substituie În mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La Întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său Îi este dator prin cîteva note caracteristice, topite Însă Într-o „stare de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]