2,855 matches
-
ipeccapericulos de utilizat, deprimă suplimentar sistemul nervos central; ⇒ lavaj gastric -În prima oră de la ingestia toxicului; 125 ⇒ administrarea de cărbune activat se poate dovedi dăunătoare (risc de bronhoaspirație la persoanele cu stare de conștiență afectată). 3. Antidot preocuparea terapeutică antidotică rezidă În Împiedicarea, Întârzierea metabolizării hepatice a metanolului de către alcool dehidrogenază. ALCOOLUL ETILIC • etanolul are o afinitate de 10-20 de ori mai mare pentru alcool dehidrogenază comparativ cu metanolul; • astfel, metanolul poate să fie eliminat din organism sub formă nemetabolizată (fiziologic
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
deseori afectări ale stării de conștiență, cu risc deci de bronhoaspirație. 138 Antidot: Strategia contracarării toxicității etilenglicolului se bazează pe noțiunea fiziopatologică cum că etilenglicolul prin el Însuși nu este toxic ci doar prin metaboliții săi. Astfel, preocuparea terapeutică antidotică rezidă În Împiedicarea, Întârzierea metabolizării hepatice de către alcool dehidrogenază a etilenglicolului. ALCOOLUL ETILIC • etanolul are o afinitate mai mare pentru alcool dehidrogenază comparativ cu etilenglicolul; • astfel, etilenglicolul poate să fie eliminat din organism sub formă nemetabolizată (fiziologic sau prin metode de
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
la voința și hotărârea sa, că el se definește printr-un hotar mai vast, care-l cuprinde pe el și pe alții deopotrivă. Uniforma este emblema vastității hotarului și a absenței hotarului propriu. Vedem deci cum în esența oricărei hotărâri rezidă această ambiguitate a preluării în proiect. Căci orice hotărâre în privința a ceva sau a cuiva poate să se manifeste ca o cuprindere care îmbrățișează și sporește sau ca una care înghite anihilând. Ea poate acționa ca limită acceptată sau ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. „Frica celuilalt“ este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt „cu mâinile goale“. El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta îi oferă ca preț al fricii învinse: viața lui. Așa cum frica învinsă lasă să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a fost înzestrat, el poate, la fel de bine, să nu se conformeze lui, să-și evalueze greșit capitalul de libertate sau să nu se împace cu puținătatea lui. În această capacitate de a greși și în această incapacitate de a accepta rezidă posibilitatea maladiilor de destin. Iată de ce alături de sănătatea lumii, alături de toți aceia care - eroi sau umili, excelenți sau de rând - trăiesc în adevărul destinului lor (frumusețea sau adevărul unui destin nu provin din excelență, ci din calma asumare a premiselor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
celebrare a eului meu, pe care însăși mângâierea l-a făcut cu putință. Sunt mângâiat, deci sunt. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă deopotrivă expresia sensibilă în însoțirea mâinilor. În esența mâinii rezidă ambiguitatea faptului de a lua și a da. Mă deschid și înmânez, dau de la mine și trec în posesia altuia ceva care în felul acesta încetează să fie al meu. Primesc și astfel fac să devină al meu ceva care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a doua orientare în teoria descrierii din această perioadă. Du descriptif (Despre descriere) interoghează mecanismele interioare ale relației descriptor/descriptar. Philippe Hamon pornește în cercetarea sa de la câteva premise. Anunțat și de studiul lui Genette, unul din punctele de plecare rezidă în observația că narațiunea și descrierea se află pe același nivel al enunțului, dezvoltând o relație de interacțiune și nu de subordonare 33. În opinia cercetătorului francez, un pasaj descriptiv suscită trei tipuri de modificări textuale, asimilate problemei lizibilității - caracterul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
37. Cele trei funcții motivează existența practicii descriptive fie la nivelul intratextual al relațiilor dintre personaje și mediul din care fac parte - relații personaj/personaj, personaj/mediu -, fie la nivelul extratextual al relației text/destinatar. Consecința imediată a practicii descrierii rezidă în coeficientul de lizibilitate a textului; o descriere inserată în construcția unui roman crește efectul de realitate, influențând astfel interacțiunea cititorului cu textul, devenit, prin intermediul descrierii, mai accesibil. În același timp, un sistem descriptiv presupune o operație de retranscriere (retranscription
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
intitulat La peinture dans le texte consacră autonomizarea ekphrasis-ului în câmpul universal descrierii. Bernard Vouilloux situează momentul detașării ekphrasis-ului ca specie aparte al descrierii odată cu scrierile lui Diderot și cu începutul realismului, în secolul al XIX-lea57. Complexitatea actului descriptiv ekphrastic rezidă în asimetria dintre cele două relații ce structurează descrierea: relația dintre descriptor și descriptar pe de o parte și cea dintre contemplator și tablou pe de altă parte. Nu sunt patru elemente implicate în această operație, ci trei: tabloul, descriptorul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
William Blake ar fi cel mai aproape de o artă totală, valabilă, atunci când realizează imaginile propriilor sale poeme, ca și Wagner când pune în scenă un text muzical pe care l-a creat personal în întregime 20. A doua afirmație importantă rezidă în observația că un text nu se poate ilustra decât accidental, dar poate să comenteze un calup de imagini și că în această întâlnire a textului cu imaginea scriitorul este anexat de către grafician: [...] nu este posibilă ilustrarea unui text de către
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
textului cu imaginea scriitorul este anexat de către grafician: [...] nu este posibilă ilustrarea unui text de către grafician, în afara unor improbabile întâmplări, dar poate să existe comentariu potrivit al unei serii de imagini de către un text literar 21. Imposibilitatea ilustrării unui text rezidă astfel în incompatibilitatea dintre imaginea mentală creată în mintea cititorului și imaginea creată de grafician: Una din obiecțiiile esențiale care se pot aduce este că, așa cum spuneam la început, universul imaginii fiind de fapt mai puțin orientat, mai puțin structurat
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
comparatistă acreditată de studiul lui Hatzeld reafirmă crezul horațian al compatibilității literatură/ pictură. În prefața studiului autorul afirmă această compatibilitate drept premisă: o pictură poate revela sensul unui text literar și invers 28. Al doilea element al specificului strategiei comparative rezidă în viziunea cultural-globală asupra epocii literar-artistice în care textul literar, respectiv, pictura au apărut. Interpretarea unei opere prin intermediul alteia este dictată de însăși materia artistică 29. Unul studiu esențial al doctrinei pictorialiste este cel semnat de Jean Hagstrum. Din perspectiva
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cu nonvizualul"51. Articolul lui Aurelian Pavelescu despre dialogul între arte și literatură nu are veleități teoretice. Autorul se rezumă la a observa eșecul repetat el comparațiilor dintre structura celor două limbaje și la a postula importanța acestui dialog, ce rezidă în schimbul energetic dintre limbajul literar și cel figurativ: A vorbi despre diferența sau asemănarea dintre arte și literatură este întotdeauna zadarnic, cu nimic nu crește ecoul lor în sufletul meu. Comparația eșuează în măsurătoarea materialelor și stabilirea calităților lor, în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fie că e vorba de critică literară sau critică de artă, subiectul acesta nu este, în plan teoretic, fecund. În esență, se conturează câteva particularități ale reflecției românești asupra dialogului dintre literatură și artă. O primă constatare ce se impune rezidă în faptul că în perioada menționată nu există niciun studiu românesc care să fi promovat o teorie originală circumscrisă acestei problematici. Toate aparițiile editoriale sunt articole sau studii relativ sumare care urmează trei linii tematice - ilustrația, pictorialismul și exphrasis. În
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
să nască. Femeia naște înainte ca serviciul de ambulanță să sosească, vecinii intră în apartamentele lor și sărbătoarea ia sfârșit. După plecarea invitaților, Antipa rămâne treaz și își amintește faptele zilei.: În acest context, funcția de mise en abyme nu rezidă în similitudinea personajelor, ci în asemănarea între lumea imaginată de Antipa și cea sugerată de pictură. Certitudinea, rigiditatea, austeritatea, conformismul, intoleranța, tirania și liniștea sunt calități pe care comentariul auctorial și, respectiv, vocea lui Pașaliu, le atribuie picturii lui Pieter
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fără brațe și fără cap, așezată pe un partea din față a unei nave de război. Opera sculpturală are trei părți: soclul, o bază reprezentând partea din față a unei ambarcațiuni și corpul Victoriei. O posibilă semnificație a enigmaticei statui rezidă în faptul că statuia reprezintă o ofrandă adusă zeilor pentru a celebra o posibilă victorie a locuitorilor insulei Rhodos într-o bătălie navală împotriva inamicilor lor (regatul lui Antioh și regatul Macedoniei)26. Descoperirea statuii 27 de către Charles Champoiseau, viceconsul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cea de membru al regenței s-a pronunțat și Ministerul Cultelor care a decis înființarea unei locotenențe patriarhale care să gireze afacerile Patriarhiei pe tot timpul cât Înaltul Ierarh al Bisericii Ortodoxe va împlini funcția de factor constituțional. Imposibilitatea Patriarhului-Regent rezidă tocmai în contradicția dublei sale ipostaze: pe de o parte, deținător al prerogativelor regale, deasupra autorității ministeriale, iar pe de altă parte, arhiepiscop, mitropolit și patriarh, sub această autoritate 2. Ministerul Cultelor, recte Guvernul, credea că putea ocoli această situație
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
presupoziție eronată: ignorarea faptului că ecumenicitatea este limita către care tinde veacul, istoria, autorul crezând că aceasta poate fi realizată hic et nunc. Prima consecință a presupoziției greșite a lui Radu Dragnea vizează teoria mântuirii în veac, a cărei origine rezidă într-o confuzie: se confundă "cuvântul lui Dumnezeu, care este absolut, cu trăirea cuvântului lui Dumnezeu de către oameni, care trăire, fiind un fapt istoric, nu poate fi decât relativă. Este adevărat că Dumnezeu, în atotputernicia LUI, poate, prin har, să
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Predaniei sau al Tradiției care nu este decât modul de aplicare practică sau de transmitere a lucrării înseși a lui Hristos. De aceea, vom aborda această problemă a Tradiției creștine, din perspectiva hermeneuticii teologice a Părintelui Dumitru Stăniloae. Tradiția nu rezidă numai într-o sumă de învățături teoretice ale Revelației necuprinse în Sfânta Scriptură, transmise printr-o comunicare intelectuală, ci "într-o transmisie a unor învățături practice despre mântuire, din generație în generație, prin însăși aplicarea lor practică"; "tradiția nu e
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
continuuă cu El și în El prin Duhul Sfânt"8. Prin urmare, Tradiția este Revelația sau Hristos cel mântuitor trăit în cursul generațiilor în mod corespunzător. Traditio est Christum vere tradere et in Christo vere vivere. Cu alte cuvinte, Tradiția rezidă în cunoașterea persoanei lui Hristos și a actelor sale mântuitoare sau a dogmelor în înțelesul lor adevărat, și în aplicarea lor practică prin mărturisire, rugăciune, Taine, viață creștină după voia și pilda lui Hristos. Tradiția este continuarea lui Hristos prin
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o idee de viitor". Diagnosticul pus Ortodoxiei de strălucitul filosof Vasile Băncilă este mai actual ca oricând astfel încât merită citat in extenso, atât pentru ideatica sa profundă, cât și pentru surprinderea exemplară a profilului ei5. Distincția dintre Catolicism și Ortodoxie rezidă și în pretenția de universalitate a Bisericii de la Roma care anulează ideea de națiune. Pentru Ortodoxie, modelul christic, vestitor prin Evanghelie a veștii minunate privitoare la o "nouă îndrumare a omenirii" este singurul model ecumenic și, prin urmare, universal. Astfel
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nefericire, persistă - referitoare la interacțiunea dintre Răsăritul ortodox și Apusul catolic: creștinul ortodox răsăritean "iese mai întotdeauna cu un sentiment supărător de umilință și de inferioritate" în urma unei convorbiri cu fratele său catolic. Explicația acestei umiliri este una extrem de veche, rezidând în "pretinsa inferioritate" a Ortodoxiei în plan strict intelectual (teoretic). Pe urmele gândirii lui Berdiaev, Mircea Vulcănescu dezvoltă mai multe ipoteze cu privire la existența acestei sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a vieții religioase a Ortodoxiei 5. O explicație pertinentă constă în faptul esențial că Occidentul este impregnat de spiritul aristotelismului nu numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
simțurilor"6. În schimb, Ortodoxia a delimitat cu precizie între ceea ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu și cea a Cezarului. Actualizarea permanentă în Occident își are propria rațiune istorică, absolut indeniabilă, dar care nu scapă unei critici riguroase. Slăbiciunea argumentului occidental rezidă la nivelul vieții spirituale, îndeosebi a valorilor sale duhovnicești care au riscat de multe ori să fie puse între paranteze, ca urmare a încercării utopice, neîncetate de a construi "o societate creștină", asemenea împărăției lui Dumnezeu. Aceasta nu împietează cu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe caracterul ontologic al participării lui Dumnezeu prin intermediul chipului. Creată după chipul lui Dumnezeu, natura umană este bună; de aceea Răscumpărarea readuce natura vindecată, nu la supranatură, ci la starea sa inițială, la adevărul său supranatural-natural. Expresia primordială a chipului rezidă în structura ierarhică a omului, având proiectată viața duhovnicească în centru. Antropologia patristică demonstrează că ființa umană este deiformă chiar în structura sa, că este menită comuniunii îndumnezeitoare și cunoașterii lui Dumnezeu pe măsura capacității proprii de a-L putea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]