1,947 matches
-
efectul „terapeutic” al exercițiilor creative asupra copiilor, deoarece acestea i-au ajutat să își descopere blocaje, să învețe a le depăși sau măcar a le reduce intensitatea. Cele mai întâlnite blocaje interne sunt: neîncrederea în forțele proprii, timiditatea, frica de ridicol, de blamul celorlalți, lipsa motivației pentru creativitate, la care se adaugă unele de natură cognitivă: lipsa unui fond informațional interdisciplinar, incapacitatea formulării problemelor etc. Aceste blocaje au fost eradicate și înlocuite cu manifestarea spiritului de inițiativă, încredere în propriile forțe
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
măgar viu, decât un leu mort. (Două accepțiuni pot fi date: trăind, chiar dacă rău, tot mai tragi nădejde că va putea fi mai bine; compromisul inteligent, chiar dacă nu se poate ridica la Înălțimea morală a gesturilor demne, este preferabil eroismului ridicol sau fals.) Dreptate, justiție - nedreptate, injustițietc " Dreptate, justiție - nedreptate, injustiție" Cine-și cere drepturile nu cere mult. (Desigur, nu poate fi numită pretenție revendicarea cuiva de a-i fi respectată demnitatea, atunci când acesta dovedește că știe să și-o respecte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau act uman nu trebuie interpretat desprins de ansamblul personalității celui care-l realizează, deoarece și nebunul poate avea, de exemplu, momentele sale de luciditate extremă, așa cum și omul de geniu poate avea perioadele lui de cădere sau chiar de ridicol. Trebuie cunoscută orientarea de ansamblu și relativ constantă a personalității (adică sensul bun sau rău, creativ sau distructiv pe care cel În cauză vrea să-l dea În viață disponibilităților și capacităților sale psihologice). Μ Ce liniștită și plăcută ar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și unui psiholog experimentat Îi este greu uneori să le deosebească (și aceasta pentru că ambele au ca trăsătură caracteristică „circumspecția” cu privire la ceea ce vom gândi și vom spune despre noi Înșine; În absența acestei circumspecții, devenim victima iluziilor vanității sau ale ridicolului). Μ Niciodată nu vom ști cu adevărat - și poate că nici nu trebuie să știm - ce cântă și cum Își cântă un pianist atunci când se află singur, doar cu pianul lui. Putem Îndrăzni totuși să ni-l imaginăm cântând o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
victime: În prima carte am tratat despre tragedie și cum ea, cerând milă și teamă, produce purificarea unor asemenea sentimente. Așa cum am făgăduit, vom trata acum despre comedie (și de asemenea despre satiră și despre mimă) și cum, producând plăcerea ridicolului, ea duce la purificarea unei asemenea pasiuni. Despre cât de demnă de considerație este asemenea pasiune am și spus În cartea despre suflet, Întrucât - numai el din toate animalele - omul are putința de a râde. Vom defini deci de ce tip
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
numai el din toate animalele - omul are putința de a râde. Vom defini deci de ce tip de acțiune este mimesis comedia, examinând astfel modurile În care comedia dă naștere râsului, și aceste moduri sunt faptele și vorbirea. Vom arăta cum ridicolul faptelor ia naștere din asimilarea de la cel mai bun la cel mai rău și invers [...]. Vom arăta deci cum ridicolul vorbirii ia naștere din echivocurile dintre cuvinte asemănătoare pentru lucruri deosebite, și deosebite pentru lucruri asemănătoare.... Pare așadar să se
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
comedia, examinând astfel modurile În care comedia dă naștere râsului, și aceste moduri sunt faptele și vorbirea. Vom arăta cum ridicolul faptelor ia naștere din asimilarea de la cel mai bun la cel mai rău și invers [...]. Vom arăta deci cum ridicolul vorbirii ia naștere din echivocurile dintre cuvinte asemănătoare pentru lucruri deosebite, și deosebite pentru lucruri asemănătoare.... Pare așadar să se confirme, În special prin evocarea altor titluri ale lui Aristotel, că opera misterioasă este cu adevărat cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
acele komas, sau În satele țăranilor, ca o sărbătorire veselă după un prânz sau după o festivitate. Nu povestește despre oameni renumiți sau puternici, ci despre ființele păcătoase și caraghioase, nu ticăloase, și nu se sfârșește cu moartea personajelor. Provoacă ridicolul, arătând defectele și viciile oamenilor obișnuiți. Apoi Aristotel vede Înclinarea spre râs ca pe o forță bună, care poate avea și o valoare de cunoaștere, când prin enigme rafinate și metafore neașteptate, spunându-ne totuși lucrurile altfel decât sunt, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut). Uimirea, dublată de o acută teamă de necunoscut, întrețin criza identitară, care începe să se contureze: "Va veni o vreme/ Când voi simți nevoia frunzelor/ Și-o să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
progresiv spre o moarte fizică, ca o consecință a unei morți spirituale. Și tocmai de asta cele cinci personaje formează un "cvintet" ce "interpretează" o stranie și înfricoșătoare "partitură" ce are doar două note cea a tragicului și cea a ridicolului ca pe un adevărat "imn al morților". Constantin Popa Personajele: Dosar numărul Soția dosarului Obiectiv numărul Sursa dublă Trimisul lui Dumnezeu pe Pămînt Plutonierul Supraveghetorul Doi băieți buni la toate Banda sonoră PARTEA ÎNTÎI TABLOUL I (Spațiul sugerează intrarea într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În final Într-o nouă căsătorie, la vîrsta de 65-70 de ani), obiecte sexuale atunci cînd Ea are nevoie doar de asta, pradă disperării (naratoarea Își pierde primul copil, un băiat, mort la două ore după naștere), geloși pînă la ridicol (mai ales atunci cînd soțul amantul și Ea sînt tustrei colegi de serviciu), rigizi și terni pînă la exasperare (tot a Ei...), otrepe criminale (se preiau știri din ziare), totdeauna imprevizibili În ceea ce-i pot transmite unei femei și, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Prezența celui de-al doilea cuplu Îi permite scriitoarei să pedaleze pe iluziile pierdute ale unei vieți de femeie. Nelly, de-acum colega de suferință a naratoarei, fusese frumoasă, iubită, dar favorurile vieții o fragilizaseră prea mult și-i ascunseseră ridicolul de care orice trup omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă de la o vreme, cînd societatea nu-i mai recunoaște, datorită pierderii podoabelor erotice, nici un drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după bunul plac al Puterii, într-o indicație importantă. Totul trebuie consemnat, pentru că totul furnizează informații. Absurdul capătă astfel o utilitate imediată, care la prima vedere ne scapă: există regimuri, comuniste sau fasciste, a căror lozincă - „Supravegheați totul!” - permite, în ciuda ridicolului de care se acoperă uneori, ca informația, rezultat al supravegherii, să fie folosită la nevoie, adică pentru condamnarea arbitrară a vinovatului desemnat dinainte. La așa ceva servesc informatorii infiltrați peste tot și arhivele care furnizează încontinuu un inepuizabil material ce va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fie folosită la nevoie, adică pentru condamnarea arbitrară a vinovatului desemnat dinainte. La așa ceva servesc informatorii infiltrați peste tot și arhivele care furnizează încontinuu un inepuizabil material ce va sta la baza atâtor și atâtor acuzații de trădare. Havel sesizează ridicolul activității scriptice cotidiene, dar nu semnalează amenințarea permanentă pe care o constituie arhivarea tuturor acestor scripte. Poate pentru că noi n-am înțeles asta decât după 1989... Operetc "Opere" Hamlet sau supravegherea generalizatătc "Hamlet sau supravegherea generalizată" Hamlet e piesa tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
raiul din dreapta de la intrare" ("La Lilieci"). Marin Sorescu rămâne poet în ciuda multor neajunsuri semnalate de critici, el vine cu un stil propriu în poezie scoțând la iveală partea ridicola, caricată a existenței. De fapt, Marin Sorescu ne învață spaima de ridicol. Suntem ridicoli și în partea noastră gravă sau sublimă, și atunci când devenim hilari și absurzi. Jovialitatea în acest caz devine aparentă, pentru că de fapt ea ascunde fața tristă a noastră. Numai de nu ar ajunge la manieră, pentru că l-am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru a reuși într-o carieră echivalează cu o închidere față de bogăția de sensuri pe care le propune lumea. * Închistarea noastră într-o unică imagine de sine, ce sprijină în mod eficient un eu orgolios, ne duce uneori în vecinătatea ridicolului. Ea poartă inevitabil cu sine vârsta la care s-a născut, fiind deseori chipul pe care-l ia dorința noastră de a ne cantona în propria tinerețe. Cred că inteligența trebuie să aducă cu ea schimbările de atitudine pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Dandanache, intuind că șansa de a câștiga tn viitor este legată de Zoe. Demagogia este principala sa trăsătură de caracter ("nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină"), iar atunci când ea îmbracă forme patriotarde, personajul este de un ridicol desăvârșit: Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România...". Discursurile sale ilustrează personajul semidoct, dar infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
culpabile de asumarea inconștientă a anonimatului ca destin: "suntem/ suntem asemenea unei turme/ și ne hrănim/ cu rodul altor vieți/ ce poartă de la noi/ amprenta morții" (Mai crezi). Celălalt nume al anonimatului este, firește, mediocritatea acoperită de scoria groasă a ridicolului: "ridicolul/ eternul cadou/ pe care ni-l facem/ reciproc/ într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu...). A nu se înțelege însă că acest gen de sentință versificată se schimbă, vreodată, total în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de asumarea inconștientă a anonimatului ca destin: "suntem/ suntem asemenea unei turme/ și ne hrănim/ cu rodul altor vieți/ ce poartă de la noi/ amprenta morții" (Mai crezi). Celălalt nume al anonimatului este, firește, mediocritatea acoperită de scoria groasă a ridicolului: "ridicolul/ eternul cadou/ pe care ni-l facem/ reciproc/ într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu...). A nu se înțelege însă că acest gen de sentință versificată se schimbă, vreodată, total în rechizitoriu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de Leș Précieuses ridicules a lui Molière, comedia se inspiră din realitățile românești. Antibonjurist, autorul persiflează apucăturile cosmopolite ale generației tinere, sesizează ridicolul încercărilor micii boierimi și ale burgheziei ajunse de a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din caricarea nu atât a gesturilor, cât a limbajului. Din împerecheri de arhaisme, neologisme și expresii populare, F. știe să obțină efecte de o anume savoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
a lui Hamlet, al oboselii permanente a lui Oblomov, al tragediei lui Ivan Karamazov, al nefericirii lui Stavroghin? Astăzi, Milan Kundera poate recunoaște retrospectiv în Quijote, Faust și don Juan eroii tipic europeni, deoarece aceștia sînt eroi ai eșecului și ridicolului aflați în căutarea sublimului și absolutului 21. Fiecare în felul său respingea finitul, credea în nesfîrșit, neglija principiul de realitate chiar în momentul în care acesta își impunea prezența. Și asta în vreme ce lumea burgheză, capitalistă, științifică obținea succesele cele mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1 POLITICĂ ȘI DEONTOLOGIE Exercițiul puterii, într-o lume așezată, nu este impunisabil. Cu cât mai sus este ierarhia socială, cu atât răspunderea este mai gravă. Eroarea se plătește. Gafa, chiar, nu rămâne fără ecou reprobator, fie și sub forma ridicolului aneantizant. Pe această normă se sprijină sănătatea vieții publice oriunde aceasta constituie o preocupare destul de serioasă. De curând, un ministru francez cu lungi state de serviciu, care a crezut că poate monta o mascaradă publicitară, învinuind apoi presa că "destabilizează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ale politicienilor este un singur pas, pe care L. îl face preluând discret sugestii de la înaintași ca I.L. Caragiale, Camil Petrescu sau Liviu Rebreanu. Scriitura este vioaie, inventivă, fluentă, iar personajele ilustrează izbutit categorii sociale sau comportamentale. Comicul rezidă în ridicolul gesturilor și al pretențiilor faunei care populează întâmplările, în contradicția permanentă dintre aparență și substanță. SCRIERI: Alb și negru (Constantin Vodă Cantemir), București, 1933; Icarii de pe Argeș, București, 1933; Rachierița, București, 1934; Ra, București, 1936; ed. (Amon-Ra), Bacău, 1940; Morișca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
de la domiciliu [...]. * Pe lângă informatorii care raportau tot ce se întâmpla în teritoriu, mai exista posibilitatea ca oameni „bine intenționați” să trimită anonime și să semnaleze fapte prin care se simțeau lezați. În situația prezentată mai jos, ne dăm seama de ridicolul în care au căzut unii membri ai Partidului Muncitoresc Român. Forțati să treacă la ortodoxism, aceștia continuau să frecventeze biserica în care fostul preot încercau să mențină tradiția slujbelor greco-catolice. Mai mult decât atât, ei se declarau ortodocși convinși și
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ar fi să se spună: aproximare a cunoașterii naturii în general - deci și a naturii umane) apare o tensiune inevitabilă în legătură cu măsura adevărului. Rezultatul demersului științific, al cunoașterii științifice cade sau nu cade pe adevăr. Tensiunea a generat teama de ridicol, de oprobiu într-o comunitate cu spirit critic acut (Kuhn, 1982). Soluția paradigmei lui Kuhn salvează cumva omul de știință de spectrul neadevărului, dându-i metoda prin care să se construiască adevărul. Paradigma este un Dumnezeu care-l ajută pe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]