3,374 matches
-
capodopere a Evului Mediu englez, se va impune ca unul dintre cei mai de seamă traducători de poezie din țara noastră. Dificultățile lexicului englez vechi, ale construcției sintactice, erau sporite aici și de formele prozodice fixe, de sistemul complicat al rimei, caracteristice poeziei medievale. Textul lui D. nu are însă deloc aerul unei traduceri: el e de o mare prospețime, dând impresia că a fost compus direct în românește de un poet înzestrat cu un simț ascuțit al pitorescului și cu
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
sentimentalității - mențin intimismul în marginile unei discreții delicate, chiar dacă nu îl ridică permanent la condiția artistului. Dar ele introduc în poezie note simboliste. Acestea se precizează printr-o fluență muzicală de factură minoră, produsă prin repetiții, tehnica laitmotivului, prin multiplicarea rimelor, îndeosebi a celor feminine, în strofe de mai mult de patru versuri. Simbolismul poetei se află în preajma poeziei lui Paul Verlaine, Henri de Regnier, Émile Verhaeren și Maurice Maeterlinck, poeți din care a tradus. S-a apropiat mai cu seamă
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă, paralelism, interogație, antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în preajma frumoasei vârste de 60 de anișori”, își caută fericirea romantică într-o lume pragmatică până la vulgaritate, compun o mică istorie antologică, Vetuța se mărită, unde pluralitatea stilului oscilează între sentimentalism și cruzime. SCRIERI: Azi pitic, mâine voinic, București, 1963; Rime sprințare, București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Un buchet de epigrame, București, 1975; Flori de cactus, București, 1977; Jocul cuvintelor, București, 1982; Ce frumoasă este viața!, București
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
are un deosebit simț al naturii. Câte o încercare de alegorie sau de filosofare emană un iz didacticist. Câteva traduceri „imitative” din Schiller (în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”) au defecte de rimă și infidelități de sens. O tălmăcire în proză din Lamartine apare în „Zimbrul”, o alta, din Plutarh, s-a păstrat în manuscris. Ceva mai interesant este prozatorul, mai ales cel din relatările de voiaj. Călătorie în Moldova de sus („Foiletonul
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrânit și devastările barbarilor arată că sfârșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; apare și câte-o reminiscență din Prudențiu. Întâlnim și violări ale legilor metrice; rima este folosită frecvent. I-au fost atribuite lui Oriențiu și alte scrieri minore a căror autenticitate nu e totuși sigură. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (C. Schenkl); C.A. Rapisarda, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1958. Studii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Vincențiu). Ca predicator și, de altfel, și ca teolog, Fulgențiu pare să urmeze stilul și modul de adresare caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria) și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar nu sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
între Petru și iudei, de Rusalii, în omilia 10), în care sunt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leontie preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei cărora li se adaugă uneori rima. El utilizează totodată un mare număr de cuvinte care, până la el, nu se întâlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglossos în omilia 11). În centrul predicilor sale este figura lui Cristos (ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Hrisostomul, intitulată Laudă (Enkomion) Fecioarei Maria. Opera conține două dialoguri, unul între Maria și Iosif, celălalt între Maria și îngerul Gabriel, sub formă de acrostih simplu (A, B, C) și dublu (AA, BB, CC); sunt construite cu omotonie finală și rimă. Ansamblul pare să fie o formă poetică siriană adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, în orice caz este din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și ar putea să fi fost introdus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mustoasele forme argotice: „șolticari”, „ștoarfă”, „l-am bunghit”, „trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima ingenuină”, „resplendind”, „cristoși conturși”, „contură” (=contur), „flăcărat” (=înflăcărat), „îngeluit”, „arbor morn”, „ne-despărțire-ar”, „putear-aș”. Sau cultivă rima rară: „burnus” - „taciturnu-s”, „s-a scurs” - „Burns”, „mahorcă” - „or că”, „háșiș” - „pașii-și”. Sub nivelul cărților de mai înainte sunt sonetele din Patriarhale și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
anii ’70 și ’80. Cartea sonetului (1987) - o masivă istorie a genului, o suită de bune cărți în versuri pentru copii (Veverița de foc, 1967, Scarabeul sacru, 1979, Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, 1980) ș.a., precum și traducerile de poezie (îndeosebi din italiană) întregesc o operă diversă și masivă, cu inegalități explicabile, dar cu un sunet inconfundabil în lirica românească de după al doilea război mondial. SCRIERI: Legenda cerbului, București
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
pentru eseul liric de... și o epistolă regăsită de F. Aderca, București, 1977; Imaculatul panegiric, București, 1977; Cupola Bărăganului, București, 1979; Scarabeul sacru, pref. Romulus Vulpescu, București, 1979; Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, București, 1980; Ierbarul amorului. Blazoane, imnuri, elegii, sonete, Iași, 1981; Inventar celest sau Taraba marelui talcioc cu hârburi strânse la un loc sau Turnanta frescă picarescă, București, 1982; Dacica, pref. Alexandru Balaci, București, 1984; Cetatea
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Façon, București, 1969 (în colaborare cu Marilena Munteanu); Philip Sidney, Astrophel și Stella, pref. trad., București, 1980; Cecco Angiolieri, Canțonierul, pref. trad., București, 1982; Poeți letoni contemporani, pref. Ioan Covaci, București, 1987 (în colaborare cu Ioan Covaci); Domenico di Giovannini, Rime, București, 1991. Repere bibliografice: Ciobanu, Panoramic, 84-87; Cristea, Un an, 112-115; Piru, Poezia, II, 69-86; Felea, Aspecte, I, 122-126; Ștefănescu, Preludiu, 57-62; Baltag, Polemos, 194-199; Manu, Eseu, 156-163; Alexandru Condeescu, „Imaculatul panegiric”, LCF, 1978, 42; Poantă, Radiografii, I, 182-184; Grigurcu
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
de istorioare morale pentru băieți și băiete, îi apare culegerea cea mai importantă, Proverbele românilor, care îl și face cunoscut. În prefață, H. enunță câteva observații despre vechimea și legătura speciei cu modul de viață al unui popor. Remarcând rolul rimei în memorarea proverbelor, le versifică el însuși, uneori îndepărtându-se de spiritul popular. Subliniază rolul lui Anton Pann în culegerea proverbelor și citează alți precursori ale căror lucrări i-au servit, de asemenea, la alcătuirea volumului (Aron Pumnul, Timotei Cipariu
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
întâmplări și personaje senzaționale, Istoria... are o existență independentă ca operă literară. Relatarea este subiectivă, fiind selectate numai faptele capabile să producă o impresie puternică. Descrieri cu tentă hiperbolizantă, aglomerări vaste de substantive și epitete creează reușite portrete și tablouri. Rima este facilă, uneori chiar forțată, dar ritmul alert e adecvat precipitării întâmplărilor. Prin lexic, printr-o anume familiaritate, prin umorul malițios și echivoc, cu un specific de mahala bucureșteană, H., cu iscusința sa de a versifica, pare să-l prefigureze
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]
-
anii răscrucii de milenii: „N-a fost nimic nici pragul 2000, / Nici anul 1 din mileniul 3, / 2002! Drept care, poți să vii/ Mai relaxat în brațe să ne iei”. Numeroase sunt jocurile sonore, constând mai cu seamă în rimarea insolită. Rime interioare, rima a două cuvinte alăturate, monorime, rime în cascadă: „geți cu săgeți sub peceți”, „cărbuni nebuni”, „bram în hram”, „cer în ger”, „plouă rouă”, „-n două plouă”, „lent torent”, „munți cărunți [...] lumii punți”. O așa-zisă „baladă” e compusă
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
de milenii: „N-a fost nimic nici pragul 2000, / Nici anul 1 din mileniul 3, / 2002! Drept care, poți să vii/ Mai relaxat în brațe să ne iei”. Numeroase sunt jocurile sonore, constând mai cu seamă în rimarea insolită. Rime interioare, rima a două cuvinte alăturate, monorime, rime în cascadă: „geți cu săgeți sub peceți”, „cărbuni nebuni”, „bram în hram”, „cer în ger”, „plouă rouă”, „-n două plouă”, „lent torent”, „munți cărunți [...] lumii punți”. O așa-zisă „baladă” e compusă din șaisprezece
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
nici pragul 2000, / Nici anul 1 din mileniul 3, / 2002! Drept care, poți să vii/ Mai relaxat în brațe să ne iei”. Numeroase sunt jocurile sonore, constând mai cu seamă în rimarea insolită. Rime interioare, rima a două cuvinte alăturate, monorime, rime în cascadă: „geți cu săgeți sub peceți”, „cărbuni nebuni”, „bram în hram”, „cer în ger”, „plouă rouă”, „-n două plouă”, „lent torent”, „munți cărunți [...] lumii punți”. O așa-zisă „baladă” e compusă din șaisprezece versuri rimate toate în „an”, unele
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
geți cu săgeți sub peceți”, „cărbuni nebuni”, „bram în hram”, „cer în ger”, „plouă rouă”, „-n două plouă”, „lent torent”, „munți cărunți [...] lumii punți”. O așa-zisă „baladă” e compusă din șaisprezece versuri rimate toate în „an”, unele având această rimă și în interior. Stăpânind, încă de la debut, versul oricât de nărăvaș, R. a ajuns la o virtuozitate demnă de orice maestru consacrat al cuvântului. Aurel Rău nu desfășoară un ceremonial al melancoliei livrești și nici al ironiei circumscriindu-și banalul
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
și o conturare a profilului basmului contemporan, a mutațiilor ce au avut loc și la nivelul stereotipiei, constatând, printre altele, „tendința spre simplificare a formulelor tradiționale”, îndeosebi a formulelor inițiale și finale, păstrarea celor în versuri, cărora le lipsește uneori rima, demetaforizarea, dispariția unor părți ale formulelor și înlocuirea lor cu altele, un proces de „întrepătrundere a elementelor diferitelor tipuri de formule”, paliditatea inovației, prezența „precizărilor-paranteză”, care trimit la aspecte reale de viață, reducția numărului de formule. Se reliefează, pe baza
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
senzațional al autorului, cât și înclinația sa de a supradimensiona personaje și întâmplări, plăsmuirea, cu țesătura ei de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o turnură de naivă și ușuratică legendă. Versificația, chiar dacă avariată pe alocuri de rime forțate, e în genere corectă, tacticoasă, în contrast flagrant cu patimile mari (ură, iubire, dor de răzbunare) care se agită. Prolixă este drama în cinci acte, în versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
să-l și inspire. El își adună produsele poetice într-un op intitulat Modeste încercări poetice, „originale și traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici mai mult nici mai puțin decât să elibereze poezia din „sclavia rimei”, scrie adesea în versuri albe. În traduceri se folosește, obstinat, de ortografia italienizantă propusă de Heliade. A tălmăcit din Schiller, dar și din alți autori, de pildă „din liricele” lui Athanasie Christopoulos. Creația cea mai cunoscută a lui R., Vânătorul
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
în contextul literaturii interbelice și contemporane. G. Topîrceanu, inedit (1997) nu este propriu-zis o monografie, ci o ediție a unor texte necunoscute (sau mai puțin cunoscute) ale poetului: studiul despre geneza comicului (scris în limbile română și franceză), Dicționarul de rime, variante ale unor poezii, participarea la editarea liricii eminesciene (alături de G. Ibrăileanu), toate fiind văzute drept contribuții necesare la înțelegerea unui autor considerat facil. Extrem de utile se dovedesc informațiile reunite în volumul Contribuții inedite la istoria literaturii române (2001), referitoare
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
, Cristea (8.IX.1916, Zlocutea, Șerbia), poet și folclorist. Este fiul Gherghinei (n. Rimă) și al lui Petru Sandu, țărani. Face primele patru clase în limba sârbă în localitatea natală. Trecând clandestin frontieră, urmează cursurile liceului la Turnu Severin (1929-1932), continuate la Școală Normală din Târgu Jiu și încheiate, în 1937, la Școală Normală
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
demonstrației, prin vigoarea limbajului dramatic, prin controlul permanent exercitat asupra componentei lirice și prin robustețea caracterelor care se implică în întâmplările narate. Nu poate trece însă neobservat un anume schematism păgubitor pentru flexibilitatea destinelor omenești investigate, după cum restricția deliberată în ce privește rimele, folosite în perechi care să nu se repete pe toată întinderea textului, se răsfrânge cu un efect similar asupra tehnicii poetice, ca și asupra fluidității și firescului replicii. Dramaturgia lui L. propune o paletă destul de largă: Ra (1936), cu titlul
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]