2,775 matches
-
arma în budane de 7000 de litri de vin de Tokay și vinul curgea șuvoaie. Cât putea să bea cei câțiva soldați care intraseră în cramă? Restul se pierdea aiurea. Povestea moș Cioată cum bătrânii unguri plângeau când vedeau asemenea risipă. Dar de unde să știe românul de la Cursești sau Pocreaca faptul că irosește unul din vinurile cele mai renumite din lume. Toți care fuseseră acolo reținuseră doar că era un vin extraordinar de bun și tare, de dădeai cu căciula-n
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în direcția dorită de mine. N-am pretenții sau iluzii grandioase sau deșarte. Dar mă gândesc că fiecare strop ajută nițel, fiecare gram cântărește în balanță. A fi undeva în Europa de Est sau chiar de Vest mi s-ar părea o risipă, un act cinic de indiferență. Mi-aș declara, așa mi se pare mie: "Gata, ești terminat, nu poți să mai fii relevant în niciun fel!" Mă gândesc deci la un mormânt american. Dar, bineînțeles, cum spuneau francezii pe vremuri, omul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ale negocierilor, care erau exorbitante față de tratativele cu țările ce beneficiau de economie de piață 1776. Costul negocierilor a atins o asemenea valoare încît în 1978, Departamentul Comerțului a emis un raport despre Comerț și investiții în România, care sublinia risipa de timp pe care o implicau negocierile cu organizațiile românești de comerț exterior. Dat fiind că în România erau valabile numai contractele scrise, totul trebuia făcut în scris și se ajungea la "discuții ample, adesea obositoare, pe tema detaliilor unor
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dar și să respingă scriitori francezi, dintre care cel mai celebru este fără îndoială Rabelais, despre care afirmă că " În cartea lui ciudată și de neînțeles, [...] a împrăștiat o veselie nemăsurată și o și mai mare neobrăzare; a făcut mare risipă de erudiție, murdărie și plictiseală", catalogându-l în final drept "un filosof bețiv care n-a scris decât la beție"128 Duritatea tonului se combină la Voltaire cu voluptatea vehiculării paradoxurilor, acestea din urmă făcând însă deliciul cititorilor și dând
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
petrecea cu cei care îi erau apropiați, Wittgenstein nu se relaxa așa cum fac alții: „O plimbare cu Wittgenstein era foarte solicitantă. Despre orice ar fi vorbit, se apleca asupra temei cu intensitate, pe deplin serios și îmi solicita o enormă risipă de forțe să țin pasul cu gândurile saleă Prospețimea și profunzimea gândirii lui Wittgenstein cereau foarte mult de la cel care îl însoțea, oricare ar fi fost tema. Ceea ce spunea nu era niciodată banal.“69a Partenerii favoriți de discuție filozofică erau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aplicare În organizație pentru a Îmbunătăți calitatea produselor și serviciilor pe care le realizează, precum și calitatea funcționării și obiectivelor sale, la un cost cât mai mic. Realizarea calității totale asigură satisfacerea cerințelor consumatorilor, creșterea vânzărilor și reducerea costurilor prin evitarea risipei de timp, materiale, energie, produse, bani. Pentru o organizație, calitatea totală este o politică care permite mobilizarea permanentă a membrilor săi pentru a Îmbunătăți calitatea produselor și serviciilor, calitatea funcționării și calitatea obiectivelor sale - În relație cu evoluția mediului. Calificativul
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
activităților de marketing păstrarea clienților câștigarea de noi clienți Înmulțirea piețelor de desfacere exploatarea renumelui Îmbunătățirea utilizării resurselor Reducerea costurilor de conformitate reproiectarea proceselor Îmbunătățirea capabilității proceselor imbunătățirea competențelor Reducerea costurilor de nonconformitate reducerea rebuturilor și reparațiilor reducerea deșeurilor reducerea risipei reducerea poluării și accidentelor Calitatea cu orice preț, nu conduce În mod automat la asigurarea unei poziții conducătoare sau măcar confortabile, prețul fiind și el un criteriu major al competitivității. Este necesară colaborarea nivelului calitativ al produsului sau serviciului cu
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
armonie. În familie, femeia cumpănită la vorbă și iute la treabă este sufletul casei, iar bărbatul harnic și fără vicii, măsurat la mânie și cu dragoste față de familie este stâlpul ei. Consumul de alcool, lenea, dezordinea, nervozitatea excesivă, zgârcenia ori risipa, gelozia, lipsa de comunicare ori cicăleala, absența respectului și înțelegerii față de partenerul de viață, violența verbală și fizică, toate acestea și multe altele pot deveni surse ale discordiei și ale transformării vieții de familie într-un iad. În familiile cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
oraș două, trei pâini, din care fiecare copil primea câte o frântură pentru a se înfrupta din gustul pâinii de târg. Și după ce mi-am întemeiat propria familie, pâinea a continuat să fie un bun prețuit și respectat. De aceea risipa, disprețul față de pâine, întâlnite la fiecare pas, îmi provoacă un sentiment de mâhnire și de revoltă. Numai cine nu a muncit și nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ne vor scoate din criză, ele vor constitui moțul de pe colivă. La ce vă folosesc dacă nu slujesc viața, ci moartea, minciuna și nu Adevărul ? Fiecare spionează pe fiecare, se atacă, se luptă, în loc să se ajute. La ce bun atîta risipă de resurse ? Văd state care au arme nucleare, dar poporul moare de foame. Oare chiar ați înnebunit ? Omul e supus oricum temporalității. Dacă i-a fost dată putere s-o folosească spre binele altora nu pentru a aduna averi și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mirare cu atîtea tehnici manipulatorii. Sunt bunuri substituibile și bunuri complementare, occidentalii spun că sunt rare și trebuie să ne batem pentru ele (homo homini lupus), orientalii spun că sunt suficiente și că ceea ce trebuie să reglăm sunt dorințele și risipa. Chestiunea e cum să alocăm mai bine resursele disponibile cu scopul de a ne maximiza bunăstarea. Omul e un animal care calcu lează, dar pînă la urmă ajunge tot la o formă de compromis, care compromite sau care nu compromite
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
domeniul finanțelor, căutînd să se îmbogă țească prin orice mijloc? De ce se produc la scară atît de mare redistribuiri aleatorii ale puterii și avuției, fără nici o legătură cu merite reale? Unde există o doză mare de aleatoriu crește și entropia, risipa, pînă la moartea siste mului, dacă principiile nu se schimbă. Suntem într-un punct de răscruce și nu văd principii noi. Poate în Asia. Se estimează că peste zece ani China va depăși PIB-ul nominal al Statelor Unite. E un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
duble: ele privesc atât ordinea subiectivă a existențelor, cât și idealul de dreptate socială. De altfel, epoca fericirii paradoxale impune necesitatea unor soluții ele însele paradoxale. În mod cert, trebuie mai puțin consum, înțeles ca proliferare a imaginarului satisfacerii, ca risipă de energie și ca excrescență lipsită de reguli a comportamentului individual. A venit ora reglementării și a moderației, a consolidării motivațiilor mai puțin dependente de bunurile de consum. Se simte nevoia unor schimbări care să asigure nu doar o dezvoltare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în societatea de consum ceva mai mult decât creșterea rapidă a nivelului de trai mediu: ambianța stimulării dorinței, euforia publicitară, imaginea luxuriantă a vacanțelor, sexualizarea semnelor și a corpurilor. Iată un tip de societate care substituie seducția coerciției, hedonismul datoriei, risipa economiei, umorul solemnității, eliberarea refulării, prezentul promisiunilor viitorului. Faza II se prezintă ca „societate a dorinței”, întreaga viață cotidiană fiind impregnată de imaginarul beatitudinii consumatorii, de visele cu plaje însorite, de ludism erotic, de mode ostentativ tinere. Muzică rock, comicsuri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
anilor 1960, când publicitatea cucerea în permanență noi spații, o familie americană era deja ținta a circa 1.500 de mesaje pe zi. Ceea ce s-a numit affluent society apare ca o epocă hipertrofică de „creare de nevoi artificiale”, de „risipă” organizată 12, de tentații omniprezente și de stimulare neînfrânată a dorințelor. O viguroasă dinamică a comercializării care a impus consumul material ca stil de viață, ca fantasmă universală, ca o nouă rațiune de a trăi. Societatea de consum a creat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ca o nouă rațiune de a trăi. Societatea de consum a creat, în mare, dorința cronică de bunuri materiale, virusul cumpărăturilor, pasiunea pentru nou, un mod de viață centrat pe valorile materialiste. Shopping compulsiv, febra obiectelor, escalada nevoilor, belșug și risipă spectaculoasă: faza II n-a dus atât la „programarea birocratică a existenței cotidiene”13, cât a scos sfera consumului din vechile tradiții; nu a creat atât un mediu înconjurător „climatizat,” cât a privatizat modurile de viață. În vreme ce „uzura morală dirijată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de seducție, care nu se mai bazează pe punerea în scenă feerică a produselor și a locului vânzării, ci pe autonomia consumatorului. În faza II, seducția nu se limitează la mitul euforic al consumului, la spectacolul belșugului, la ambianța de risipă festivă și de solicitudine care înconjoară mărfurile 10, ea ține și de dispozitivele care, eliminând diversele constrângeri comerciale, au deschis spațiul independenței și al mobilității individuale. Prin autoservire, marea desfacere a făcut posibile practici și un imaginar de libertate individuală
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reflexiv" Faza II a consumului de masă a fost însoțită de virulente denunțări ale comercializării nevoilor și ale programării modurilor de viață. Curentele de stânga, tineretul rebel, ecologia radicală au declarat război contra pseudonevoilor, contra consumului iluzoriu de obiecte, contra risipei bogățiilor. O întreagă generație a denunțat domnia pasivității și a condiționării generalizate, în numele libertății totale, al creativității, al voluptății pasionale. În mod evident, această fază și-a trăit traiul, spiritul revoluționar nerezistând farmacelor Edenului consumerist. S-a edificat o cultură
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cele mai diverse. Curentele creștine tradiționale au acuzat-o că distruge credința și îndatoririle religioase. „Republicanii”, începând cu Rousseau, au criticat luxul și comoditățile vieții, vinovate de coruperea moravurilor și a virtuților civice. Raționaliștii au condamnat frivolitatea modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
năzuință ideală. În felul acesta, prețul recunoscut al iubirii și al sentimentului, căutarea unei intimități relaționale, nevoia de a atribui un sens consistent vieții și raporturilor cu celălalt contribuie, în afara oricărui principiu moral, la privilegierea legăturii stabile, și nu a risipei sau a promiscuității sexuale. Structural, codurile sentimentului și ale comunicării intimiste sunt cele care temperează manifestările centrifuge ale dorinței. Pe de o parte, iubirea apare ca un ideal destabilizator-intensificator al dorinței; pe de alta, ea funcționează ca un agent de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
moderne democratice au fost în secolul al XVIII-lea teatrul unei „dispute” faimoase opunându-i pe partizanii luxului, adversarilor cumpărăturilor din această categorie? Totuși, suntem obligați să amintim că aceste certuri memorabile au avut un ecou limitat. Bineînțeles, criticile la adresa risipei n-au dispărut, însă astăzi ele vizează mai mult hipertrofia consumerismului de masă decât excesele luxului. Indignării morale suscitate de fastul privilegiilor i-a urmat neliniștea provocată de poluarea industrială și de devastarea resurselor naturale ale planetei; săgeților tradiționale trase
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
zi la alta obișnuințele și „consumând durabil”. Principiul responsabilității nu se mai adresează exclusiv producătorilor, ci consumatorilor înșiși, repunând în discuție principiul abundenței, conform căruia fiecare are dreptul să consume o cantitate nelimitată de energie. A economisi energia, a elimina risipa, a lua cunoștință de efectele negative ale modului nostru de trai asupra mediului înconjurător: faza III este aceea în care se afirmă exigența consumatorului responsabil și cetățean. O societate de hiperconsum durabilă?tc "O societate de hiperconsum durabilă ?" Principalele întrebări
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
surveni o modificare fundamentală în complexul motivațional al contabilității creative care să justifice o altă viziune.”<footnote Ibidem, p. 60. footnote> Prin urmare, autorul consideră că o concentrare a eforturilor de a limita contabilitatea creativă prin normalizarea contabilă reprezintă o risipă de resurse fără rezultate. Cu toate că subiectul contabilității creative nu a fost foarte mult abordat în publicațiile de specialitate din țara noastră, fenomenul manipulării valorilor prezentate în cadrul situațiilor financiare este însă tot mai frecvent întâlnit și în țara noastră și sub
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
cu privire la contabilitatea creativă. Astfel, după părerea unor cercetători, contabilitatea creativă este considerată ca fiind o tehnică, o inginerie care are ca finalitate găsirea unor mijloace de maximizare a rezultatelor în mod real, prin gestionarea mai bună a resurselor și evitarea risipei. Nu în ultimul rând, fără creativitatea profesioniștilor contabili, nu ar fi fost posibile evoluțiile care s-au produs în sfera contabilității: „În domeniul contabilității, creativitatea exprimă libertatea profesionistului de a utiliza acele mijloace care-i permit descrierea realității economice din
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de intensitate, și nu de natură. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al sănătății depline, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemenea animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile unui fel de ataraxie sau de aponie, prezentate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]