1,892 matches
-
mama alegea roșu și roz pentru mine, respectiv verde și albastru pentru fratele meu, drept pentru care o bună parte din adolescență m-am îmbrăcat numai în albastru și verde, culori „interzise“. Copilăria mi-a fost însă - o spun aproape roșind de impudoare - atât de perfectă, plină de afecțiune și lipsită de orice griji, cu tot comunismul sălbatic pe fundalul căruia se desfășura, încât nici nu pot povesti credibil despre ea: în Sângeorz, târgușorul meu de munte, colectivizarea nu ajunsese și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu fiu, deci, melancolic ? Iată cîteva repere ale nostalgiilor mele, pe care nici gînd să le consider astăzi vinovate. Pionierii După cum știm, Organizația de pionieri a fost una paramilitară, așa cum era și Hitlerjugend a naziștilor (ei aveau cravate negre, noi roșii). Cu toate acestea, dacă nu m-ar fi făcut pionier în prima serie, ar fi fost o mare tragedie pentru mine - în seria a doua erau făcuți cei cu mediile 7, 8 și indisciplinații, în a treia cei cu 5
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
hoții de lemne la Moroieni“; „Încin gem zdravăn niște ulei, să fumege ca Poarta Iadului“; „Sfecle îndeochiat de roșii, ropot îndrăcit de gulioare“; „Grâu muiat domnișorește în lapte“; „O lacrimă melodramatică de untde lemn“; „Sfecla fierbe separat, căi rușinoasă și roșește“ etc. Totul e „magic“, „miraculos“ și, desigur, „dumnezeiesc de bun“. În realitate, și Bucătăria lui Radu tot despre o lume a satului inexistentă vorbește, despre o proiecție intelectuală citadină asupra acesteia. „În ziua acesta, toate fetele mari își pun nu știu ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
zeii nu au dreptul să nesocotească drepturile pe care vitejia i le-a dat! A fi pus În cumpănă, Îl jignește. Și cu cine? Cu un viclean și un intrigant. Ulise zîmbește ironic. Argumentul său Îl face pe Aiax să roșească violent. Aiax, zice el, e un luptător grosolan, incapabil să Înțeleagă scutul lui Ahile care reprezintă universul. Și Ulise obține astfel decizia În favoarea lui. A Înțelege i-a impresionat pe greci mai mult decît a lupta. Aiax se sinucide. Seara
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
reluare dintr-un scenariu de dragoste, cercetându-i expresia și mimica feței. Se vedea pe chipul ei mulțumirea cu privire la iscodirea ei. - Desigur, înțeleg totul! - Aș putea spune că te-am căutat și așteptat până în acest moment. La această destăinuire, Nicole roși, dar imediat se concentră asupra ținutei sale căutând să facă o comparație cu cea a lui. Alin, era de o eleganță ce depășea limita oricărui tânăr de acea vârstă. - Ai precizat cu nonșalanță că m-ai căutat, dar de unde știai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a intrat la închisoare Silvia, de ce soții Chirilă, care se împăcau așa bine, s-au despărțit și au plecat din oraș? Ce-are una cu alta? se miră doamna Petrache. Chirilă s-a ținut și de capul meu, zice Lidia, roșind. Probabil că pe atunci purtai o fustă mai scurtă, surîd eu, uitîndu-mă la fusta lungă pînă sub genunchi. Ce ai cu fusta mea?! îmi strigă Lidia. Dacă mai umbli cu fusta asta, îi zic, o să-ți telefoneze profesorul la Paștele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
urechi. La întoarcere, cînd voi aduce formularele, voi avea grijă să-mi fac curaj de pe sală, să o pot privi lung, măsurînd-o de cîteva ori, insistînd cu privirea îndeosebi asupra genunchilor și șoldurilor, s-o văd eu atunci dacă nu roșește!... Afară, ploaia măruntă lovește cu putere din toate părțile, așa că trebuie să bag formularele în sîn și să grăbesc pasul. Intru în secție prin capătul dinspre poartă al clădirii și urc mai întîi la mine în birou, unde mă frec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu mai face parte din Fizica propriu-zisă; e de domeniul Istoriei Fizicii; deci tot la Istorie ajungem... A ridicat privirea, mi-a întîlnit ochii mirați și a surîs: Ți-a plăcut Istoria? Da... Probabil era profesoara frumoasă... Am simțit cum roșesc și mi-am scos boneta din buzunar să-mi șterg gîtul. Mihai, mi-a spus bucătăreasa pe un ton molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîs. Atît. M-a lăsat să-mi aprind o țigară, apoi, după ce am tras un fum, mi-a atras atenția că nu i-am cerut voie să fumez în birou la ea, în prezența ei. Asta m-a făcut să roșesc și să mă pierd. Blestemata asta de fire timidă ce-o am!... Ea a cîștigat teren. A tras încet un sertar, a scos un dosar, iar din dosar, o hîrtie. "Tovarășe Ștefănescu, mi-a spus, întinzîndu-mi hîrtia, asta e decizia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bolilor de care suferea și, în mai puțin de un an, la moartea ei. A fost un sacrificiu asumat, în urma căruia fostele colege de detenție i-au putut transmite Monicăi Lovinescu din partea mamei ei faimoasa replică „Nu ai pentru ce roși, micuța mea“ („Il n’y a pas de quoi rougir, ma petite“). Uranus era un centru de anchetă unde existau 30 de celule folosite numai de Serviciul Secret de Informații (SSI); acolo erau duși deținuții acuzați de „teroare și spionaj
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți aburea obrajii bruni! Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale, pentru toate bucuriile ce mi-ai dat, pentru mândria cu care trăesc fiindcă sunt mama ta, și pentru că nu am roșit decât de bucurie, de când te am pe tine, iubita mea, dulcea și îndepărtata mea bucurie și raison d’être. Luni, 10 noiembrie [1947] Draga mea, poate că asta e una dintre ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca să încropesc un meniu onorabil - pe care micuța l-a onorat din plin. Dar, până la ora două, nici urmă de Măriuca; atunci m-am așezat la masă, am mâncat singură și pe la 3 fără 20, iacăt-o pe micuță, scuzându-se, roșind, spunându-mi că la ei se prânzește adesea chiar și la ora 4. Am stat la taclale despre prietenele ei de la școală, am vorbit de Mangalia și de tine. Apoi, la 4 și jumătate, și-a luat zborul. [...] Seara de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să fixez figura acestui Șloim cu aere de Cezar [= Take Ionescu]. Priviți-l : o Încovoiere semitică a nasului, o clipeală de ochi de pehlivan, o voce de Ițic, o familiaritate afectată și ipocrită, o paliditate măslinie a omului care nu roșește decât de frică, o lașitate uleioasă răspândită peste Întreaga lui făptură. În figura ca și În viața lui nu afli o singură linie dreaptă ; numai linii curbe, trăsături sinuoase, apucături insinuante - care dau pielii lui, Întotdeauna rece și umedă, ceva
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
babă roșii Și cocoșul din strachină o Învia Și din aripi o da Atunci fiul tău o Învia ! Dar nici vorba nu sfârșea Și pânea spic de grâu (se) făcea Paharul viță de strugure se făcea Și ouăle albe se roșea Și cocoșul Învia Și pe toți [= ovreii] Îi orbea Și domnul Hristos Învia <endnote id="(30, p. 25 ; vezi și 22, p. 228, și 309, p. 339)"/>. În finalul acestui episod se poate observa o deturnare de sem nificație sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări, pe dinaintea unui cățel, alb și creț, muiat în boia de băcan pentru roșit ouă. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hârtie în cap, încins cu o sabie enormă și având, se-nțelege, tot aerul sever necesar situa- ției... Artistul meu ședea picior peste picior pe laviță și le comanda, cântându-le din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
moment dat, poșeta cu documente și bani, precizând, ca o adevărată Doamnă, că "nu avea prea mulți bani și cardul îl lăsase la hotel, iar pașaportul s-a refăcut imediat la Ambasadă"! Nu știu dacă e sarcină de serviciu să roșești și să te mânii la auzul unor atare fapte comise de niște nemernici "compatrioți", dar să te duci să-ți revezi locurile nașterii și copilăriei, cu sufletul deschis și plin de bucurie și să ți se întâmple ce i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În sus. Coeziunea pe care o presupune rug)ciunea f)cut) În comun este foarte puternic). Aceasta i-a ținut uniți pe evrei mii de ani. — Îmi plac, Îmi spune soția. Sunt atat de plini de viat), atât de copil)roși. —Probabil c) nu ți-ar fi ușor s) tr)iești printre ei, Îi spun. Ar trebui s) te adaptezi total felului lor de a fi, nu ai avea de ales. —Sunt Ins) veseli, calzi și naturali. Îmi plac costumele lor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și chipuri de oameni care au adus o înrâurire asupra formării noastre. Mergând cu gândul în trecut, ne întâlnim mai întâi cu noi înșine într-o anumită etapă a vieții. Ne bucurăm apoi când ne aducem aminte de reușite sau roșim la fapte pe care le-am comis și maturitatea noastră le consideră reprobabile. Bilanțul sincer al fiecăreia din cele două ipostaze ne definește personalitatea. Un loc important al retrospectivei faptelor noastre îl ocupă, fără îndoială, anii de școală. În cazul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
vraf de planșe cu care se ajuta la explicații. Tot biologia o preda corectul profesor Aonofreiesii, făcând elevilor o impresie de persoană foarte distinsă. Îndrăgostiți, școlarii erau de profesoara de desen Muți Ioneasca, care, ori de câte ori o privea cineva în față, roșea. Nu aceleași sentimente le trezea domnișoara Măcărescu la orele de geografie, urâtă și gălăgioasă și care-l aduse în clasa lui Labiș pe propriul ei nepot, un Comănescu din Comănești, pe care îl persecuta cumplit. E drept, nici băiatul nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și Tine, ca să caute Răspântia sosirii vreunui patriarc. Cicerone Theodorescu e încă prea dificultos, însă repudiază acum "turnul de fildeș", pregătind o nouă lirică, Horia Stamatu asocia, în spiritul lui Jean Cocteau, cotidianul cu solemnul în improvizații ce "fac să roșească pe poeți", Dragoș Vrînceanu cultiva același mod al creionului aventuros cu ceva "crepuscular", Ion Pogan scria o lirică a "cîiniei" (cu punct de plecare în "răpusul câine Fox" al lui Barbu), Andrei Tudor creiona și el cu umor sentimental, închipuindu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
le zic "burghezi". Și, ca și Eminescu, ei deplâng mizeria țărănimii și nimicirea meseriașilor, și în numele acestor clase se ridică împotriva formelor noi: "Meștera noastră burghezime, pentru a zidi clădirea netemeinică a întocmirii burgheze capitaliste ă introducerea formelor noi de către roși, ar zice Eminescu î, și-a luat totodată sarcina, cu știre ori ba, de a nimici, de a expropria pe proprietarii țărani, de a îngropa în zidul acestei întocmiri pe țăranul român; întocmai după cum Meșterul Manole a zidit pe soția
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ei, ceea ce sub aspect genetic este o nenorocire. ,,16,27 Dar iată că mi-am întins mîna împotriva ta, am micșorat partea de întreținere pe care ți-o rîndui-sem, te-am lăsat în voia vrăjmașelor tale, fiicele filistenilor, care au roșit de purtarea ta nelegiuită”. Nu știm ce au văzut și de ce au roșit fiicele filistenilor dar depravarea ivritelor la care erau martore, le-au arătat că acestea sînt în stare de orice josnicie. ,,16,31 zidindu-ți case de curvie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mi-am întins mîna împotriva ta, am micșorat partea de întreținere pe care ți-o rîndui-sem, te-am lăsat în voia vrăjmașelor tale, fiicele filistenilor, care au roșit de purtarea ta nelegiuită”. Nu știm ce au văzut și de ce au roșit fiicele filistenilor dar depravarea ivritelor la care erau martore, le-au arătat că acestea sînt în stare de orice josnicie. ,,16,31 zidindu-ți case de curvie la toate colțurile ulițelor și făcîndu-ți înălțimi în toate piețele, n-ai fost
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
-i sărac, apoi e și mândru de nu mai are pereche. Judecă scumpa mea mamă dacă sărăcia este o rușine? Bunii și străbunii noștri au fost oameni foarte bogați și chiar părinții noștri n-au fost săraci și nu pot roși c-au pierdut vreunul averea în vânt, ci numai în urma multor nenorociri. Și este lucru de mirare cui seamănă Mihai de-i așa de risipitor, de vreme ce familia noastră era ca un exemplu între proprietarii din Botoșani. Eu nu m-aș
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]