1,943 matches
-
acestea, să-l iubim împreună. Mie nu mi-a fost decât o prietenă, m-a iubit ca o prietenă, niciodată nu s-a gândit la altfel de dragoste, și jocul nostru trebuia să rămână joc, fără îmbrățișări și fără sărut. (Roși și șopti aceste cuvinte cu multe greșeli, și de gramatică, și de pronunție. De aceea repetă fraza în bengali.) Gesturile ei au fost sincere și calde, căci, într-un fel, mă iubește mult și îi place să stăm împreună, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Harold venise și pentru a mă spiona, să vadă cum locuiesc aici, dacă duc, într-adevăr, o viață de "brută neagră", cum credea el, sau am oarecare confort. Venise, mai ales, pentru Maitreyi; și când a văzut-o servind ceaiul, roșind privindu-mă pe furiș, zâmbind, familiară cu odaia și cu prezența mea, a înțeles și mi-a spus-o. ― Dragul meu Allan, ești pierdut fără putință de scăpare de-acuma... ― Ar fi cea mai mare fericire a mea dacă aș
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sărut. Într-adevăr, se ridică de pe bancă și mă sărută pe obraz, și atunci, tot râzând, Maitreyi mă sărută pe celălalt obraz. ― Ești mulțumită acum? o întrebă. ― Tu trebuia să-l săruți pe gură, răspunse Chabù. ― Haide, stăpînește-te, făcu Maitreyi roșind. Dar eu eram fericit că această soră mai mică a mea (într-adevăr, o iubeam foarte mult pe Chabù) a înțeles dragostea noastră, și îi spuneam Maitreyiei să mă sărute. Cum ea nu voia, eu mi-am strecurat mâna spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceea plînge? întrebă sarcastic Geurtie. Are el altceva mai grav, i-o fi fugit vreun lăutar cu fata... ― Taci din gură, mă răstii eu, înfuriat deodată, sculîndu-mă de pe scaun. ― Te rog să fii mai politicos cu mine, îmi răspunse Geurtie, roșind. Aici nu ești la negrii tăi din Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l, bietul băiat... ― Prea l-ați cocoloșit toți, "bietul băiat" în sus, "bietul băiat" în jos. Plânge ca o muiere și se consolează cu bengalezii lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de febră de vreo trei săptămâni, că a zăcut pe moarte în casa unui bhutanez de lângă Almora, dar că nu îi e teamă. Am întrebat-o așa, într-o doară, ce-a făcut-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avea dreptate, spuse Făgădău. În orice caz, să încercăm... - Am sigur dreptate, exclamă Maria. Și spectatorii ar descoperi, treptat, că nu e vorba de o fetiță bolnavă, ci de altceva, infinit mai grav, că e vorba de... Se întrerupse brusc, roșind vinovată. În clipa următoare se afla lângă Marina. - Doamnă, începu, luîndu-i mâna. Vreți să ne faceți un serviciu? Un foarte mare serviciu? O să vă explic îndată despre ce este vorba. Doar o clipă... O trase ușor după ea, îndreptîndu-se spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pași spre ea și o întrebă, timid: - Dar soțul dumneavoastră? L-ați regăsit? Marina încercă să-și ascundă zâmbetul, melancolic și totuși amuzat. - Încă nu. El m-a așteptat zece ani. Tot atâta am să-l aștept și eu... Manole roși și începu să-și frece mâinile. - Atunci, să vă ofer ceva? O cafea? O dulceață? Îmi pare atât de rău că nici de data aceasta Generăleasa nu este acasă. - Nu, mulțumesc. Am venit doar să schimb tabloul... V-am adus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porni cu pas repede. Dar peste câteva minute ploaia se înteți și fu nevoit să-și deschidă umbrela. Se prefăcea că nu remarcă zâmbetele trecătorilor, întorcînd capul ca să-l privească, aproape alergând zgribulit sub jumătatea de umbrelă - dar știa că roșise. Ajuns la câteva case de numărul 4 se hotărî brusc și închise umbrela. - Ești ud leoarcă, tovarășe, exclamă Năstase când îl văzu intrând. Să nu răcești. Poate ar fi bine să iei o aspirină. Dacă nu ai la îndemînă, îți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în primul rând Fericirile. - Fericirile? întrebă Pantelimon. Adică...? - Nu ai auzit niciodată de Fericirile proclamate de Isus? Fericiți cei înfometați, căci se vor îndestula. Fericiți cei ce plâng, căci vor fi mângâiați... Fericiți iubitorii de pace... - Ah, da! exclamă Pantelimon roșind. Știu. Le-am auzit și eu. Dar nu știam că li se spune așa: Fericirile. - Sunt opt Fericiri, adăugă Pantazi așezând cu degetele ușor tremurând ultima frântură de scobitoare pe marginea băncii. Dacă aș face un efort, cred că mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuit să fie, cum să spun? un fel de... - Da, așa ar fi trebuit, îl întrerupse Profesorul. Se îndreptase spre ușă, dar se opri, și se întoarse, căutîndu-i privirile. - Nu mi-ai dat adresa de aici, din București. Simți că roșește, dar, cu efort, izbuti să zâmbească. - Nu am adresă, pentru că de-abia sosisem. Venisem cu trenul, de la Piatra Neamț. Am ajuns aproape de miezul nopții. Era în noaptea de înviere. Profesorul îl privi lung, neîncrezător. - Dar te duceai, în orice caz, undeva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ridice ochii din al doilea caiet cu note pe care i-l încredințase. - Îți aduci cumva aminte că, într-o noapte, ai coborât pe fereastră și te-ai dus până în fundul grădinii, acolo unde sunt rondurile cu trandafiri? Simți că roșește și se intimidă. - Nu. Îmi aduc aminte că nu izbuteam să adorm și la un moment dat mi-am spus: dacă nu adorm până ce număr 20, cobor și mă duc să mă plimb în parc! Dar după aceea nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrea cu orice preț să te răpească. Rămase câtva timp pe gânduri, apoi fața i se lumină pe neașteptate de un mare zîmbet: - Tovarășa dumitale de o noapte, sau mai multe... - Mi-e teamă că au fost mai multe, recunoscu roșind. - Tovarășa dumitale era mai inteligentă decât o socotea Siguranța. Nu s-a mulțumit să verifice potențialul erotic și, profitând de condiția parasomnambulică în care te aflai, să te descoasă, încercînd să-ți descifreze identitatea. A procedat științific: a înregistrat la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de absolut nimic, i-a asigurat doctorul când au rămas singuri. Am să-i prescriu totuși o serie de injecții, cu fortifiante... Poate să fie și nervozitatea care precedă, la anumite femei, criza climacterică. - Ce vârstă socotiți că are? Doctorul roși și își frecă încurcat mâinile. Apoi ridică din umeri. - În jur de patruzeci, spuse târziu, evitîndu-i privirile. - Și, totuși, vă asigur că nu v-a mințit când v-a spus că n-a împlinit încă două zeci și șase de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înfruntăm destinul, să acceptăm deci tragedia ca singurul mod de existență vrednic de un artist dăruit cu atâția morți; morți pe care, vrând-nevrând, îi purtăm în spate. Prea ne-a strâns în brațe destinul, prea ne-a urmărit nenorocul... Maria roși brusc și căută speriată privirile lui Antim. - Te rog, nu vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu brațul, Ieronim îl aduse încet în salon. - Îl auziți? El nici măcar nu-și dă seama că purta în mâinile lui o întreagă teologie, că purta credința și speranța întregului neam omenesc... - Nu mai râde de mine, îl întrerupse Iconaru roșind. Că dacă m-ai văzut că sunt de la țară... - Vladimir Iconaru! exclamă patetic Ieronim. Cum aș fi îndrăznit să râd de tine, când te-am văzut cu porumbelul rănit, și chiar în clipa aceea m-a ispitit îndoiala și mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu mai auzea la fel de bine, ca după-amiază, din cauza radioului pornit În a doua casă. Deodată, mecanic și În crescendo, se auzi sunetul unei sirene și tînĂrul simți un val de pișcături pe pielea capului. Valul veni repede, ca atunci cînd roșești, și era ca o căldură Înțepătoare, Însă trecu la fel de repede precum apăruse. Sirena fusese la radio - era dintr-o reclamă și fu urmată de o voce: „Pasta de dinți Gavis. Nu se alterează, e de neîntrecut, e cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altul o cioată și îți strică soba? Ce te faci? nu l-a slăbit Pâcu. Nu te teme matale! Am eu grijă să umplu bine bine soba cu lemne, ca să țină până mă întorc eu - și-a întărit Mitruță spusa, roșindu-se până în vârful urechilor. Brava,băiete! Așa gospodar zic și eu - l-a aprobat în cele din urmă Pâcu, dar tot cu un aer de zeflemea. Dacă tot o venit vorba de cocoși, ia spune, moș Dumitre: matale mai ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să spui „da” - a răspuns profesorul privind amuzat la Gruia. În jur s-au auzit discrete chicote de râs... Fata a lăsat privirea În jos, roșindu-se până În albul ochilor. ― Hai, Stăncuțo, fii cuminte. N-am vrut să te supăr - a vorbit profesorul, mângâind-o pe frunte părintește... Când au ieșit din ultimul salon, profesorul s-a apropiat de doctorul Vatră și i-a spus, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai multă ămportans㧧§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle. Cîți ani ai, Medlin? Nu se întreabă nimic despre vîrstă, puiule, roșea Liselle și-și pleca genele în ceașca albastră de Sèvres, asortată cu ochii. Madeline rîdea gîlgîit și mă săruta cu buzele ei în cupă. Poate din pricina asta, în primul meu roman, Poveste din cartierul de sud-est, eroina e o adolescentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ori a vrut), că l-au schimbat din funcție. Pe întinsul a zeci de capitole, joacă rolul suferindului: că "era nevoit" să pedepsească "pentru delict de opinie" prin pressing. Că el n-ar fi vrut să. Cui i s-au roșit palmele aplaudînd la plenare, obrazul nu-i roșește la fel. Ce-o căuta la colocviul despre literatura detenției? Și cît de repede și-a însușit noua directivare: "N-am nici o neliniște de natură etnică. Națiunile intră în metastază". Funcții politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
funcție. Pe întinsul a zeci de capitole, joacă rolul suferindului: că "era nevoit" să pedepsească "pentru delict de opinie" prin pressing. Că el n-ar fi vrut să. Cui i s-au roșit palmele aplaudînd la plenare, obrazul nu-i roșește la fel. Ce-o căuta la colocviul despre literatura detenției? Și cît de repede și-a însușit noua directivare: "N-am nici o neliniște de natură etnică. Națiunile intră în metastază". Funcții politice, da, a avut, dar le-a folosit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să acționez. Adevărata supapă de rezistență pentru mine au fost dragostea, cinstea și corectitudinea cu care mi-am făcut datoria de om și de cetățean, încât astăzi, la frumoasa vârstă pe care am atins-o, să mă știu că nu roșesc în fața nimănui și mai ales că mi am păstrat verticalitatea coloanei vertebrale... Puterea de a trece cu bine printre obstacole ce mi au stat în calea vieții mi-am obținut-o din dragostea ce m-a însoțit întotdeauna în exercitarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
deux-pièces-ul meu jalnic, părul pleoștit și totala absență a accesoriilor, bijuteriilor și a spilcuirii personale. Până În ziua de azi, amintirea vestimentației mele din acea zi - precum și faptul că duceam În mână ceva aducând a servietă-diplomat - continuă să Îmi provoace coșmaruri. Roșesc toată de câte ori Îmi amintesc cât de total, complet nepotrivită eram printre cele mai frumoase și stilate femei din New York. Și abia mai târziu, când am ajuns și eu la periferia clasei din care ele făceau parte, am aflat cât au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
canapea dintr‑un colț Întunecat și mi‑a comandat să stau jos. Ceea ce am și făcut. — Mă duc să aduc ceva de băut, OK? Și nu‑ți mai face atâtea griji. Nu mușc. A râs, iar eu am simțit că roșesc. Iar dacă mușc, Îți promit că o să‑ți facă plăcere. După care s‑a răsucit În loc și a pornit‑o spre bar. Ca nu cumva să leșin sau să‑mi zboare gândul la ceea ce se petrecuse, am scanat vizual bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ei, sigur, dacă așa stau lucrurile, mă duc imediat! Nimic nu se compară cu un asemenea supercompliment când e vorba să mă convingă să fac ceva. Zău așa, nu era cazul să spună ceva atât de drăguț. Îmi vine să roșesc. Nu prea știam dacă ar trebui să mă concentrez asupra faptului că Miranda voia să mă duc cu ea la Paris, sau a faptului că mă voia numai pentru că mă considera o idee mai puțin neghioabă decât acele anorexice clone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]