17,843 matches
-
prim plan deopotrivă evenimente cruciale, personalități de referință, dar și - mai ales - aportul fundamental al mulțimilor de anonimi. Adică al acelora care, de fapt fac istoria, dar și suportă consecințele ei. Că doar din mintea lor a răsărit vorba cu roata istoriei, cea care pe ei i-a călcat de fiecare dată, atunci când i s-a năzărit să se Întoarcă. Sau să meargă mai departe, trecând peste toți și peste toate. Și acest nou roman al lui Vasile Ilucă - „Hanul cercetașului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
veghe. „Drept-Îi că m-ai ajutat cu asupra de măsură. Eu Îmi tocesc mintea cu treburi serioase și tu...” „Și eu ți-am spus doar ce ai de făcut. Nu trebuie să te dai cu capul de pereți, să inventezi roata. Ai să vezi că fetele o să-ți spună ce culori sunt potrivite pentru <domnișoare > și care sunt pentru <bărbați >...” - și-a Întărit spusa În felul lui gândul de veghe. Gruia a Înghițit În sec, dar, fiindcă nu avea prea mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu totul deosebit... ― Ce se va Întâmpla, iubitule? M-ai făcut curioasă. ― Vom descoperi elixirul tinereții veșnice! Și atunci, ține-te viață! - a continuat Gruia dialogul, lipindu-și obrazul de al ei cu toată căldura din suflet... Cu scârțâit de roți și leagăn de arcuri, trăsura Înainta pe ulița Muzelor, devenită sub „bolșăvici” - vorba cercetașului Toaibă - strada Neculai și nu Nicolae Bălcescu. La capăt de drum, birjarul a oprit calul și a rostit, ca pentru el: ― Am ajuns cu bine. Să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi lângî noi!... Să nu fie nevoie... Dar, dacă dați piept cu necazul, știți unde ne găsiți! ― Drumu’ spre oamini’ cii buni nu să uitî niciodatî - a răspuns piranda. În acest timp, s-a auzit tropot de cai și huruitul roților de căruță. ― Să mergem - l-a Îndemnat bătrânul pe tovarășul lui de drum. ― Rămâneți cu bine, oameni buni - a vorbit tânărul... Bulibașa a deschis ușa. Căruța cu coviltir se afla cu spatele spre intrare. Nu au avut de făcut altceva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
decât orice alt mijloc de transport. Te-ai urcat Într-o cabină de <frânară și dus ești! Până la prima stație nu te Întreabă nimeni. Ei. Acolo trebuie să ai ochii În patru, să nu dea peste tine cel ce verifică roțile și alte instalații ale vagoanelor... Da’ Îl auzi de departe pe nenea mecanicul cum ciocănește... Trebuie să mă lămuresc Însă când și Încotro pleacă garniturile cu bușteni”. Acum mă chinuia o Întrebare: „Cum Îi spun colegului meu planurile mele? Dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dumnezeu cu noi! ― Dacă ar face doar manevră, de atunci ne hâțâia de vreo zece ori. Cum se vede, Însă, se pregătește de drum lung. ― De unde ai dedus tu trebușoara asta? ― Ia auzi-l pe domn’ mecanic cum ciocăne În roți. Parcă ar fi foamea În stomacul meu. ― Spune-mi dacă mai ai ceva apă pe fundul canistrei celea. ― Mai este ceva apă. Mai sunt și câteva coji de pâine - mi-a răspuns Drâmbă oftând. ― N-o să vă vină să credeți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că nu se apucă ei acum de construit cine știe ce palate... ― Dă, Doamne, să fie așa! - s-a rugat colegul meu, cu ochii spre cer. Noaptea aceea ne-am cuibărit cum am putut În cabina ceea de frânar. Țăcănitul monoton al roților ne-a adormit. Cât oi fi dormit nu știu, dar m-a trezit un zgomot de fierărie de parcă s-ar fi surpat cerul! Am privit afară. Bănuiala mea se adeverea. Treceam peste un pod metalic. Și nu unul oarecare. Ci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma de deasupra lui zări luna, ivindu-se printre norii răzlețiți. Dar nu sfârșitul ploii îi curmase somnul. De dincolo de ușă se auzea limpede scârțâitul unor roți de căruță, așa că, fără să stea pe gânduri, Culae se repezi pe ușă afară. O căruță se vedea apropiindu-se încet pe drum, cu un felinar bălăngănindu-se între roți. Hooo!... Pttrrruuu!... strigă căruțașul, când îl zări la rându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curmase somnul. De dincolo de ușă se auzea limpede scârțâitul unor roți de căruță, așa că, fără să stea pe gânduri, Culae se repezi pe ușă afară. O căruță se vedea apropiindu-se încet pe drum, cu un felinar bălăngănindu-se între roți. Hooo!... Pttrrruuu!... strigă căruțașul, când îl zări la rându-i și trase tare de hățuri, că să oprească. În lumina lunii, i se deslușeau trupul îndesat și ușor adus de spate, căciula de pe cap și barba mare, ca a sfinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
râse scurt în barbă. He-he!... Păi cum unde mergem?... Înapoi, peste apa Vavilonului, nepoate!... Că avem cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit, bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi fiindcă aicea, nepoate, trebuie să ne despărțim! îi dădu el de veste. Culae stătu câteva clipe nehotărât, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochi, cu gândul că poate badea Petre o luase pe drumeagul celălalt și că nu putuse să ajungă prea departe. Dar din dosul salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îngrijitor la o sinagogă voluntar, fiindcă vrea să facă penitență... Așa că, domnule Teodorescu, el nu mai poate să facă nimic pentru noi acum, chiar dacă ar vrea!... Stelian scoase un fluierat ușor și dădu compătimitor din cap. Cum se mai învârtește roata lumii, îi stătea pe buze să spună, dar preferă totuși să păstreze acest gând doar pentru sine, din delicatețe. În acel moment, în liniștea care se așternuse, se auzi, cumpănit și înțelept, glasul lui Zalman Aron: Să nu vă pierdeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mirat, apoi începu să zâmbească. Dar vezi tu, Ghiță, continuă bărbatul cel jovial, cum vine socoteala: omul nostru se mângâie cu gândul că ar fi putut să ajungă mare savant, dacă nu i-ai fi pus tu mereu bețe-n roate!... Gheorghiu-Dej râse cu poftă, își puse ochelarii în buzunarul de la piept și își strânse hârtiile de pe birou, amintindu-și că peste câteva ore avea în program o vizită de lucru la "Republica". Bărbatul cu figură jovială îl asigură că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am luat chipul de la Sucevița și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lui moară pe apă. Mai întâi, a zăgăzuit pârâul, care a făcut un iaz de baraj de doi kilometri, prevăzut cu un canal de fugă al apei, la capătul căruia a instalat lătocul ce o dirija, prin cădere, direct la roata morii. Pietrele, gata ferecate, și valțurile i-au sosit tocmai de la Viana, în timp ce instalarea coșului pentru grăunțe, artistic scobit dintr-un trunchi de plop uriaș, s-a așezat la locul lui odată cu slujba de sfințire și rugăciunea de dăinuire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a-l săruta. De la fântâna din colțul ogrăzii și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de gheață până către dimineață, și de sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl țintuia pe nesimțite ca într-o celulă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gheață până către dimineață, și de sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl țintuia pe nesimțite ca într-o celulă sub formă de om, asemănătoare unei sculpturi abia croite a unui lucrător-pietrar în plin efort: un om, o roată, o unealtă un bloc de gheață. La revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o unealtă un bloc de gheață. La revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
impresionant... Dar eu te-am întrebat de ce ați fugit din Nord... Nu mă interesează poveștile tale de posibil ziarist ce-și arată talentele! Și eu am răspuns că de frică și de groază, ca o lume întreagă cu casa pe roate... cunoscându-i bine pe ocupanți încă din '40. Ce ocupanți?! Eliberatori, tovarășu'! Și mai zici că ești ziarist, sau mai bine zis vrei sa ajungi ziarist... Exact! Eliberatori... Acesta este și punctul meu de vedere... Dar eu am făcut afirmația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-tu și te umple de posoacă și mătură ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă. Încotro, Ionela? Mama m-a fugărit de-acasă! Hai înapoi și-om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de tine! De viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întârziat se grăbea să ajungă la domiciliu... Informația Bucureștiului de a doua zi informa lapidar că o persoană de sex feminin, de aproximativ patruzeci-patruzeci și cinci de ani, al cărei nume încă nu a fost stabilit, s-a aruncat sub roțile acceleratului de Suceava la intrarea în Gara de Nord. Un al doilea final posibil al narațiunii de față ar putea fi acela potrivit căruia Iosefina a revenit în familie și preț de câteva zile nu și-a putut privi în față copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niciodată să scriu nimic. Tot mai târziu mi-am dat seama că la clubul ninetistelor, moțăind diplomatic în poala Ninetei, am luat și altfel de lecții de psihanaliză. Erau rostite acolo, uneori, cuvinte mari, chiar înfricoșătoare: viață, trecut, viitor, destin. Roata vieții, roata vieții! zicea Nineta zâmbind, după care devenea atât de sobră, încât credeai că toată supraviețuirea lumii depinde de ceea ce vedea ea în cărți. Doamne, ce deștepte erau ninetistele! Foloseau vreo 78 de cărți, am înțeles, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scriu nimic. Tot mai târziu mi-am dat seama că la clubul ninetistelor, moțăind diplomatic în poala Ninetei, am luat și altfel de lecții de psihanaliză. Erau rostite acolo, uneori, cuvinte mari, chiar înfricoșătoare: viață, trecut, viitor, destin. Roata vieții, roata vieții! zicea Nineta zâmbind, după care devenea atât de sobră, încât credeai că toată supraviețuirea lumii depinde de ceea ce vedea ea în cărți. Doamne, ce deștepte erau ninetistele! Foloseau vreo 78 de cărți, am înțeles, iar eu nu știam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
4 de cupe!" Trăgeam cu ochiul către carte: o sfântă, un măgăruș, niște animale, patru pahare ciudate, copaci, un prunc de sfânt aruncat într-un nor și liniște de mormânt... Of, of, of, of !: plictiseală și numai plictiseală, asta spune roata. Dar la ce să te-aștepți pe vreme de ploaie mocănească, în acest cartier de doi bani în care numai sosirea poștașului cu pensia aduce sărbătoarea?... Urma o vreme de liniște ca-n "4 de cupe", după care auzeam iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]