2,038 matches
-
miel nenăscut. Și au creat ceea ce au numit „piele animală fără victime“. E vorba de o piele care fusese cultivată artificial în laborator și era bună pentru pantofi, poșete, curele și alte articole din piele - probabil avându-se în vedere robusta piață vegetariană. Mai multe companii de aparatură auditivă au început tratative cu MIT pentru cumpărarea tehnologiei lor de producere de urechi. Conform spuselor geneticianului Zack Rabi: „Pe măsură ce populația americană îmbătrânește, mulți cetățeni în vârstă pot prefera să aibă urechi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mă cucerește, mă ia când vrea, eu nu. Apăruse vinovăția și omul mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele curseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
timp se întoarce cu o sticlă cu apă. Imi notez numărul lui de telefon, mai schimbăm câteva vorbe și apoi ne despărțim. Plăcută și neașteptată întâlnire. Imi continui drumul, accelerând ritmul. La intrarea în Agay văd în fața mea un tânăr robust, blond cu un rucsac mare pe spate. Imi zic că acesta sigur nu este la plajă. Il ajung, îl salut și-mi răspunde surâzător. Peste câteva minute ne întâlnim din nou într-un magazin alimentar unde am intrat să-mi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dar nu mă las dominat de efectele oboselii. După rugăciune, vizitez magazinul lor, alăturat bisericii, unde au multe produse alimentare, ornamentale și religioase tipice unei mănăstiri. Imi place mult solemnitatea, sobrietatea, frumusețea, curățenia de aici. Zidurile sunt din piatră, înalte, robuste și redau ceva din specificul benedictin; nu degeaba, papa Paul al VI-lea l-a declarat pe Benedict ca patron al Europei, al civilizației și culturii occidentale. Părăsim apoi mănăstirea și mă despart de cei doi însoțitori de astăzi, cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de culoarea crestelor Pirineilor, mai multe mușcate la ferestre. Se vede că mă apropii de munți. In primele ore ale după amiezii ajung la Lourdes, un orășel cu totul aparte în departamentul Hautes-Pyrénées., atât datorită construcțiilor din piatră, foarte frumoase, robuste, cât și pitorescului reliefului de munte. Aflat pe cursul râului Gave, este înconjurat de munți nu prea înalți, plin de copaci și o vegetație bogată. Venind de la Bartès, urmez strada spre Lourdes, admirând câmpurile înverzite, un lan mare de grâu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vedem lucrurile ușor diferit. Considerăm că e vorba de o combinație între tipul de persoană pe care îl reprezinți tu și experiențele de viață pe care le-au avut acești oameni. Să luăm cazul tău - tu ai fost mai puțin... robustă, la nivel emoțional, să zicem, decât ceilalți. Nu e vina ta. Unii oameni se nasc cu, să spunem, o vedere defectuoasă, alții - cu un prag de emotivitate foarte ridicat. Mai mult, ai fost traumatizată de venirea pe lume a surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
banii. Semnasem un pact într-o noapte de gardă, când, la o amputare de picior, inversasem locurile. Aveam 18 ani proaspăt împliniți, nici o experiență și o enormă confuzie literaro-chirurgicală în creieri, când m-am trezit tăind piciorul unui om prea robust și prea înalt ca să-l pot ține suspendat la înălțimea necesară. L-a ținut Pasquale, în timp ce răcnea timpii operatori. Probabil că se opera în toate sălile, ca după unul dintre obișnuitele accidente de mină din Valea Jiului sau de la Combinatul Siderurgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că trebuie să lăsăm totul în seama lui. Shojumaru nu știa nimic despre cele ce se întâmplau și continua să se joace încântat, bătând tamburina și dansând. Cu toate că era ostatic, avea tăria de caracter a tatălui său și avea antrenamenul robust al samurailor. Nu era sub nici o formă un copil timid. Ce-a spus Hanemon? întrebă Shojumaru, lăsând toba jos. Când văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea seama că se întâmplase ceva și deveni îngrijorat. Nu e nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelului nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oarecare distanță de marea grădină, Saito Toshimitsu, un vasal superior al clanului Akechi, se întreținea cu un oaspete. Musafirul era pictorul Yusho, care nu era de origine din Suwa. Părea să aibă cam vreo cincizeci de ani, iar fizicul său robust nu indica prin nimic că era pictor. Vorbea foarte puțin. Asfințitul înroșea pereții albi ai șirului de magazii în care fasolea era depozitată. — Trebuie să mă iertați că v-am vizitat, pe neașteptate, într-o perioadă de război ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imediat. Avea mult mai multă încredere în acel om decât în propriii lui medici. Lui Manase însă nu-i plăcea să fie angajat de cei puternici și, întrucât locuia în Kyoto, călătoria până la Azuchi era o corvoadă, în pofida sănătății lui robuste. În acel moment, reveni Mitsuharu, care nu mai ajunsese până la colibă, de vreme ce Genemon alergase grăbit să-l cheme înapoi. Am dat peste cineva și e o situație delicată, îi șopti Genemon, în timp ce se întorceau. Dar, când văzu că era Manase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cei rămași pe loc erau încordați, neștiind când putea să plece și stăpânul lor, Mitsuhide. În seara aceea, toți se culcaseră cu hainele de drum pregătite lângă pernă. — M-ați chemat, stăpâne? Yomoda Matabei apăruse cu repeziciune. Era un tânăr robust, care atrăsese atenția lui Mitsuhide. Seniorul îi făcu semn să se apropie și-i șopti un ordin. La primirea ordinului secret al lui Mitsuhide, pe chipul tânărului se așternu o emoție puternică. — Plec de îndată! declară el, răspunzând din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cincizeci și doi de ani. În calitate de comandant militar, era veteranul multor bătălii: ca om, cunoscuse multe greutăți în drumul vieții. Făcea parte dintr-o familie nobilă și avea o carieră deosebită; comanda o armată puternică și era avea un fizic robust. Nimeni nu se îndoia că era alesul vremurilor. El însuși presupunea că, în această privință, nu încăpea nici umbră de îndoială. În cea de-a patra zi din Luna a Șasea, avea tabăra instalată la Uozaki, în Etchu. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevăr să fie eroul despre care vorbea toată lumea, iar trupul său masiv îl punea în inferioritate pe Hideyoshi cel scund și cu înfățișare plăpândă. Genba, însă, nu avea chipul ciupit de vărsat al unchiului său. Deschis la ten, era totuși robust și se observa, din primul moment, că avea sprâncene de tigru și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ziua execuției lui Genba. Prizonierul făcu o baie și-și legă părul. Apoi, îmbrăcă kimonoul roșu și, pe deasupra, mantaua cu mâneci largi și modele mari. Întinse mâinile să-i fie legate și se urcă în căruță. În anul acela, avea robusta vârstă de treizeci de ani, fiind un bărbat peste măsură de chipeș, a cărui moarte o deplângeau cu toții. Căruța fu mânată pe străzile din Kyoto, apoi îndărăt, în Uji, unde fusese întinsă pe pământ o piele de animal. — Îți poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și se uită cu și mai multă atenție la fata cu sânii goi din cadrul ușii ce dădea în coridor. Ea era, Marilena... sau Melisa? Nu putea fi vorba de nicio confuzie. Era ea. Îi recunoștea chipul, părul blond ondulat, gâtul robust, umerii și brațele puternice, de sportivă, și totuși atât de feminine! Până și sânii grei îi recunoștea: erau aidoma celor din imaginația sa, cu minunatele lor rotunjimi, cu puritatea lor atât de potrivită cu albeața pereților, cum avea aceasta să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
formă nemaivăzută: scufundând în mare corpurile unor vechi corăbii umplute cu harena și pulvis puteolana - un amestec ce se solidifica rapid în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce orificiile permiteau refluxul nisipului. Pe pilaștrii aceia așezaseră o platformă robustă de scânduri, ce devenise un pod lung. — „Băiatul“ l-a inaugurat trecând călare peste el. Oamenii se uitau cu gura căscată, iar el glumea pe seama vechii profeții a lui Thrasyllus. Va aduceți aminte? Thrasyllus i-a spus lui Tiberius că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asemănarea cu templul ivit de sub lava de la Pompei este uluitoare. Într-adevăr, se construise un templu pe apă. Platforma rotativă destinată statuii zeiței a fost construită cu adevărat, la fel ca toate celelalte. Pe prima corabie s-a găsit o robustă platformă de lemn, cu diametrul de aproape un metru, care avea scobituri în partea inferioară. În fiecare scobitură, căptușită cu metal, se afla o mică sferă de bronz. Era un surprinzător sistem de translație și rotație pe bază de rulmenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
i le arăt, să-l invit să o mai posede o dată pe Catherine. În curtea unei benzinării am văzut-o pe Vera Seagrave, care stătea de vorbă cu o fată lângă pompe. Am virat în curte. Corpul Verei, cu șolduri robuste și sâni și fese vânjoase, era îmbrăcat într-o geacă de piele grea, de parcă ar fi fost pe picior de plecare într-o expediție în Antarctica. Nu mă recunoscu la început. Ochii ei hotărâți trecură peste mine spre figura elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
octombrie 1913, Vinea refuză atributul de „whitmaniști” poeților tineri ai Franței (sînt citați Jules Romains și Ch. Vildrac). Whitman „formulează legi, enunță adevăruri în cuvinte mîndre și mărețe. Cîntă expansiunea și orgoliul, vede clar și e liniștit. E lucid, sănătos, robust și sincer. Dar nu se ocupă deloc de regulile artei”. Dimpotrivă, poeții francezi „dau o deosebită atențiune alegerei cuvîntului. Prin aceasta ei se apropie (...) mai cu seamă de Baudelaire”. Distincție corectă, care îi dă recenzentului prilejul unei identificări cu noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
câteva lalele, fără a ști cui i le voi da. Ce prostuț... La o intersecție l-am întâlnit pe Nistor, colegul meu, fiul unui avocat cunoscut în oraș, iar mama lui o scriitoare era de familie bună. Avea o fizionomie robustă, doi cărbuni cu mici licăriri te priveau necontenit. Părea la fel de bine dispus ca mine, poate și mai mult. N-am ezitat să-l întreb motivul. Ș-știi? M-am lo-logodit! spuse el rapid și bâlbâit. Mi-a strâns stângaci mâna
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mei concentrați în spațiul unei vacanțe. Tatăl meu, ce apare la fel de rar și imprevizibil ca Fata Morgana, mi-e la fel de tată precum vecinul de la etajul trei, care mă duce uneori cu mașina la desen împreună cu fetița lui. Dar femeia aceasta robustă, cu sâni mari și apăsători ca pietrele, funcționează ca un tată pentru mine; ne jucăm badminton și freezby pe plajă, înotăm împreună în larg, spre spaima mamei. Îmi dă pe șest bani de înghețată, se uită atent și prelungit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care a petrecut optzeci și patru de zile pe mare fără să prindă vreun pește până a dat peste fabulosul tiburon. Cartea îi revenea dintr-o dată vie în memorie și gândul îi fugea alternativ de la carte la tânărul Santiago: atletic, robust, cu ochii albaștri ca marea, dar pielea smeadă-aurie. Tocmai se pornise un vânt călduț, ca o suflare magică și vaporoasă, și Santiago dădea indicații unui cadet ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și întindea mâna către obiectul de care nu concepea că se va putea despărți vreodată. O ținea în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș la intrarea în casă. Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza formei ei de clopot sau de meduză mai degrabă, pictată în culori psihedelice. Fusese cea mai rezistentă umbrelă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia să fie întotdeauna pregătit. Nu urmărea să cucerească teritorii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]