4,056 matches
-
șase mituri romantice: îngerul căzut, strigoiul, melancolia, ruinele și domul, curgerea timpului și iubita moartă, ale căror ipostaze filosofico-literare și semnificații sunt comentate istoric și comparatist, cu unele trimiteri complementare la artele plastice. Se învederează astfel, de fiecare dată, organicitatea romantismului românesc, elementele care îl deosebesc și cele care îl plasează în sistemul aparent contradictoriu al contextului european. Racordarea romantismului românesc la coordonatele universale se înfăptuiește prin raționamente maleabile care înseriază un material apreciabil. Studierea temei continuă în Aventura lui George
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
și semnificații sunt comentate istoric și comparatist, cu unele trimiteri complementare la artele plastice. Se învederează astfel, de fiecare dată, organicitatea romantismului românesc, elementele care îl deosebesc și cele care îl plasează în sistemul aparent contradictoriu al contextului european. Racordarea romantismului românesc la coordonatele universale se înfăptuiește prin raționamente maleabile care înseriază un material apreciabil. Studierea temei continuă în Aventura lui George Gordon Byron, T. urmărind să lămurească aici nașterea unui mit european și răspândirea lui în Principatele Române. Cu modelul
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
Sihleanu. În reveria în stil bachelardian Eminescu. Poezia elementelor, interpretarea, îndeosebi a postumelor de tinerețe, demontează simbolurile și redefinește elementele primordiale din care s-au înălțat marile edificii imagistice eminesciene, indicând precumpănirea htonicului. Considerațiile de aici rotunjesc exegezele anterioare asupra romantismului proiectat în universal. Același rezultat integrator îl vor avea și cele trei volume ale cercetării de anvergură Romantismul românesc, „un studiu al arhetipurilor”, cum precizează subtitlul, în care spațiul literaturii române moderne este văzut ca o „lume romantică”, cu „eroi
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
redefinește elementele primordiale din care s-au înălțat marile edificii imagistice eminesciene, indicând precumpănirea htonicului. Considerațiile de aici rotunjesc exegezele anterioare asupra romantismului proiectat în universal. Același rezultat integrator îl vor avea și cele trei volume ale cercetării de anvergură Romantismul românesc, „un studiu al arhetipurilor”, cum precizează subtitlul, în care spațiul literaturii române moderne este văzut ca o „lume romantică”, cu „eroi” naționali și modele autohtone și universale într-o paradigmă generatoare de orientări fecunde până în contemporaneitate. SCRIERI: Mitologie romantică
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
romantică”, cu „eroi” naționali și modele autohtone și universale într-o paradigmă generatoare de orientări fecunde până în contemporaneitate. SCRIERI: Mitologie romantică, București, 1973; Aventura lui George Gordon Byron, București, 1977; Trei poeți preeminescieni, București, 1978; Eminescu. Poezia elementelor, București, 1979; Romantismul românesc. Un studiu al arhetipurilor, I-III, București, 1982-1987, Umbra copacului, Tel Aviv, 1994; Destinul poetului, București, 1996; Stele regale (Portrete astrologice), București, 1997; [Versuri], AMI, 290-297. Traduceri: Franck Geerk, Frumoasa Petra, București, 1988; Sandu David, Timp fără trup, București
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
Valeriu Cristea, Creație și influență, RL, 1978, 20; Doina Uricariu, Un eseu despre Eminescu, LCF, 1979, 29; Șerban Cioculescu, O interpretare a postumelor lui Eminescu, RL, 1979, 35; Ilie Guțan, Un eseu fenomenologic despre Eminescu, T, 1979, 10; Gheorghe Grigurcu, „Romantismul românesc”, F, 1982, 12; V. Fanache, „Romantismul românesc”, ST, 1982, 12; N. Nicolescu, „Romantismul românesc”, ATN, 1983, 2; Mircea Scarlat, „Romantismul românesc”, RL, 1985, 37; Ioana Em. Petrescu, „Romantismul românesc”, VTRA, 1985, 12; Grigurcu, Peisaj, I, 256-265; Solo Har, Generația
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
20; Doina Uricariu, Un eseu despre Eminescu, LCF, 1979, 29; Șerban Cioculescu, O interpretare a postumelor lui Eminescu, RL, 1979, 35; Ilie Guțan, Un eseu fenomenologic despre Eminescu, T, 1979, 10; Gheorghe Grigurcu, „Romantismul românesc”, F, 1982, 12; V. Fanache, „Romantismul românesc”, ST, 1982, 12; N. Nicolescu, „Romantismul românesc”, ATN, 1983, 2; Mircea Scarlat, „Romantismul românesc”, RL, 1985, 37; Ioana Em. Petrescu, „Romantismul românesc”, VTRA, 1985, 12; Grigurcu, Peisaj, I, 256-265; Solo Har, Generația confruntărilor, Tel Aviv, 1994, 288-292; Velea, Universaliști
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
LCF, 1979, 29; Șerban Cioculescu, O interpretare a postumelor lui Eminescu, RL, 1979, 35; Ilie Guțan, Un eseu fenomenologic despre Eminescu, T, 1979, 10; Gheorghe Grigurcu, „Romantismul românesc”, F, 1982, 12; V. Fanache, „Romantismul românesc”, ST, 1982, 12; N. Nicolescu, „Romantismul românesc”, ATN, 1983, 2; Mircea Scarlat, „Romantismul românesc”, RL, 1985, 37; Ioana Em. Petrescu, „Romantismul românesc”, VTRA, 1985, 12; Grigurcu, Peisaj, I, 256-265; Solo Har, Generația confruntărilor, Tel Aviv, 1994, 288-292; Velea, Universaliști, 262-268; Cristofor, Țara Sfântă, I, 211-217; Micu
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
a postumelor lui Eminescu, RL, 1979, 35; Ilie Guțan, Un eseu fenomenologic despre Eminescu, T, 1979, 10; Gheorghe Grigurcu, „Romantismul românesc”, F, 1982, 12; V. Fanache, „Romantismul românesc”, ST, 1982, 12; N. Nicolescu, „Romantismul românesc”, ATN, 1983, 2; Mircea Scarlat, „Romantismul românesc”, RL, 1985, 37; Ioana Em. Petrescu, „Romantismul românesc”, VTRA, 1985, 12; Grigurcu, Peisaj, I, 256-265; Solo Har, Generația confruntărilor, Tel Aviv, 1994, 288-292; Velea, Universaliști, 262-268; Cristofor, Țara Sfântă, I, 211-217; Micu, Ist. lit., 774; Dicț. scriit. rom., IV
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
Guțan, Un eseu fenomenologic despre Eminescu, T, 1979, 10; Gheorghe Grigurcu, „Romantismul românesc”, F, 1982, 12; V. Fanache, „Romantismul românesc”, ST, 1982, 12; N. Nicolescu, „Romantismul românesc”, ATN, 1983, 2; Mircea Scarlat, „Romantismul românesc”, RL, 1985, 37; Ioana Em. Petrescu, „Romantismul românesc”, VTRA, 1985, 12; Grigurcu, Peisaj, I, 256-265; Solo Har, Generația confruntărilor, Tel Aviv, 1994, 288-292; Velea, Universaliști, 262-268; Cristofor, Țara Sfântă, I, 211-217; Micu, Ist. lit., 774; Dicț. scriit. rom., IV, 494-495; Aczél, Scriitori rom. Israel, 157-159. St. V.
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
vecinătatea stilului lui Fănuș Neagu. Alt roman, Iarnă căzută-n genunchi (1979; Premiul revistei „Astra”), reprezintă un mod mai amplu de reflectare a realității, păstrându-se totuși ecourile și dozajele lirismului. Proza lui T. polarizează extremele, în special realismul și romantismul, stilul crud, dur, amestecat cu obsesii ale fanteziei. Scriitorul cultivă amintirea și evocă fragmente de viață trăite inițial frenetic, topite în retorta unei altfel de înțelegeri a semnificațiilor atunci când le rescrie. Romanul este contrapunctic, cu episoade aparent autonome, în care
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
profesionale și se autoorganizează ca o tehnocrație. În anii ’70, „societatea tehnocratică” părea o utopie; dar, în secolul XXI, „visul lui Bell” se conturează din ce în ce mai clar ca o realitate. La fel ca și cealaltă previziune a sa, meritocrația. Un anumit romantism paseist, alimentat și de o ideologie stângistă, a continuat însă să alimenteze viziuni catastrofice. „Demonizarea științei” și anticiparea transformării omului în sclav al „Molohului industrial”, care va nimici mediul natural, va degrada cultura și moravurile și va distruge omenirea, au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
old ghost „resistance”). Doctoranda lui Apple, Leslie Roman, a urmat exemplul maestrului său, care, în anii ’80, criticase virulent teoria reproducției sociale. Roman și Christian-Smith (1988)78 au arătat că noțiunea de rezistență (resistance) este o metaforă menită să adauge romantism la ceea ce ideologii marxiști și neomarxiști numeau „potențialul specific al clasei muncitoare de a determina transformări sociale”79. Critici precum Aggleton (1987)80 și Whitty (1985)81 descriseseră o teorie a rezistenței care avansa conceptul de gramatică a provocării (grammar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
are, cum are romanticul, nostalgia continuă și chinuitoare a unei alte vieți și a unei alte lumi.” Clasificarea e simplificată (și, desigur, ideală) și, chiar dacă poetul o pune în formulele unui discurs neutru-constatativ, se află aici o implicită pledoarie pentru romantism, înspre ale cărui viziuni, teme și motive esențiale se orientează, de altfel, întreaga sa creație. P. recuperează însă filonul romantic al poeziei printr-o mișcare de regresiune dinspre timpurile poetice moderne către secolul marilor viziuni cosmice. Fenomenul nu este, în
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
discursul liric este definitiv mutat din albia confesiunii în aceea a formulării dense, lucid alcătuită pe temeiul aluziilor și al sugestiilor intelectuale. Diafanitățile și edulcorările romantice se contaminează de viziunea și expresia baudelairiană, virusate de „urâtul” estetizat. Venită tot din romantism, pasiunea cosmicității, fără a-și micșora cu nimic intensitatea, este formalizată în spirit expresionist. Ceva transcende în permanență elementele alcătuitoare ale lumii celeste și terestre, punându-le pe toate sub semnul fiorului metafizic, dar și al unei spaime existențiale nelămurite
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
și ale timpului decât la romantici, sufletul nu încetează totuși să aspire la un punct de idealitate, îndepărtat de contingent la o distanță măsurabilă în absolut. Trecut prin ontologia banalității sufocante a simboliștilor, încercat de fiorul metafizic expresionist, poetul recuperează romantismul printr-un proces de o specială clasicizare a atitudinii. Simptomatice sunt unele texte din Visuri în vuietul vremii, unde se abandonează declarat elementul circumstanțial, ocazional, în favoarea unei viziuni supratemporale. Poezia cantonată în cadre conjuncturale, aleatorii este repudiată: „Silită poezie-a
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
românească a secolului al XX-lea un model de revitalizare a marilor curente, asumate într-un tot poetic rezistent la proba timpului. Alexandru Philippide revine la Eminescu, Novalis și Hölderlin cu experiența lirică a anilor care-l despart de ei. Romantismul lui e mult mai cerebral, se supune acțiunii inhibitive a unui veac antisentimental. Din lirica lui Al. Philippide, erosul dispare cu desăvârșire. În general, eul poetic urmează exemplul lui Baudelaire și Mallarmé, impersonalizându-se. „Cosmicismul” pronunțat e o consecință a acestei
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
la „patrioți și unioniști”, prezentând, într-un capitol special pe Vasile Alecsandri. P. introduce o epocă de tranziție (1780-1829) și, desființând toate compartimentele propuse de G. Călinescu, pune literatura română de la 1830 la 1862 sub semnul competiției dintre clasicism și romantism. Acolo unde G. Călinescu descoperă „micul romantism” (Barbu Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești), discipolul său află o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
capitol special pe Vasile Alecsandri. P. introduce o epocă de tranziție (1780-1829) și, desființând toate compartimentele propuse de G. Călinescu, pune literatura română de la 1830 la 1862 sub semnul competiției dintre clasicism și romantism. Acolo unde G. Călinescu descoperă „micul romantism” (Barbu Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești), discipolul său află o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
unde G. Călinescu descoperă „micul romantism” (Barbu Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești), discipolul său află o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase și G. Călinescu, introducând titluri noi. Poporaniștii sunt cuprinși în capitolul Realismul democratic (G. Călinescu îi spunea „tendința națională”), moderniștii capătă
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Dan Mihăilescu, Este Vasilie Popp primul bibliograf român?, „Cumidava”, 1969, 633-635; Vasile Netea, Preocupările lingvistice și literare ale lui Vasilie Popp, LL, 1970; Profiluri mureșene, I, Târgu Mureș, 1971, 63-70; Dicț. lit. 1900, 701; Eva Mârza, Iacob Mârza, Iluminism și romantism la Vasilie Popp. O listă cu cărți din 1842, în Cultură și societate în epoca modernă, îngr. Nicolae Bocșan, Nicolae Edroiu și Aurel Răduțiu, Cluj- Napoca, 1990; Pagini transilvane, Cluj-Napoca, 1994, 163-187. S.C.
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
semna și Elenă Dăscălescu), Const. Cantilli, Dem. Demetrescu-Piatra ș.a. Al. Macedonski recenzează volumul de versuri Romanițe al directorului revistei și, folosind recenzia ca pretext, întreprinde o trecere în revistă cuprinzătoare a situației literaturii naționale, urmărind mai ales principalele curente literare (romantism, simbolism ș.a.). Lui C. Dobrogeanu-Gherea i s-a republicat aici studiul dedicat scriitorului ucrainean Taraș Șevcenko, iar Panait Mușoiu colaborează cu două traduceri din Leopardi. R.Z.
POVESTEA VIEŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288991_a_290320]
-
arta literară de Grigore Tăușan. Analizei unor aspecte ale operei și vieții lui Mihai Eminescu îi sunt consacrate numeroase articole: Structura motivului în poezia lui Eminescu „O, mamă...” de Tudor Vianu, Sonet și cântec de lume la Eminescu de Perpessicius, Romantismul lui Eminescu de Sever A. Constantinescu, Mihai Eminescu la 21 de ani de Petre V. Haneș, Din izvoarele poeziei „Epigonii” de D. Murărașu, Izvoarele motivelor și procedeelor din poeziile lui Eminescu de Radu Manoliu, Portretistica la Eminescu de Zinca Milcovici
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
, Curent artistic apărut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, p. s-a manifestat ca reacție la clasicism și ca prefigurare a romantismului. Apărut în terminologia istorico-literară franceză abia către sfârșitul secolului al XIX-lea, p. a devenit un concept frecvent și operațional după primul război mondial, datorită în special monografiei Le Préromantisme a lui Paul van Tieghem (I-III, 1924-1947). Anterior, termenul
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
a devenit un concept frecvent și operațional după primul război mondial, datorită în special monografiei Le Préromantisme a lui Paul van Tieghem (I-III, 1924-1947). Anterior, termenul fusese întrebuințat de Fernand Baldensperger, prima dată doar pentru desemnarea fazei incipiente a romantismului, fiind considerat o „prefață” a marelui curent, iar după A. Monglond - o „uvertură a simfoniei”. Van Tieghem numește, de altfel, prin acest termen „ansamblul stărilor de spirit sau de sensibilitate, al tendințelor, sentimentelor, ideilor, formelor, operelor care, la sfârșitul perioadei
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]