4,274 matches
-
Că sunt oameni și pisoiașul roșcovan nu vrea să fie singur. - Dar de ce crezi că miaună atât de amar? - Îi e foame cu siguranță. Dar vezi, oamenii aceia îi dau lapte într-un vas micuț. Iar pisoiul cu limba lui roz mănâncă laptele cu mișcări rapide. Iarăși plânge și femeia, cu bunătate în privire, îi toarnă din nou. Ce bine că noi n-avem nevoie de hrană! - Cum să nu! i-a răspuns Norul cel Mare, noi avem nevoie de apa
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
câte zece degete la mâini și la picioare. ― Ce-i cu „sănătos“ ăsta? Vorbești despre fiica mea. M-am născut o săptămână după anul nou, pe 8 ianuarie 1960. În camera de așteptare, dotată numai cu trabucuri legate cu fundițe roz, tatăl meu strigă: ― Bingo! Eram fată. Patruzeci și opt de centimetri. Trei kilograme trei sute. În aceeași zi de 8 ianuarie, bunicul meu a suferit primul din cele treisprezece infarcturi. Trezit de părinții mei, care se grăbeau spre spital, se dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar acea frază Începe cu mult timp În urmă, În altă limbă, și trebuie să o citiți de la Început ca să ajungeți la capăt, când apar eu. Așadar, acum, că m-am născut, am să derulez filmul Înapoi, așa că păturica mea roz zboară, leagănul Își ia tălpășița, În vreme ce cordonul ombilical se lipește la loc, iar eu țip, fiind supt Înapoi Între picioarele mamei mele, care se face din nou foarte grasă. Și Încă puțin Înapoi, când o lingură de argint se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
obiecte: o portocală viu colorată; o pălărie bărbătească, Înconjurată de excremente; bucăți de hârtie ca niște scrisori rupte. Și apoi, Între toată materia asta inertă, iat-o că apare, ținându-se de parâma vasului: o fată Îmbrăcată Într-o rochie roz pe care apa o face să pară roșie, cu părul lipit de craniul micuț. Ochii ei privesc În sus, dar nu cer nimic. Dă rapid din piciorușele subțiri, ca din niște Înotătoare de pește. Un foc de armă dinspre mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
depărtare, luminat de soarele care răsărea, se zărea conturul New York-ului. Nu avea forma obișnuită a unui oraș - așa, fără cupole, fără minarete - și trecu un minut până când deveniră conștienți de Înaltele forme geometrice. Dinspre golf se rostogolea ceața. Ramele roz de la un milion de geamuri scânteiau. Mai aproape, Încoronată cu propriile raze de soare și Îmbrăcată ca În Grecia antică, Statuia Libertății le ură bun venit. ― Vă place? Îi Întrebă căpitanul Kontoulis. ― Am văzut destule torțe cât să-mi ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să plece și Desdemona a fost silită să stea cu bebelușul. Cu băgare de seamă, a intrat În camera mea. Pășind prudent, s-a apropiat de pătuțul meu. Sexagenara cu veșminte negre s-a aplecat să cerceteze bebelușul În scutece roz. Poate ceva din expresia mea a declanșat o alarmă. Poate că stabilea deja conexiunile pe care avea să le facă mai târziu, Între bebelușii din sat și acest bebeluș suburban, Între poveștile bătrânelor și endocrinologia modernă... Sau poate nu. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele prime Crăciunuri de celuloid eram Înfofolit ca o infantă. Ahtiată să aibă o fiică, Tessie sărise puțin calul cu Îmbrăcămintea mea. Fustițe roz, manșete de dantelă, fundițe colorate În păr. Nu-mi plăceau hainele și nici pomul Înțepător de Crăciun și de obicei sunt filmată izbucnind dramatic În plâns... Sau se poate să fi fost din pricina instrumentelor cinematografice ale tatălui meu. Camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spune-i lui Milt să vină la restaurant! Se răscoală colorații! ― Casa Stephanides, am continuat eu politicos, așa cum fusesem Învățată. Callie la telefon. ― Callie? O, Doamne! Scumpete, pot să vorbesc cu tata? ― Un minut, vă rog. Am pus jos receptorul roz, m-am dus În dormitorul părinților mei și l-am trezit pe tata. ― E domnul Fioretos. ― Jimmy? Iisuse, ce vrea? Și-a ridicat obrazul de pe pernă, iar pe obraz i se vedea amprenta unui pistol. ― Zice că se răscoală cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e grecoaică? ― E din Detroit. Amândoi suntem din cartierul de est. ― Și aveți nevoie de spațiu pentru cei doi copii, așa-i? ― Da, doamnă. Și-i mai avem și pe părinți, care stau cu noi. ― Aha, Înțeleg. Și acum gingia roz dispare, iar domnișoara Marsh Începe să adune. Ia să vedem. Sud-mediteranean. Un punct. Nu face parte din nici una dintre profesiiile cu Înaltă calificare. Un punct. Religia? Biserica ortodoxă. Ăsta-i un fel de catolicism, nu? Așa dar Încă un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acea vară, ca niște pui la rotisor, pistruii Obiectului se Întunecară, făcându-se din cărămizii maronii. Și pielea dintre ei se Închise la culoare, unind pistruii Între ei Într-o mască bălțată, cu aspect granular. Numai vârful nasului Îi rămase roz. Cărarea din păr Îi era roșie de la arsură. Pe farfurii cu marginea ondulată veneau spre noi sandvișuri, parcă plutind. Dacă ne simțeam sofisticate, comandam sos franțuzesc. Beam milkshake-uri, mâncam Înghețate și cartofi prăjiți. Pentru toate, Obiectul semna cu numele tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru ficat. Mai am una pentru subțierea sângelui. Și una pentru tensiune. Am probleme cu sângele. N-ar trebui să mănânc atâta. Și așa am mers toată ziua, ajungând la San Francisco pe seară. Când am zărit orașul, alb și roz ca un tort de nuntă Întins pe dealuri, m-a cuprins un soi nou de teamă. Tot drumul de-a curmezișul țării mă lăsasem absorbit de dorința de a ajunge la destinație. Acum ajunsesem acolo și nu știam ce o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a cumpărat bilet pentru Grădina Caratârtiței. Însă, chiar atunci vocea intonează: ― Doamnelor și domnilor, iată-l pe zeul Hermaphroditus! Jumătate femeie, jumătate bărbat! Se aude ceva sărind În apă de undeva de deasupra. Apa din bazin se face albă, apoi roz. La doar câțiva centimetri de cealaltă parte a hubloului e un trup, un trup viu. Domnul Go se uită. Mijește ochii. Își lipește nasul de hublou. N-a mai văzut niciodată până acum așa ceva, În toți anii de când vizitează Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care nu-l aflase, se oprea În spatele gării, tot În taină. O scenă de genul acesta, cu o acțiune de răscumpărare, cere o atmosferă de film de acțiune: umbre, siluete sinistre. Dar cerul nu coopera. Era una dintre nopțile noastre roz. Aveau loc foarte des, În funcție de temperatură și de nivelul poluării din aer. Când În aer erau suficiente particule, lumina de pe pământ era captată și rflectată Înapoi și Întreg cerul Detroitului devenea roz bombon. Nu se Întuneca niciodată În nopțile roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cerul nu coopera. Era una dintre nopțile noastre roz. Aveau loc foarte des, În funcție de temperatură și de nivelul poluării din aer. Când În aer erau suficiente particule, lumina de pe pământ era captată și rflectată Înapoi și Întreg cerul Detroitului devenea roz bombon. Nu se Întuneca niciodată În nopțile roz, dar lumina nu se asemăna nici cu lumina zilei. Nopțile noastre roz străluceau de la luminescența brută a schimbului de noapte și a fabricilor funcționând nonstop. Uneori cerul devenea aprins, ca Pepto-Bismol, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
roz. Aveau loc foarte des, În funcție de temperatură și de nivelul poluării din aer. Când În aer erau suficiente particule, lumina de pe pământ era captată și rflectată Înapoi și Întreg cerul Detroitului devenea roz bombon. Nu se Întuneca niciodată În nopțile roz, dar lumina nu se asemăna nici cu lumina zilei. Nopțile noastre roz străluceau de la luminescența brută a schimbului de noapte și a fabricilor funcționând nonstop. Uneori cerul devenea aprins, ca Pepto-Bismol, dar cel mai adesea era de o culoare estompată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aer. Când În aer erau suficiente particule, lumina de pe pământ era captată și rflectată Înapoi și Întreg cerul Detroitului devenea roz bombon. Nu se Întuneca niciodată În nopțile roz, dar lumina nu se asemăna nici cu lumina zilei. Nopțile noastre roz străluceau de la luminescența brută a schimbului de noapte și a fabricilor funcționând nonstop. Uneori cerul devenea aprins, ca Pepto-Bismol, dar cel mai adesea era de o culoare estompată, ca de soluție de limpezit rufele. Nimănui nu i se părea ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
funcționând nonstop. Uneori cerul devenea aprins, ca Pepto-Bismol, dar cel mai adesea era de o culoare estompată, ca de soluție de limpezit rufele. Nimănui nu i se părea ciudat. Nimeni nu spunea nimic despre asta. Crescuserăm cu toții cu aceste nopți roz. Nu erau un fenomen natural, dar pentru noi erau naturale. Sub acest cer nocturn și straniu, Milton trase mașina cât putea de aproape de peronul gării și se opri. Opri și motorul. Luând servieta, ieși În aerul iernii din Michigan: aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Împachetată. Făcu trei sau patru pași Înapoi, arborându-și zâmbetul acela blând, apoi se Întoarse și o rupse la fugă. Era mic, dar sprinten. Dispăru ca din pușcă pe niște trepte care duceau În cealaltă parte a peronului. În lumina roz, Milton Îl văzu cum traversează liniile de tren până la mașina lui, un AMC Gremlin de culoare verde aprins („verde grecesc“, după cum scria În catalog), care consuma foarte puțin. Iar Milton alergă Înapoi la Cadillac, să-l urmărească. Nu era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ba mai mult, Milton nici nu plătise nimic În plus pentru asta. În timp ce mașina plutea, Îndepărtându-se de pod, el zâmbea. ― Ei, asta da Air-Ride, Își spuse. Eldorado-ul zbura la Înălțime pe deasupra râului, consumând cine știe cât combustibil. Afară, cerul era roz, iar luminile bordului erau verzi. Bordul avea tot felul de butoane și de indicatoare. Pe majoritatea Milton nici nu le observase până atunci. Arăta mai degrabă a carlingă de avion decât a mașină, iar Milton era la manșă, Milton zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
răsărea porumbul și iarba Începea să-și revină și ea. Dedesubt, pământul arăta ca o fermă. ― Am putea să-l dăm Înapoi indienilor, se gândi Milton. Poate-l vrea tribul Potowatomy. Ar putea să facă un cazino. Cerul se făcuse roz bombon și orașul devenise din nou câmpie. Dar Începuse să mai clipească un beculeț roșu. Nu cel de pe clădirea Penobscot; unul dinăuntrul mașinii. Era unul din indicatoarele pe care Milton nu le mai văzuse până atunci. Știa ce indică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la Stonewall sînt considerate un moment de răscruce În afirmarea libertății sexuale. Esther Williams (n. 1923) - triplă campioană a Americii la Înot și apoi actriță la Hollywood. Amtrak - căile ferate americane. Denumirea unui pansament gastric sub formă lichidă, de culoare roz. American Motors Corporation. Wlazdiu Valentine Liberace (1919-1987) - pianist strălucit, celebru pentru talentul și spectaculozitatea sa, dar mai ales pentru costumele sale extravagante. Air-Ride - „călătorie aeriană“. Chapter Eleven - „Capitolul Unsprezece“, În legislația economică americană, este o formă de faliment, similară reorganizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a avut grijă de asta. Soarele coboară spre linia orizontului și în ochii mei izvorăsc lacrimi. Îmi pare rău... atât de rău... A răsărit discul de aur. Miercuri. Ce greu trec zilele... Mă simt mai bine și totul pare mai roz acum decât aseară. Continuarea zilei de luni: Aveam îndoieli când am auzit cuvintele directorului. Totul a luat o întorsătură neașteptată. Planurile mele erau răvășite și distruse. Câteva cuvinte au dat peste cap uneltiri ce au fost făcute pe o durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
liniștiți decât colegii lor. Păreau frați. Trăsăturile le erau aceleași, în principal. Difereau, cel mai mult, la culoarea ochilor și la păr, care varia de la creț, la drept, la slinos. Bărbiile le erau pătrate, pomeții ușor pronunțați, buzele subțiri și roz. Nu eram în apele mele. Ceea ce am făcut nu era o situație cu care mă confruntam zi de zi. Eram tulburat de felul în care s-a comportat Govar, de felul în care vorbise, de ceea ce realizasem, că suntem, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vreo cinci metri, un alt Gardian își găsi sfârșitul și semnală acest lucru urlând din toate puterile. Trase o dată. Trase de două ori. De trei ori... Corvium se apropia de el și știa că în spatele său situația nu era prea roz. Goli încărcătorul în fostul său coleg și culese de pe jos alt pistol. Începu din nou să tragă, dar Împăratul era prea aproape. Îl omorî pe cel din fața sa și nu mai avea decât un om între el și Govar. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-i hotărască soarta. GÎndul ăsta Îl enerva și totodată Îl neliniștea, pentru că nu se simțea un om În vîrstă, nici măcar ca unul care Îmbătrînea. Totuși, tinerețea nu-l Împiedica pe doctorul Rian să locuiască Într-o reședință particulară din cărămidă roz, pe bulevardul Statelor Unite, și, dacă decorul amintea puțin de anul 1900, era totuși luxos, cu scări din marmură, covoare, mobile lustruite, cameristă purtînd bonetă cu broderii. — Presupun că părinții nu mai trăiesc? De ce boală a murit tatăl? Medicul nota răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]