2,390 matches
-
VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, ȚĂRAN SĂRAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI. Atunci când - rareori, dealtfel - Ion Iliescu își evocă trecutul, o bizară amnezie pare să-l cuprindă pe fostul președinte al României. Că într-un interviu din săptămânalul VIP (aprilie 1998), cănd Iliescu afirmă plin de candoare: "Tatăl meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci băieți, singurul care a urmat după cele patru clase elementare și cursurile școlii de Arte și Meserii din Oltenița. Cand
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de șapte ani, președintele a douăzeci și trei de milioane de români, nu este deloc lipsit de importanță credem, ca să încercăm să elucidam misterul originii adevărate a familiei sale, precum și pe cel al numelui real de familie. în acest sens, săptămânalul românesc Lumea liberă, care apare la New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, încă din octombrie 1996. Iată ce citim, în acest sens: "Recent (oct.'96 n.n.), campania electorală a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la Oltenița." 4. ION ILIESCU ȘI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALĂ: PRIMELE VICTIME, DOUĂ MĂTUȘI, ARISTITA ȘI VERGINA Nu vom comenta fișa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea liberă dar observăm o surprinzătoare contradicție în interviul acordat de fostul președinte săptămânalului VIP. Pe de o parte, Iliescu susține despre propriul său tata (Alexandru) că "a fost primul copil dintr-o familie cu cinci băieți", pentru ca mai apoi să recunoască, în același interviu, faptul că în anii războiului (deoarece "tatăl era în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
în Spania, la Asociația luptătorilor antifasciști din București, spre a se înscrie, dar a fost refuzată. Ilici Iliescu, la recepțiile lui Ceaușescu, nu se ducea cu soția sa, Nina Bercovici, ci cu Mărită, mama vitregă. Într-o scrisoare adresată directorului săptămânalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunoștea: "Adevărul este că împrejurările vieții au făcut ca, la vârsta de un an să fiu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodată de soarta mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
avea un contract cu cîteva persoane din România pentru învestirea banilor. Fostul șef al IGP, Pavel Abraham, a dezvăluit însă că banii proveneau, în realitate, din România. Iar Urf Von Daniken, șeful poliției elvețiene, a declarat într-un interviu din săptămânalul CASH, care apare la Berna, ca "în spatele băncii se afia serviciie secrete românești". Cert este că unul dintre acționarii Români a fost identificat în persoana socrului lui Virgil Măgureanu, în acel moment director al SRI. Ingineria de la Columna Bank - proprietatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Brigăzile Roșii. Într-un cuvânt, continuând tradiția moștenita de la regimul Ceaușescu, regimul Iliescu transformase România într-un fel de paradis al terorismului internațional. 2. UN MILIARD ȘI JUMĂTATE DE LA BUGET PENTRU ANTRENAREA TERORIȘTILOR HAMAS, SUB REGIMUL ILIESCU În martie 1996, săptămânalul "Academia Cațavencu" făcea dezvaluri senzaționale privind complicitatea regimului Iliescu și a unor înalți demnitari ai acestuia, cu structurile luptătorilor palestinieni Hamas din România. Astfel, "Cațavencu" dezvăluia că regimul Iliescu organizase, în secret, antrenarea unor luptători palestinieni, cu fonduri sustrase din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
aia vă spun că noi, la unitățile operative, nu eram implicați în discuții politice sau în controverse, în celelalte. Eram preocupați să ne facem treaba noastră pentru care eram plătiți. S. B.: Știu că erau ore de pregătire și informare săptămânale ale ofițerilor, în Sala multifuncțională de la parter. M. M.: Erau ore de informare politică săptămânale, era pregătire politică. Nu discutam decât chestiuni pur și simplu de instruire militară, nu intram în nicio discuție politică sau în alte chestiuni, niciodată. Era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dat seama că o revistă deschisă la o anumită pagină era trecută din mână În mână, În clasă, producând chicoteli. O manevră bine sincronizată m-a pus În posesia a ceea ce s-a dovedit a fi ultimul număr al unui săptămânal ieftin ce conținea o relatare senzațională a provocării la duel lansate de tata, cu comentarii stupide asupra ofertei făcute de el adversarului, de a-și alege armele. Se făceau aluzii ironice la faptul că reînvia un vechi obicei feudal pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
față în față cu imensa „Casa Scânteii” adăpostind mii și mii de oameni - uriaș stup uman zumzăitor -, vechile mele cunoștințe, câinii, mi se par neobișnuit de simpatici, de „reușiți” - infinit superiori nouă. * Oricine lucrează sau a lucrat vreodată la un săptămânal știe ce înseamnă ziua premergătoare apariției unui număr de revistă. Pentru România literară, această zi - de maximă încordare a forțelor - este (era?) miercurea. Ziua de miercuri 14 iunie 1989 a bătut însă toate recordurile în materie de tensiune nervoasă: cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
303 elevi de naționalitate croată din clasele gimnaziale frecventează lecțiile de limbă maternă În școli românești. Credincioșii croați romano-catolici din județul Caraș Severin țin de Episcopia Timișoara. Activează trei formațiuni folclorice la Carașova, Clopotici și Lupac. La Timișoara apare un săptămânal al Uniunii Democratice a Sârbilor și Carașovenilor, Radio difuziunea Română și studioul Timișoara transmite emisiuni zilnice. Nu putem să nu semnalăm lipsa de reciprocitate. Cele două comunități de români din Croația nu se bucură de considerație și sunt pe cale de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
al lui a devenit realitate printr-o combinație fericită. Exista la Verona deja o activitate pentru difuzarea presei bune. Fondatorul, don Giuseppe Zanetti, a numit-o «Mica Operă». Apăruse în 1891. Tipărea foi de apologetică măruntă, catehisme și, cu precădere, săptămânalul Il Redentore (Răscumpărătorul). Aici colaborau preoți și laici, care încercau să contrasteze violenta propaganda ateistă. Tipăriturile erau distribuite gratuit de un mănunchi de voluntari. Din păcate, costul materiei prime și cheltuiala pentru închirierea spațiilor erau considerabile. Don Zanetti, prieten bun
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și realiza acest tip de școală, a căutat persoane capabile și generoase. Și nu putea să găsească pe cineva mai bun decât pe domnul Massimo Besozzi: șeful tehnic al Arsenalului militar, consilier orășenesc al minorității catolice, președintele Uniunii Muncii, fondatorul săptămânalului Il Lavoro, care colabora cu diferite publicații de caracter politic și social. Massimo Besozzi s-a născut la Verona pe 14 ianuarie 1866. Diplomat al Școlilor Tehnice Superioare, a găsit imediat o slujbă ca maistru de artă mecanică și desen
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
încheiat 13 închirieri colective, a deschis 19 Cercuri juvenile, 18 Saloane sociale, 4 Școli de muncă, 3 Biblioteci populare și a ținut veronezilor vreo 600 de conferințe. Este expresia unei noi Acțiuni Catolice pe fond popular. Colaborează entuziast la noul săptămânal, Il lavoro, împreună cu directorul don Giobatta Trida. Buna voință și înclinația naturală l-au pus printre muncitorii condeiului. Tratează totdeauna probleme concrete care ating lumea muncitoare și rurală». Baza ideologico-politică a lui Besozzi poate fi extrasă din articolele pe care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
directorul don Giobatta Trida. Buna voință și înclinația naturală l-au pus printre muncitorii condeiului. Tratează totdeauna probleme concrete care ating lumea muncitoare și rurală». Baza ideologico-politică a lui Besozzi poate fi extrasă din articolele pe care le scria în săptămânalul Il Lavoro, care avea ca subtitlu «Azione Cattolica popolare - Organizzazione Cristiana del Lavoro». Acțiunea desfășurată de acest grupuleț de catolici implicați în domeniul social a avut rezultate uimitoare. În Verona, la alegerile administrative din 21 august 1907, exista o majoritate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pildă, destinul unui fost tânăr critic care, sprijinit de un critic mai bătrân, uns cu toate alifiile de partid, a reușit să-și croiască drum prin hățișul junglei ceaușiste scriind în fiecare săptămână un articol critic „de întâmpinare” într-un săptămânal care se menține și astăzi, deși nu prea mai e citit. Fostul tânăr a îmbătrânit ca și alți foști tineri, iar protectorul și patronul său a murit, dar nu înainte de a conduce un alt săptămânal în care fostul tânăr (nici
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
critic „de întâmpinare” într-un săptămânal care se menține și astăzi, deși nu prea mai e citit. Fostul tânăr a îmbătrânit ca și alți foști tineri, iar protectorul și patronul său a murit, dar nu înainte de a conduce un alt săptămânal în care fostul tânăr (nici azi nu e chiar așa de bătrân, dar are o memorie din ce în ce mai șubredă, săracul!...) a continuat să scrie în același stil învățat de la... (nu spun cine, pentru că risc să mă demasc și nu e bine
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
examene la Școala Normală Superioară. O parte din obiecte erau predate tot de profesorii facultății. Atras de febra publicistică și de ideile socialiste, G. Ibrăileanu lasă studiile superioare pe un plan secund, examenele trecîndu-și-le cu întîrziere. Din 1890 colabora la săptămânalul bucureștean "Munca"; în 1892 îl întîlnim la "Adevărul și Critica socială"; în 1893 și 1894, la "Evenimentul literar" (nr. 1 apare la 20 decembrie 1893; din iulie 1894, redacția se mută la București; de la nr. 45, 24 octombrie 1894, se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ieșean „Evenimentul”, intitulate Socialiștii și mișcarea națională. Pledoaria era continuată, în suplimentul literar al cotidianului „Adevărul”, cu „foiletonul social” în opt părți Din notițele unui observator ipocondric, iscălit Observator Ipocondric, și într-o suită de articole și note găzduite de săptămânalul „Evenimentul literar”, în 1894, semnate cu pseudonimele C. Șărcăleanu și Verax (utilizat împreună cu G. Ibrăileanu) ori cu inițialele Ș-V (tot cu Ibrăileanu); în „Lumea nouă” iscălea Visător. În preajma susținerii licenței (teza, tipărită în 1897, se intitulează Evoluția individualității și
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Cornești, județul Bălți (1957-1962), ziaristica la Universitatea de Stat din Chișinău (1962-1970) și frecventează cursuri de literatură la Institutul „Maxim Gorki” din Moscova (1985-1987). Va lucra ca redactor la ziarul „Viața satului” (1969-1971), Radio Chișinău (1971-1974), Editura Lumina (1974-1977), la săptămânalul „Literatura și arta”, iar din 1987 în calitate de consultant la Uniunea Scriitorilor din RSS Moldovenească. Debutează în „Tinerimea Moldovei” (1968), iar editorial cu volumul Scuzați pentru deranj..., apărut în 1974. Este laureat al mai multor concursuri și festivaluri ale umoriștilor din
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1958). Activează ca redactor la publicația „Țăranul sovietic”, la emisiuni de televiziune și la revista „Nistru”, apoi în calitate de consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova, iar între 1964 și 1983 îndeplinește funcția de redactor-șef al săptămânalului „Cultura” (din 1977 devenit „Literatura și arta”). Din 1976 este secretar al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldova, iar în intervalul 1984-1993 figurează ca redactor la revista „Basarabia”. A fost distins cu Premiul „Boris Glavan” (1966), cu Premiul de Stat (1980
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
Calendarul” din București (la invitația lui Nichifor Crainic), unde își va face adevărata ucenicie de gazetar, la „Țara noastră” (redactor responsabil: Alexandru A. Hodoș), „Viața Basarabiei” ș.a. Din octombrie 1930 e director la revista „Studentul”, iar în 1939, când reapare săptămânalul „Raza”, i se încredințează conducerea acestuia, mutându-se la București după ultimatumul din iunie 1940, apoi din nou la Chișinău până în 1944, în această perioadă conducând și redacția de la Chișinău a cotidianului „Basarabia”. Va semna multe articole cu pseudonim: Vasile
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
din La Plata, Rio de Janeiro, Ciudad de México, Montevideo îi apar felurite însemnări iscălite Mihai Tican, Rumano fiind un adaos care intră curând în alcătuirea numelui său. În 1929-1930, la Barcelona, scoate, și încă într-un tiraj remarcabil, un săptămânal ilustrat, „Dacia”, „organ hispano-italo-român”, plin de informații privind România. Întors acasă în 1931, intră în redacția ziarului „Universul”, unde încă din 1928 publica - și o va face mai bine de zece ani - reportaje, anchete sociale, interviuri, note de drum. Sunt
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
revista Orizont în funcția de corector principal, unde aveam să semnez condica până în luna august a.c. În urmă cu 12 ani, debutam editorial cu romanul Rătăciri de duminică, la EPL București. În urmă cu 10 ani, începeam să semnez în săptămânalul timișorean Orizont, rubrica de aforisme Evrika!. În urmă cu 44 de ani, m-am născut la București, dintr-o familie nevoiașă. Tata a fost muncitor tramvaist, apoi muncitor textilist, paznic, om de serviciu, lucrător cu ziua în prezent decedat. Mama
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. A colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” ș.a. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”. Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporare, susține rubrici ca „Revista politică” și „Revista științelor”. Dă un Curs facultativ de istorie modernă critică (1875) și un
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
la înfățișarea de magazin ilustrat și se adoptă aspectul de ziar, cu tiparul în alb-negru și cu o singură culoare - roșu - pentru titluri sau pentru unele elemente de grafică. Revista condusă de Adrian Păunescu se prezintă la început ca un săptămânal social, cultural, educativ, de dezbatere, de reportaj și anchetă publicistică, facilitând, prin publicarea și „urmărirea” lor pe lângă autorități, circuitul unor sesizări și semnalări revendicative din partea publicului, ceea ce înseamnă o deschidere sporită - prin comparație cu numerele din anii imediat anteriori - față de
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]