1,948 matches
-
toți partizanii Adorării Naturii, sunt capabili de explozii de entuziasm frizând ferocitatea. Dau foc la oameni, dacă nu prin idoli Împletiți din nuiele, atunci În colibe clădite din brazde de iarbă. În ce privește alimentația, ei Își au regulile lor. Toți Robii Sărmani sunt Rizofagi (sau Mâncători-de-Rădăcini), câțiva sunt Ihtiofagi și mănâncă Heringi Sărați: se abțin de la orice altă hrană de natură animală, cu excepția, poate, datorată vreunei ciudate rămășițe inversate de simțământ Brahman, a animalelor care mor de moarte naturală. Subzistența lor universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un nume lipsit de sens pentru mine - Defunctul John Bernard -, ne oferă următoarea imagine a unei locuințe ai cărei locatari par să aparțină acestei credințe, deși lucrul nu este precizat În mod expres. Astfel, cititorii mei germani pot contempla un Sărman Rob irlandez ca și cum l-ar vedea cu propriii lor ochi, ba chiar să se uite la el În timp ce stă la masă. Mai mult, În atât-de-prețioasa foaie de maculatură menționată mai sus, am găsit schița corespunzătoare unei Gospodării de Filfizon, pictată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de maculatură menționată mai sus, am găsit schița corespunzătoare unei Gospodării de Filfizon, pictată de același Mistagog Filfizonic sau Teogonist: lumea trebuie să o privească atent și pe aceasta, ca element de contrabalansare și contrast. În primul rând deci, În privința Sărmanului Sclav, care pare să fi fost un fel de Hangiu, citez din original: Gospodăria sărmanului sclav Mobilierul acestui Caravanserai consta Într-o Oală mare de fier, două Mese de stejar, două Bănci, două Scaune și un Ulcior cu Whisky irlandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
același Mistagog Filfizonic sau Teogonist: lumea trebuie să o privească atent și pe aceasta, ca element de contrabalansare și contrast. În primul rând deci, În privința Sărmanului Sclav, care pare să fi fost un fel de Hangiu, citez din original: Gospodăria sărmanului sclav Mobilierul acestui Caravanserai consta Într-o Oală mare de fier, două Mese de stejar, două Bănci, două Scaune și un Ulcior cu Whisky irlandez. Deasupra se afla o Mansardă (la care se ajungea cu o scară), unde dormeau locatarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cartofi. La distanțe egale, sunt niște scobitori mici pentru Sare; pe masă se mai află un castron cu lapte, carne, pâine, cuțite și farfurii; ei nu mai au nevoie de toate aceste Obiecte de lux. Ne mai spune Călătorul că Sărmanul Sclav avea o gură până la urechi, sprâncene negre, era lat În spate și Înzestrat cu o mare forță fizică. Soția lui era o femeie arsă de soare, dar cu trăsături frumoase; iar micuții, goi și dolofani, Înfulecau ca niște lupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
piciorul pe pământ, când o să trebuiască să dau înapoi calul și mătăsurile, când n-am să mai fiu efemerul erou al Marii Recitări. ANUL STRATAGEMEI 908 de la hegira (7 iulie 1502 25 iunie 1503) — Zeruali n-a fost niciodată păstor sărman așa cum pretinde. Și nici n-a descoperit niciodată vreo comoară. Adevărul este că vreme de ani de zile a fost un bandit, un tâlhar de drumul mare, un asasin, iar averea lui la început n-a fost altceva decât rodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Darwin, Max Nordau și Kropotkin, ca să se documenteze pentru scrierea sa politică: A morte do Dr. Sidonio. Cartea a apărut, într-adevăr, și e un tulburător document al pasiunii masonice de extrema stângă, așa cum se cristalizase ea într-un sărman criminal imbecil. Dar José Julio nu era singur. O lume întreagă lupta din umbră pentru salvarea lui. După doi ani e scos din închisoare și, sub protecția câtorva masoni de vază - Francisco Ferreira de Macedo, Antonio Rodrigues și alții - trăiește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trebuie să fi avut pe atunci unsprezece sau doisprezece ani) și-l urmăream cum coboară din lungul vagon de dormit internațional, s-a uitat la mine și a spus: „Cât de palid și urât“ (jaune et laid) te-ai făcut, sărmanul meu băiat!“. Când mi-am sărbătorit cea de a cincisprezecea onomastică, m-a luat deoparte și mi-a comunicat, În franceza lui brutală, precisă și cam demodată, că mă numește moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o concluzie a imaginii ei obsedante. Prima a dăinuit mult timp În mine, cu totul aparte de acea Polenka pe care o asociam cu praguri de uși și apusuri de soare, de parcă aș fi zărit Încarnarea Într-o nimfă a sărmanei ei frumuseți ce ar fi trebuit să fie lăsată În pace. Într-o zi de iunie, În anul În care amândoi aveam treisprezece ani, umblam pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale care a Început brusc să alunece și să se prăvălească În Întuneric a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu păr roșcat) celor mai romantice versuri ale mele. La o ședință a Fondului Literar celebra lui verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să-mi spună să nu mă fac cumva vreodată scriitor. Un gazetar bine intenționat, sărman și lipsit de talent, care avea motive să-i fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil de entuziast despre mine, vreo cinci sute de rânduri debordând de elogii dezgustătoare; a fost interceptat la timp de tata și Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
celebre acțiunii - pe jumătate disecție, pe jumătate mângâiere - executate de vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al cărui glas se zbuciuma În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se Înfrunta cu el Într-o ceartă deschisă și excitantă, ci numai ca formă de a primi o pedeapsă care să-l izbăvească de o vină care, la Început, nu fusese decît aceea de a-l fi disprețuit peste măsură. Sărmanul bătrîn Își cerea moartea nu prin plînsete, ci prin amenințări și invective, și era demnă de văzut umilința pe care o presupunea asta pentru el, care nu era În stare să se umilească, totuși, rugînd pe cineva. - Nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Îndreptau, În zori, spre bărcile lor. De asemenea, Își aduse aminte, fără să reușească să-l localizeze cu precizie În timp, de unchiul său Santiago, pe care-l spînzuraseră fiindcă fusese „pirat de pămînt”, și ascultîndu-l Oberlus Înțelese că sărmanul bătrîn Își pierdea pe zi ce trecea mințile sau intrase Într-un rapid proces de senilitate, de vreme ce delira cu privire la lucrurile cele mai elementare. - Ce este un „pirat de pămînt”? voi să știe, căci era un cuvînt nou pentru el, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am să permit ca cineva să comită o crimă În prezența mea și să rămînă nepedepsit. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sora cea mai mare, cărei îi rămase casa părintească după trecerea părinților din viață. Ea fusese mereu alături de ei, până la ultima lor răsuflare veghease la capul lor. Nu se supără pe ea, nu o judecă defel, o înțelegea foarte bine. Sărmana soră, la cei șaizeci de ani, și încă cu boala ei, nu mai avea puteri să poarte două gospodării. Din cauza muncii și a frigului, își are mâinile deformate, i se deformează oasele. La început, se gândi că unul din cei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu mă mai întorc înapoi, ci să muncesc cu sora mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu-și puteau imagina că aș fi putut face ceva rău, fapt pentru care aș fi putut fi exclusă din universitate. Nu aveam încotro, trebuia să recunosc și să le spun adevărul. Nu mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în drum spre soare, Astfel și omu - aspiră, dară moare. Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme De ură e - nfierat umanul nume, Să ai de semenul tău a te teme, Să fii ca spuma, fuga unei spume, Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume Și să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept Avui să-ți pun o inimă în piept? Pe-o clipă-n mijlocul eternității Să deschizi ochii tăi măreți și clari, Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și omu - aspiră, dară moare. Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme De ură e - nfierat umanul nume, Să ai de semenul tău a te teme, Să fii ca spuma, fuga unei spume, Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume Și să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept Avui să-ți pun o inimă în piept? Pe-o clipă-n mijlocul eternității Să deschizi ochii tăi măreți și clari, Să măsuri toate visele vieții, Simțind
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mpărații lumii - ntregi, Ș-o furtună se lăsă Ce pământul L-înnecă. Miază noapte și apus Neamuri mii pe cale - au pus, Roiuri mari și prădătoare, A străinelor popoare, Ce curgeau, mări, curgeau, Capăt nici nu mai aveau, Ca să puie moștenire Pe sărmana omenire. Când gândesc L-așa dureri Pare-mi-se c-au fost ieri, Când gândesc L-ai mei ciobani 87 {EminescuOpVI 88} {EminescuOpVI 89} {EminescuOpVI 90} Pare-mi-se mii de ani... Iară când am auzit Că bărbatul mi-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mă mai lași, De te duci la București Te rog să nu zăbovești. Că de-i zăbovi v-o lună Mi-i găsi pe câmp nebună, Iar de-i zăbovi mai mult Mă-i găsi moartă-n pământ. 146 Sărmană inima mea Cum au prins a mă durea. Mă doare necontenit Pentr-un pui ce L-am iubit. L-am iubit un an ș-o vară Inima-mi sloboade pară. Frunză verde de la vie, Așa mi se cade mie Dacă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu exista decât de clarviziune, această filozofie a decesului. * Unii mor pe deplin mulțumiți de ce au făcut în viață, conștiința împlinirii nu le permite să încerce frisoanele infernului. Alții mor cu nefericirea infinită de a nu-și fi văzut împlinite sărmanele idealuri, cuprinși totuși de rânjetul care lasă în urmă lehamitea de viață... și așteptând o răzbunare „neîndoielnică“ a fericirii de care au fost privați. Nu îi răzbună nimeni și nimic. Moartea îți șterge cu buretele viața și te azvârle între
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
poate exprima firesc în limba țării de adopție îl îmblânzește, așa încât se comportă cu precauție, de parcă ar fi de sticlă, își admiră stăpânii (dar nu îi respectă), iar ceea ce îi caracterizează mai cu seamă discursul este luarea în deriziune a sărmanei țărișoare din care a fugit. Nu am auzit în Europa de alt popor care să se batjocorească pe sine mai pătimaș. Și mai grav e că în linia întâi a frontului acesta se plasează intelectualii. O mie de ani de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
noapte, aș fi stupid sau orb să afirm că e ziuă, Ce are de-a face asta cu greva, Vrem sau nu, domnule ministru, e noapte, noapte adâncă, percepem că se întâmplă ceva cu mult peste înțelegerea noastră, care depășește sărmana noastră experiență, dar acționăm ca și cum ar fi vorba de aceeași pâine, făcută din făina dintotdeauna și coaptă în cuptorul obișnuit și nu e așa, Va trebui să mă gândesc foarte serios dacă nu trebuie să vă cer să vă prezentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]