12,589 matches
-
și în Turcia, care au confirmat că singurul tratament recomandat nu e compensat și costă vreo 10.000 de euro pe lună. Am fost ajutați să-i strângem de societatea unde lucrez, rude, prieteni, sponsorizări, dar am ajuns la fundul sacului”, ne-a povestit tatăl pacientei, Nicolae Bobe. După prima lună de tratament, rezultatele au fost vizibile. „Era la pat, iar acum merge, mănâncă. Au dispărut din ganglioni, iar unii s-au redus. Am auzit de recurs, dar vom merge mai
CAMPANIA „MEDICUL DE GARDĂ”. Guvernul vrea să le ia bolnavilor tratamentul câștigat în justiție [Corola-blog/BlogPost/93086_a_94378]
-
de câteva săptămâni, într-o parcare de biciclete. Singura lui avere pare să fie un căruț de cumpărături plin cu haine, ceva mâncare, o sacoșă cu acte și câteva medicamente. Picioarele îi sunt umflate și vinete. Doarme, acoperit de un sac de dormit. Trec aproape în fiecare zi pe acolo și mă aștep, dacă tot a venit frigul, să nu-l mai găsesc. Dar acesta se încăpăținează și își păstrează locul. Privea cum refugiații strigă tot felul de lozinci și le
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93337_a_94629]
-
copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminți șunt răsplătiți cu daruri, iar cei obraznici șunt luați de asistentul său, Black Peter. În Germania, Sfanțul Nicolae călătorește tot cu un însoțitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate și o nuia in mana. Copiii obraznici șunt pedepsiți cu lovituri de nuia. La creștinii din Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, în timp ce în Hawai, el coboară din barcă. În Danemarca, cel care aduce daruri căra
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
spate și o nuia in mana. Copiii obraznici șunt pedepsiți cu lovituri de nuia. La creștinii din Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, în timp ce în Hawai, el coboară din barcă. În Danemarca, cel care aduce daruri căra un sac în spinare și este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, în speranța că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri. Polonezii
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
la un break. Știa că în asemenea mașină e spațiu mare,chiar și de dormit . Își dorise întotdeauna una din asta ,dar salariul lui de bugetar îi ajungea pentru un singur far. Deschide încet haionul și se aruncă înăuntru ,cu sacul în brațe și capul înainte așa cum se gândise la-nceput. Dacă cineva ar deschide instantaneu,l-ar izbi cu picioarele și ar putea rapid să fugă. Când plănuiești să evadezi îți trebuie și un plan de lecție. Sau cel puțin
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
îi și văzui că să cară acas’ dupe bani care mai de care. Așa salvai bănișorii auz’!? Prau’ s-alegea dacă nu-mi pica fisa la timp! Bufet suedez la olteni, auz’!? Pune-ți, bă, petecu’ dupe cum ți-e sacu’ și nu te mai țâne fudul, că-ț’ iasă fudulia pe nas când ți-e lume măi dragă! Să fiți iubiți! Și la bună vedere! Referință Bibliografică: Bufet suedez (Scheci à la Nea Mărin) / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BUFET SUEDEZ (SCHECI À LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383266_a_384595]
-
aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și-l taxă pe loc: --Ia uitați-vă la Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți! Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el: --Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu! --Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și-l taxă pe loc:--Ia uitați-vă la Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți!Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el:--Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu!--Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vreau, vă răstorn pe... XXXIII. TRANDAFIRUL SIRENEI- 5, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015. 7-Niște sirene vesele ---Lăsați-l, mă, să plece, râse Buhăianu cu dispreț. Nu vedeți că a intrat în banii castraveciorilor? Câți saci ți-am păpat, Dane? Și mai are pretenții de mare afacerist. Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu: --Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pește, pe valuri de Galbenă de Odobești? --Ce Galbenă, bă, hârâi Scârțoi, vreau o Grasă de Cotnari! Citește mai mult 7-Niște sirene vesele ---Lăsați-l, mă, să plece, râse Buhăianu cu dispreț. Nu vedeți că a intrat în banii castraveciorilor? Câți saci ți-am păpat, Dane? Și mai are pretenții de mare afacerist.Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu:--Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere, apăru viziriul. Mai să nu-l recunoască: era îmbrăcat lejer, cu un anteriu de mătase vișinie mulat pe corp, cu niște sandale romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plini de icre, care se țineau după corabia grecească de teamă să nu nimerească gura Niprului, iar mai în spate, din aer, un stol de gâște sălbatice vâslind cu nădejde, spre bălțile mănoase din Pașalâcul de la Buda. Episodul 93 DESPRE SACI, STOICI ȘI ELEAȚI Și cum vă spuneam, cei patru eroi ai noștri ședeau pe punte. în special Cosette ședea atât de frumos cu vițele negre de păr fluturând în bătaia fumului pipei spătarului Vulture, încât un marinar mărunțel numai mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cei patru eroi ai noștri ședeau pe punte. în special Cosette ședea atât de frumos cu vițele negre de păr fluturând în bătaia fumului pipei spătarului Vulture, încât un marinar mărunțel numai mușchii și osu’, ce căra înspre pupă un sac umplut cu stoici și eleați, avu trecând pe lângă țigăncușă intuiția că, oricât s-ar strădui, oricât ar munci pentru binele societății din care făcea fatalmente parte, nu va reuși niciodată să se bucure de nurii unei asemenea ființe: covârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căruia de-abia i-au mijit tuleiele și până la moșneagul înțelept căruia tuleiele nu-i mai trebuie, toți s-au îndeletnicit cu asta. Sigur, cu timpul, obiceiul s-a mai pierdut, iar în vreme de restriște, neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba odată, țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care cer continuitate pe tron, și să mă pună pe mine în detrimentul lui Sima-Vodă? — Dumneata iar vorbești ca din cărți - zise spătarul. Eu am văzut acum vreo treizeci de ani cum Stanciu-Vodă a luat domnia pentru două luni c-un sac de zarzăre, plus bineînțeles tributul. Tributul venea oricum, așa că la alegere au cântărit mult zarzărele. Episodul 171 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (Iî Nu e ușor să scrii despre un om pe care l-ai cunoscut bine, ți-a fost prieten bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum se și cuvine în asemenea împrejurări, cu glas mai scăzut: — Dacă eu scot atâtea barabule câte-am socotit că scot, zic că-l putem răsturna - spuse Radu Stoenescu-Balcâzu. Cu ce iese din Poiana Morii, aș face vreo 50 de saci, să-l năimim pe armașul Curții, care e cutră și pentru atâta l-ar vinde și pe tat-su, cum a și făcut în 1621. Din Dealul Negru aș scoate vreo 100 de saci, din care 75 am trimite hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Morii, aș face vreo 50 de saci, să-l năimim pe armașul Curții, care e cutră și pentru atâta l-ar vinde și pe tat-su, cum a și făcut în 1621. Din Dealul Negru aș scoate vreo 100 de saci, din care 75 am trimite hanului tătărăsc, să stea liniștit o vreme până terminăm noi treaba, 20 i-am împărți boierilor, să nu cârtească, iar 5 i-am azvârli prostimii, să strige pentru noul domn. — Și turcilor? întrebă Barzovie-Vodă. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
liniștit o vreme până terminăm noi treaba, 20 i-am împărți boierilor, să nu cârtească, iar 5 i-am azvârli prostimii, să strige pentru noul domn. — Și turcilor? întrebă Barzovie-Vodă. — Mai am Dealul Măgurii, de unde ies pe puțin 200 de saci, barabule una și una, cât un cap de copilaș. Pe astea le trimitem peșcheș la Poartă. — Da’ Sima-Vodă nu știe încă de ele? - zise spătarul Vulture. — Ba știe, da’ nu știe la ce-s bune. A trecut în toamnă pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Cât despre barabule - zise Barzovie-Vodă cu gura plină - dacă aveam vreo cinci saci când a năvălit Megler-Pașa în odaia de culcare să-mi citească firmanul prin care m-au schimbat, cred că eram și azi domn. — Au năvălit noaptea? - întrebă boierul Radu. După miezul nopții - răspunse Barzovie-Vodă - când ți-e somnul mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din tavan atârnau legături de ceapă și usturoi, mănunchiuri uscate de mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba, pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tineri studioși și mijloacele materiale șederii aici. — încă o dată mă plec în fața adâncii dumneavoastră intuiții - răspunse Metodiu. Noi, chiar de-am vrea, n-am putea ajuta cu nimic împlinirea acestei vechi dorințe, căci toți galbenii noștri se duc în acel sac fără fund care e Stambulul, nemaivorbind că la marginile pământului nostru stau alții, cu saci mai mici, dar tot cu fundul lipsă. Roma a făcut nu cu aur puțin atâtea cruciade. I-ar fi oare greu să facă fericiți câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse Metodiu. Noi, chiar de-am vrea, n-am putea ajuta cu nimic împlinirea acestei vechi dorințe, căci toți galbenii noștri se duc în acel sac fără fund care e Stambulul, nemaivorbind că la marginile pământului nostru stau alții, cu saci mai mici, dar tot cu fundul lipsă. Roma a făcut nu cu aur puțin atâtea cruciade. I-ar fi oare greu să facă fericiți câțiva flăcăi mintoși, arși de dorința de a-și potoli setea de credință pe malurile Tibrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine. Da’ nu cred. Noi am stat în picioare și-am bușit toată lumea câtă vreme am putut lua aur. Acuma aur nu mai prea este și cărăm acasă ce găsim. Am un consătean care anu’ trecut s-a-ntors acasă cu un sac de grâu, era să deșele bietu’ cal. Să bați până aici atâta drum pentru un sac de grâu! Da’ poți să spui cuiva lucrurile astea? Nu poți. — Și nevestele de unde vă erau de loc? - întrebă Metodiu. — Trei erau turcoaice, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
putut lua aur. Acuma aur nu mai prea este și cărăm acasă ce găsim. Am un consătean care anu’ trecut s-a-ntors acasă cu un sac de grâu, era să deșele bietu’ cal. Să bați până aici atâta drum pentru un sac de grâu! Da’ poți să spui cuiva lucrurile astea? Nu poți. — Și nevestele de unde vă erau de loc? - întrebă Metodiu. — Trei erau turcoaice, iar celelalte patru erau una din Herțegovina, alta grecoaică, una albaneză și alta poloneză, din Camenița. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o fantomă să ne sperie, chiar dacă e vorba de fantoma unui tuareg - Alex Fawcett făcu o scurtă pauză și oftă zgomotos. Bine! spuse în concluzie. Deocamdată singurul lucru pe care-l putem face e să trimitem apă, provizii, medicamente și saci de dormit. Acum trebuie să plec. Sunt așteptat la Cairo. Ar fi bine să nu-l pierzi din vedere pe ăla care-a început toată povestea asta. - îl sfătui Yves Clos. Niciodată nu se știe ce se poate întâmpla. — Marc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]