15,319 matches
-
cu arta culinară, cei care luau filosofia drept friptură ori patiserie ori mâncare gătită, ceea ce corespunde întru totul gustului german. Heidegger ținea curte la Todtnauberg și se lăsa oricând admirat pe estrada sa filosofică din Pădurea Neagră ca o vacă sacră. Chiar un renumit și temut editor de reviste din nordul Germaniei a îngenuncheat pios cu gura căscată dinaintea lui, de parcă aștepta, la apusul soarelui, de la Heidegger cel așezat pe banca lui de acasă, să zicem, cuminecătura spirituală. Toți oamenii aceștia
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
cel așezat pe banca lui de acasă, să zicem, cuminecătura spirituală. Toți oamenii aceștia mergeau în pelerinaj la Todtnauberg la Heidegger și se făceau de râs, spunea Reger. Mergeau în pelerinaj la așa-zisa Pădure Neagră filosofică și la muntele sacru Heidegger și îngenuncheau dinaintea idolului lor. În îngustimea lor, nu știau că idolul era o nulitate intelectuală totală. Nici măcar n-au bănuit, spunea Reger. Episodul Heidegger este însă un exemplu revelator pentru cultul filosofilor germani. Ei se agață întotdeauna doar
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
uite aicea - zero!" Poetul scîrbit are o inspirație de moment: ,A fost falsificat procesul procesul-verbal!" Ziaristul îi arată semnăturile susținătorilor săi. Poetul pare să le recunoască, dar ridică nasul: ,Asta e dovada! Au falsificat pînă și prietenia literară cea mai sacră!" și face ghemotoc procesul-verbal. Ziaristul îi rîde în nas. Trimisese o copie pe fax la redacție, asta era pentru reacții. Și mai scoate o copie a procesului-verbal, cu care se duce la masa ocupată de cîțiva prozatori, care dezbăteau același
Premiile Uniunii la bursa zvonurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11126_a_12451]
-
le-a fost dat numai lor. A vorbi coerent divulgă și o disciplină a gândirii, valoarea primejduită, dacă nu chiar pierdută. Deși specializarea strictă a dus la despărțirea retoricii politice de cea judiciară, de cea a științelor și de oratoria sacră, nevoia de a se studia organizat valorile generale ale elocinței, măcar în facultăți, dacă nu și în licee, se resimte din ce în ce mai acut. Ruinarea comunicării verbale la care asistăm, excesiv manipulați de imagine, ne obligă să nu rămânem datori față de generațiile
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
terorii comuniste și unul din cei mai mari poeți români... Alte căteva aspecte ale Jurnalului. Tușante observații sînt formulate referitor la situația mormintelor scriitorilor noștri de la cimitirul Bellu. ,Colțul Eminescu" n-ar mai fi ,Colțul Eminescu", deoarece în acel spațiu ,sacru" au mai fost înhumați și alții, între care Zaharia Stancu, Ralea, Traian Săvulescu: ,în loc să fie un loc de pelerinaj la 15 iunie, cum era înainte, acum e pretext de impresii amestecate, căci fiecare vizitator nu se poate opri să se
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de zări/ Lin picură liniștea dulce" (din poemul Dimineața). Unda tristeții metafizice, înălțarea durerii la cer dau poeziei lui Goga o vibrație cosmică definitorie, prevestind destrămarea sacrului și răvășirea lumii din poezia lui Lucian Blaga. Caracteristică imaginilor acestei poezii - "vâltoare de patimi și de năzuinți" - e fluidizarea furtunoasă a materiei ca o formă de revoltă. Totul se topește în "râuri de văpaie", într-un unic și impunător
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
zi de tăiere./ Botezătorule, hai!" (Interogatoriu); "mai sus într-un muzeu cu uși închise/ vaca exactă paște manuscrise/ și în aceeași ordine firească/ biserica poartă gumari și bască" (Cântec în așteptarea recoltei). Titlurile înseși sunt de o sarcastică elocvență. Simbolistica sacră nu mai are forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o notă mai puțin
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
după care cel ce-a trecut de șaizeci de ani este un om liber. Iată schița unui program de viață: "Ieșirea din evenimentul politic cotidian, din imanentul cultural și necesitatea de-a mă îndrepta către meta-istorie, filosofia istoriei, metafizică și sacru. Nu rîde, nu plînge, înțelege. - Spinoza. Nu mi-a rămas o altă soluție decît să... înțeleg. Detașat dar interesat, impasibil dar curios să aflu...". Adrian Marino îi spune la telefon romancierului: "Dumneata ești un anacronic, domnule Nedelcovici!", iar Angela Martin
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
pătură a societății), lucrurile s-au petrecut oarecum la fel: educația ateistă oficială, îndoctrinarea prin formele obligatorii de învățămînt politic, interzicerea totală a oricăror ceremonii, simboluri și practici religioase au avut drept rezultat interesul sporit pentru Biblie și pentru textele sacre. Niciodată nu s-a scris la noi atîta literatură (în special poezie) pe care am putea-o califica drept "criptocreștină", ca în timpul regimului comunist. Este locul unei precizări de ordin istoric: în România, înalta ierarhie bisericească, atît ortodoxă, cît și
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
vieții o culoare magică. Și atunci, dacă așa stau lucrurile, înseamnă că nu ne deosebim decît în detalii doctrinare de Cornelius Agrippa, Fabre d'Olivet, Hoëné Wronski, Eliphas Lévi sau René Guénon, ca să nu pomenesc decît de cîțiva dintre monștri sacri ai filozofiei oculte. În esență însă, și noi și ei sîntem ființe magice, aparținînd aceleiași oficine filozofice. Atîta doar că ei sînt păgîni luminați, în vreme ce noi sîntem niște creștini scăpătați.
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
a îngăduit să călătorească în străinătate decât în toamna anului 1989! Suflete afine din Mexic, Argentina, Brazilia, Guatemala, Venezuela l-au înțeles și încurajat în munca lui creatoare, el ține să-i recompenseze: , Clipa aceasta finală este nu numai o sacră datorie dar și șansa unei mari bucurii - de a putea rosti la masa recunoștinței numele tuturor celor care mi-au făcut posibilă fericita aventură a existenței: miracolul de a nu fi singur, de a fi obținut darul cel mai de
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului absolut lăsată acestei lumi. 1095. Mânia este o notă dezacordata a gândului. 1096. Jocul este cauza pentru care viața este așa cum este fiindcă se joacă cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
troițelor la țiganca și cu ajutatul călugărilor care dormeau întrun vagon părăsit și un cosciug în frig și ploaie? NP: Am plecat în 2001 în Basarabia, la țiganca și de atunci m-am dus acolo în fiecare an, pentru o sacra misiune. Vagonul de care pomeniți nu era chiar părăsit. Până nu de mult fusese folosit de preotul Vasile Burduja drept biserică, unde se adună satul duminică la Sf. Liturghie, apoi a fost donat celor doi călugări. țiganca, este un loc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cruce, Mustul încă fierbe-n cupă Învierea la răscruce. Orbii sunt pătați cu sânge De pe litera Scripturii, Iar icoana Maicii plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
că e doar "un provincial și un localist iremediabil" (p. 213). Tranzacțiile de conștiință și mercantilismul îl exasperau: "Pot fi și eu lichea în vorbă, că-s politicos și ipocrit, dar nu pot fi lichea cu condeiul. Scrisul este oficiu sacru. Nu ai voie să scrii pentru bani. Trebuie să posezi o a doua meserie, ca să nu-ți mercantilizezi convicțiunile și să nu-ți prostituezi talentele date de natură. Să nu ajungi mercenar" (p. 164). Om al principiilor, iubitor de libertate
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
existența exemplară, la limita umanului cu divinul, și sfîrșește cu realitatea culturală propriu-zisă, dar deja fixată în efigia mitului. Într-un anume fel, el reface întregul traseu, mai degrabă al conștiinței decît al umanității, de la Geneză și pînă la substituția sacrului prin estetic, însă înlocuiește discursul și fabulația obișnuită cu secvența definitorie care activează memoria și face din privitorul însuși propriul lui povestitor. Eva, Alungarea, Cain și Abel, Moise, Tablele legii, Dansul Salomeei, Scara lui Iacov, Maica Domnului, Ioan Botezătorul, Iisus
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
a privirii sistematizatoare. Ieșind din imaginarul și din eposul spectacolului biblic și pășind mai încoace, în lumea seculară și în spațiul culturii istoricizate, Zamfirescu nu-și modifică atitudinea și nici nu-și schimbă felul de a privi. Chiar dacă iese din sacru, el rămîne cumva în mitul exemplarității, ceea ce dovedește și o mare capacitate de admirație a pictorului care, în ultimă instanță, nu este decît un semn al prospețimii privirii și al candorii afective. Don Quijote, Mozart și Salieri, Picasso, Luchian, dar și
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
copilul unui Dumnezeu mai mic. Cristos, personajul cu care Băiuțul începe și se termină, băiat din cartier despre care se spun minuni, cum că poate să zboare, dar care se întoarce, cîteodată, de la țară decolorat și bleg, fără pic de sacru în el, măsoară, ca pe distanța dintre două blocuri alăturate, volatilitatea farmecului. Fuse și se duse, spaima, poezia, duhul de lampă din Băiuț: , Felinarele se aprindeau unul cîte unul. Era pe la ora cînd, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
uite banii!" După oarecari șovăieli, ai zis totuși da. Dacă firava, dar energica nonagenară care a făcut gestul necugetat de a ieși din casă pe viscol, spre a mai investiga vreo vilă-două, demne de achiziționat, vreun teren viran în centrul sacru al Capitalei, are o clipă de slăbiciune, dar vă aflați aproape și, sprijinind-o, o ajutați să treacă strada, drept care, văzând cât sunteți de săritor, gentil și dezinteresat, într-o lume de afaceriști murdari, vă oferă o sarsana plină vârf
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
se adresează Guvernatorului și chiar lui Dumnezeu, pe teme de morală și de filozofie speculativă. întoarcerea acasă este și o întoarcere la spații vădit matriciale. Primul este casa părintească, unde ascultă ore în șir muzică, aceasta fiind, ca un drog sacru, singura la care nu poate renunța atunci când este silit să își vândă lucrurile. Al doilea este marea: eroul înoată adesea până în larg, într-o relație aproape erotizată cu întinderea de apă. Apoi ,scorbura" sau ,cochilia" de la țărmul mării, locul unde
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
propria teorie, trebuie mai întîi să o combați pe cea aflată în vogă. Iar Kant chiar asta face, supune unei analize critice teoria lui Leibniz despre timp, dar avînd mereu grijă să nu-l piardă din vedere pe celălalt monstru sacru din acea vreme: Isaac Newton și teoria sa fizică. Există cel puțin două idei în cartea lui Adrian Niță care îți atrag atenția. Mai întîi, este vorba de afirmația surprinzătoare că ,dilema compoziției" reprezintă leagănul filozofiei kantiene (p. 264). ,Dilema
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
numită La Belle Époque, proclamarea aptitudinilor omului și a progresului continuu al civilizației, a corespuns încrederii maxime în posibilitățile unui atare eu apolinic. Sub aspect instituțional, emanciparea individului prin raportarea la adevărul demonstrat a infirmat ordinea tradițională, fondată pe autoritatea sacra indiscutabila și pe subordonarea persoanei față de starea socială (ordo, état) sau comunitate. Legitatea excludea acțiunea harică a lui Dumnezeu în lume (prezenta imanenta pe care o contesta deismul), iar concepția universului omogen anula principiul diferențierilor calitative (al locului natural aristotelic
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
București) și Gh. Glodeanu, de la Univ. de Nord (din Baia Mare). Ei bine, Mircea Eliade, după periplul indian, atât de savuros în înțelegerea orizonturilor vieții, care, în Europa, apasă mereu pe profan, și-a adăugat, pentru restul existenței sale, conceptul de sacru. De aici înainte, lumea a început să fie văzută numai pentru și în sine, înlăturându-se limitele strâmte ale acestui univers. Irepetabilul de aici, intrat în mentalul de cerc, de univers închis, și-a acceptat pe un dincolo de noi, adică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
intrat în mentalul de cerc, de univers închis, și-a acceptat pe un dincolo de noi, adică, alte universuri. Rămânând pământean până a fost chemat, DE LUAT îN SEAMĂ (orientări de lectură) Eliade a crezut în puterea tămăduitoare, reconfor tantă a sacrului. Iar prin scrisul lui la toate nivelele - ne-a atras atenția că profanul, care ne stăpânește rațional, deci mintal, dar să-i opunem sufletul, reverberațiile conștiinței. Altfel spus să ieșim din timp stă în putința Omului. în câteva din operele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ard pe ramuri. Erau galbene și roșii, iar galbenul soarelui adăugat, le dădea acea strălucire a focului. Acolo, în acel rai, bunicul îmi legase un leagăn...” După ce situația politică se schimbă, iar sovieticii preiau controlul, casa se transformă din spațiu sacru, vital, lăuntric, într-un spațiu dominat de tragic: „Când mă întorceam de la școală, se închideau ușile fiecărei camere cu câte o cheie, astfel că rămâneam împreună cu bunicii într-o singură cameră, situată mai în interiorul casei. Bunicul punea un par în dreptul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]