3,827 matches
-
Ciorăști este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Ciorăști (reședința), Codrești, Mihălceni, Salcia Nouă, Salcia Veche, Satu Nou și Spătăreasa. În comună sunt 2038 gospodării cu 1974 locuințe și trăiesc 3150 de locuitori. În satele comunei funcționează 2 școli și 2 grădinițe. Principalele îndeletniciri ale locuitorilor sunt cultivarea cerealelor, creșterea vitelor și legumicultura. Comuna se
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
1867 și una la Codrești construită în 1858) și o școală mixtă cu 70 de elevi, deschisă în 1886. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Slobozia-Mihălceni, formată din satele Slobozia-Mihălceni și Salcia, cu o populație de 844 de locuitori. Aici funcționau o școală mixtă și o biserică ridicată în 1832. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Măicănești a aceluiași județ, având o populație de 3004 locuitori în satele Codrești și
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
și o biserică ridicată în 1832. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Măicănești a aceluiași județ, având o populație de 3004 locuitori în satele Codrești și Ciorăști. În aceeași plasă se afla și comuna Slobozia-Mihălceni, cu satele Slobozia-Mihălceni, Salcia Nouă și Salcia Veche, având 1680 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost transferate la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În timp, comuna Slobozia-Mihălceni a luat numele de "Mihălceni", ca
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
ridicată în 1832. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Măicănești a aceluiași județ, având o populație de 3004 locuitori în satele Codrești și Ciorăști. În aceeași plasă se afla și comuna Slobozia-Mihălceni, cu satele Slobozia-Mihălceni, Salcia Nouă și Salcia Veche, având 1680 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost transferate la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În timp, comuna Slobozia-Mihălceni a luat numele de "Mihălceni", ca și satul ei
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
Scobinți vine de la așezarea satului într-o depresiune, sub formă de scobitura, afirmație realizată și de scriitorul Aurel Leon, cu prilejul deschiderii la Scobinți a unei expoziții de pictură a pictorului Dan Hatmanu: „Și între puțină bahna cu căpățâni de salcii blonde și întunecată sprânceană a pădurii de sus, se ițește, când în văiuguri scobite ca niște coveți, când pe dealuri, sătul Scobinți, desfășurat după capriciile vitei, ale livezii și celorlalte seve roditoare”. Denumirea așezării, după tradiția locală, provine de la un
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
vara aranjamentul este bogat, iarna el va fi mai sărac și fără strălucire. Pentru aranjamente se pot folosi: trandafiri, iriși, crizanteme, floarea-soarelui, lalele, gladiole, crini, flori de pai, margarete. Se pot folosi frunze de ferigă și ramuri de stejar, alun, salcie, liliac etc. De mare efect sunt ramurelele înflorite de măr, de cireș sau alți pomi fructiferi. Se pot folosi și plante exotice, precum gerbera, diverse specii de orhidee, anthurium, croton, ficus, flori de bromelii și frunze de palmier. Vasul constituie
Ikebana () [Corola-website/Science/301474_a_302803]
-
la unele plante cultivate. Puține cazuri se cunosc la plante spontane. Alopoliploizi sunt indivizi poliploizi la care cromozomii provin de la specii diferite. Fenomenul se întâlnește frecvent la unele grupe de plante, la care speciile se pot încrucișa uneori între ele (sălcii, stejari, graminee, plante din genurile Roșa, Prunus, Oenothera etc). Organisme hibride, astfel obținute, sunt în general sterile din cauza anomaliilor meiozei: cromozomii de la o specie nu-și găsesc omologii de la altă specie, se fac împerecheri anormale sau repartiții aberante de cromozomi
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
unele bălți apare stuful și papura. În sectoarele cu sărătură cresc iarba de sărătură și păiușca. Pe izlazuri cresc buruienile cu spini și buruienișul cu scai măgăresc. Vegetația lemnoasă este reprezentată de specii de salcâm, pin, molid, porumbar, plop și salcie. Fauna este caracteristică silvo - stepei, fiind reprezentată de rozătoare ca popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp și iepurele de câmp. Sporadic se mai întâlnesc și alte specii de animale, cum ar fi mistrețul, vulpea, cârtița și căprioara. Păsările sunt reprezentate de
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), rachița ("Salix bicolor"), salcie albă ("Salix eleagnos"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"). Arbuști cu specii de: smârdar ("Rhododendron kotschyi"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
Bosc (actualul director al "Presences"-ului) o definea ca un roman al muzicii contemporane, a înotat în tot felul de ape: reci (sau chiar înghețate), călduțe (preferate de cele mai multe ori), fierbinți (atunci când simțea cum frigul îi străpunge popularitatea), dulci, sărate, sălcii... A fost hulit (la început) de către tradiționaliști, pentru ca apoi să fie blamat de moderniști. Cameleonic, bine aclimatizat la temperatura succesului, cu un dever mereu prezervat, statornic, nu e chiar atât de (ana)cronic pe cât se spune. Mai curând e un
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
să-mi reproșeze că educația mea universitară îmi băgase în cap anumite idei peste statutul meu. Iar mama știa că era ceva în neregulă. —Arăți foarte posomorâtă, mi-a zis ea. Deși vorbele ei au fost: —Claire, arăți ca o salcie aplecată peste-o fântână.) — Și de ce dracu’ să nu arăt? mi-a sărit mie muștarul. —Iartă-mă, a spus mama. Dumnezeu știe că nu ți-e ușor. Păi chiar avea dreptate. Nu mi-era ușor. Numai că era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu nesfârșiții codri din munții cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de lunci bogate cu sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
șir, privind cum saltă peste bolovani îndrăzneața apă de munte și cum se strecurau printre aceștia peștișori argintii de diferite mărimi, săgetând apa limpede ca lacrima. Într-una din zile, văzu pe malul abrupt al albiei cum apa adusese o salcie dezrădăcinată din lungul luncii și o așezase jumătate în apă, jumătate pe malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
albiei cum apa adusese o salcie dezrădăcinată din lungul luncii și o așezase jumătate în apă, jumătate pe malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă în neștire, când vor porni puhoaiele de toamnă. Salcia îi răscoli întreaga ființă. Își dădu seama că viața ei este searbădă, că nimic nu merită a dori să aștepte chemări spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă în neștire, când vor porni puhoaiele de toamnă. Salcia îi răscoli întreaga ființă. Își dădu seama că viața ei este searbădă, că nimic nu merită a dori să aștepte chemări spre zile senine. Apoi, cu fiecare filă ruptă din calendar, se gândea: ,,Mai bine aș muri, tot fac umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ar putea s-o doară că e o ființă năpăstuită. Mă mir că se mai ține sufletul de trup că acu-i aici, acu-i în altă parte. * Când Simona mergea la râu, se oprea un timp, privea cu nostalgie salcia adusă de ape și după felul în care i se mișcau buzele se părea că rostește o rugăciune. Zăbovea un timp pe malul apei, urmărind jocul gâzelor. Îi plăcea mai ales zborul delicat al libelulelor și-și trimitea pe solzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
râului pentru a nu mai vedea scena care o tulbura cumplit. Dar nu-și putea ține jurământul. Chiar a doua zi îl încălca, fiindcă ceva nedeslușit o chema mereu spre malul apei, exact în aceleași loc. După ce privea un timp salcia prăvălită pe mal, avea aceeași și aceeași halucinantă imagine care se repeta obsesiv. În mintea ei, nelămuririle săpau aceeași întrebare: De ce mi-a luat copilul și unde-l duce?" Un timp nu mai veni la malul râului spunându-și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Munții înlănțuiesc violent un cer timid și capricios ca tine. Peisajul, simfonie de culori tandre și aspre, îmi desfată și uimește ochiul, invitậndu-mă la gravitate. Gậndurile mele se îndreaptă de fiecare dată către tine, Yoane! Inima mea e tristă ca salcia de pe maluri ce se oglindește despletită în valuri. Dar o dragoste adevărată se înalță deasupra existenței normale. Dragostea mea, Yoane, visează să treacă dincolo de forme și de timp, dincolo de toate reticențele terestre și cred că fidelitatea mea este unul dintre
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
uscată pe dinăuntru a Încercat să-mi impună valorile ei - spunându-mi să mă bucur că nu eram golașă ca pomii iarna, să fiu recunoscătoare că scheletul fetiței găsite În șanț nu era al meu, să recunosc că umbra unei sălcii pe o căldură insuportabilă era un sacrificiu fericit pe care-l puteam face față de cei care erau fie mai tineri, fie mai bătrâni decât mine, adică toată lumea, după cum se dovedea de fiecare dată. Urmând instrucțiunile Mamei Scumpe am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deveneau din ce În ce mai interesați de peisaj. Era de fapt o scuză pentru a-și apropia fețele și a face conversație. Ăia sunt plopi, cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru a-și apropia fețele și a face conversație. Ăia sunt plopi, cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile erau Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile erau Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului putându-se vedea o falangă de femei din tribul Naxi care Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile erau Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului putându-se vedea o falangă de femei din tribul Naxi care Înainta cu greu adunând acele de pe jos. La ce folosesc acele? o Întrebă Marlena pe domnișoara Rong. Domnișoara Rong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cum orașele cresc, iar numărul străzilor sporește mereu, pornirea aceasta ar putea foarte bine fi satisfăcută, fără desființarea trecutului, cu excepții bine-nțeles. De aceea nume simple, fără nici o altă valoare decât existența lor învechită, ca strada Toamnei sau a Sălciilor sau a Muzelor sau strada Doi băieți, spun uneori mai mult și se conservă peste orice schimbări oficiale, decât orice alte nume noi, chiar pline de glorie, de popularitate sau sincer afecționate. În cea mai îndepărtată epocă a copilăriei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca la Grădina Zoologică. Melniciuc vâslea după sandale, se încălța cu dificultate și pleca bombănind, cu batista la nas și catalogul sub braț. Uneori, reprezentația scăpa complet de sub control. Fugeam de la ore în Herăstrău, unde goleam câte-un „Brifcor“ sub sălciile de pe mal. Cezar se dezbrăca imediat și sărea în apă, fâlfâind din chiloții lui albi, tetra, gigantici. Scria limpede pe pancartă: „Scăldatul interzis!“ Nu treceau nici două minute, și venea patrula: „Ce faceți domne aici?“ „Bem și noi un suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]