22,145 matches
-
ce puneam pe hârtie. Prin simpla eliminare a sintagmei Ťdin rachetăť, poemul deschide sufletului viziunea nemăsuratelor câmpii de după viață: Oare nu tot astfel vei privi traversându-le monotonele câmpii ale cerului? Scris prin iulie-octombrie 1960, poemul "sfărâmat" din care am salvat trei poezii (pentru mine) definitorii, se încheie, în versiunea inițială, cu un sumbru imn de slavă comunismului, riscând să pulverizeze și sintagma titlu la care țin atât, Desprinderea de țărm:"Ritm înfrățit de inimi comuniste / Vestește azi în lume că
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Nevoit să umfle de multe ori cu pompa o dimineață octombriferă cu membrană rece și groasă care se lipește de aripi. Când trage lucrurile din oglindă, când scoate câte-un fleac din râul-care fură chipuri, când el însuși, fosilizat, este salvat de la naufragiu de brațul coclit al victoriei, aceste sărbători oarbe, avortate din calendar, alcătuind timpul adevărat, timpul adevărat și spinos, al sălbăticirii spirituale. Apoi când întors pe o parte cu spatele la animal, acoperit cu frunze uscate, își numără inelele de pe tulpină
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
se incorporeze, în marginea creștinismului să delireze. Ce bucurie, să ne lăsăm greutățile pline de iubire undeva în puful de pe lună, să nu știm unde s-au scufundat și să nu le căutăm nicio-dată, refuzând categoric acuzația de păcat. Te salvez în poezie Nu mai am nici o convingere de când te-am întâlnit și trupul e o corabie fără cârmaci, nu mai cred în nici o doctrină deși îmi fac datoria ca o algă în ape călduțe, de la un pas la altul mă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
armonizează confratern în special cu munții. Textul filosofului din Pădurea Neagră, intitulat De ce rămânem în provincie?!, e emblematic pentru aserțiunea mea. Rețin părtășia filosofului cu țăranii care rășpălesc dranițe și asemănarea lucrului lor cu filosofarea. Nu cunosc soluții pentru a salva satul. Cunosc doar câțiva gânditori amintiți deja (la care îl adaug pe Lucian Blaga și Spațiul său mioritic ), câțiva scriitori și un mare teolog, Dumitru Stăniloae, care a scris Reflecții despre spiritualitatea poporului român, și care ne mai țin încă
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
căpătâiul lui, târziu după miezul nopții, gândindu-te că-l vei revedea a doua zi și veți sta iarăși de vorbă. Nu ne putem imagina întâmplarea, dacă a simțit, presimțit întâmplarea altfel decât ca pe o slăbiciune din care te salvezi acceptând, primind adormirea ca pe un înger de răcoare atoatecuprinzător. Cum va fi fost, dragă Micaela, cum, când ai aflat tu, singură din clipa aceea de gol, resimțind singurătatea enormă în absența lui... La moartea unui poet, ce ne rămâne
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
După 1960, peisajul estetic se diversifică mult. Literatura oportunistă este concurată întâi de literatura evazionistă (gen Ștefan Bănulescu), apoi de cea subversivă (în felul lui Marin Preda). În dramaturgie, tezismul este la fel de devastator ca și în poezie. Nimic nu se salvează din teatrul primelor două decenii. Poate că numai Moartea unui artist (1964) de Horia Lovinescu s-ar mai putea citi, că de reprezentat pe scenă nu cred că ar mai reprezenta-o vreun regizor. Un credit muzeistic putem acorda piesei
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Paul Everac, în Poarta (1959), Ferestre deschise (1960), Ștafeta nevăzută (1964), nu scapă de schematismele epocii, pe tema conflictului dintre individualism și colectivism, cum nu scapă nici Al. Voitin sau Mihail Davidoglu, de asemenea mult creditați conjunctural. Nimic nu se salvează din teatrul primelor două decenii. Abia Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu și alții, după 1960-1965, vor aduce un suflu nou, demn de luat în seamă la un nivel valoric apreciabil. Proletcultismul și realismul socialist pot fi considerate numele oficiale, recunoscute
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, soția lui Neagu Djuvara, care se întorcea dintr-o misiune a Crucii Roșii în Africa, a fost singura supraviețuitoare a unui avion prăbușit în Marea Mediterană. În mod miraculos, ea a reușit să se salveze înotând până la țărm. Mă mir că nimănui nu i-a venit până acum ideea de a face un film artistic despre eroinele Escadrilei Albe. Mai ales că ultimele supraviețuitoare ale acesteia sunt încă în viață și ar putea acorda producătorilor
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
ajunge să dispară nici cînd cere niște rații de lapte sau cărbune. Iată că la omul meu, nu era nici vocea, nici pasul, nici privirea - ci această biată haină de casă care se constituia ca un reziduu de identitate (singurul) salvat din naufragiul său esențial". Și ce rămîne de pe urma unui om în general? Un artist contemporan de origine evreiască după mamă și corsicană după tată, Christian Boltanski, exponent al artei minimaliste - un minimalism al fondului nu numai al formelor - considerat drept
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
vreme înfundat, plus descurajarea care se lasă și golul din suflet care apasă. Trimitețând acum câteva din poemele unui volum în pregătire, Conservare, Cum am plecat eu de acasă, Ai încredere, străinule, în Fiul Risipitor!, Există o noapte și Te salvez în poezie, drumul se poate și trebuie să se deschidă cu alt noroc la bord. într-un număr viitor al Post-restantului ele vor apărea, dense și pline de un miez dulce-amar. Până atunci, stima noastră rămâne întreagă pentru poeta cu
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
ANYA lansează un clip pentru piesa “Într-o zi”, în regia lui Michael Mircea. Clipul spune o poveste de dragoste care se apropie de sfârșit, dintre Valentin Dinu și partenera să din videoclip (Livia Marinescu). Anya este cea care îl “salvează” pe Valentin. Unul dintre momentele inedite ale videoclipului îl reprezintă cadrele cu Dinu în pădure alături de doi lupi. Piesă “Într-o zi” este compusă la PATRUPA Music, de Cornel Ilie și Gabriel Maga. Solistul trupei Vunk a scris și textul
Duete by Dan CHIRIAC () [Corola-journal/Journalistic/83434_a_84759]
-
intra oricum în plasma imaginarului său prin formula spiralei degradante a generațiilor) să devină evidentă cât mai târziu cu putință, deși trebuia să fie prezentă încă de la început. Imaginația și talentul său fac o adevărată echilibristică în acest scop. Trebuiau salvate cu orice preț primele două volume, care vor fi singurele traduse în Occident, și, în același timp, romanul trebuia scris și pentru a i se putea alătura volumul al treilea. Reușita vine tot din amestec. Recurge, mai întâi, la două
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
pe care mi-o mărturiseam la începutul acestor însemnări exasperate, m-a mai părăsit. Poate, îmi zic, nu e totul pierdut. Poate merită totuși să mai scriem despre. Poate se va deștepta realmente românul și va găsi calea de a salva de la dezumanizarea consumistă generațiile care se ridică azi. Dar afla-se-vor urechi de auzit măcar în al doisprezecelea ceas?
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
lor cu o carte sau cu un om ar fi o adevărată ciocnire - adică o luare de poziție - dacă dușmănia lor ar porni de la conștiința unor valori adverse, dacă violența lor ar fi o reacție de gîndire, totul ar fi salvat. Dar nimic nu e serios, nimic nu e grav, nimic nu e adevărat în această cultură de pamfletari zîmbitori. Mai ales nimic nu e incompatibil. Iată o noțiune care lipsește total vieții noastre publice, pe toate planurile ei: incompatibilul. În
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
dă bani, dacă îl asculți. Dar dacă nu vrea neapărat și imediat să publice, scriitorul are de ales, poate alege între mai multe soluții onorabile. Una este aceea de a scrie pentru sertar, conform credinței lui în literatură. Evaziunea îl salvează moral, chiar dacă uneori nu-i salvează și viața. V. Voiculescu, scriind poezie religioasă, citită în cercul restrâns al "Rugului aprins" de la Mănăstirea Antim, a "greșit" și și-a plătit greșeala cu închisoarea. A fost acuzat de "uneltire împotriva regimului democrat-popular
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
dacă nu vrea neapărat și imediat să publice, scriitorul are de ales, poate alege între mai multe soluții onorabile. Una este aceea de a scrie pentru sertar, conform credinței lui în literatură. Evaziunea îl salvează moral, chiar dacă uneori nu-i salvează și viața. V. Voiculescu, scriind poezie religioasă, citită în cercul restrâns al "Rugului aprins" de la Mănăstirea Antim, a "greșit" și și-a plătit greșeala cu închisoarea. A fost acuzat de "uneltire împotriva regimului democrat-popular", tocmai pentru că a scris poezie religioasă
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
pe altul. Și în intenția, și în alcătuirea Mistificțiunilor, Mircea Anghelescu rezolvă dilema în favoarea sa. El introduce rigoarea expertului în pledoaria de apărare - literară - a tuturor categoriilor de texte deviante pe care le identifică. Falsurile, farsele, apocrifele, pastișele, pseudonimele sunt salvate de discreditul de care-au avut parte până nu demult, cel puțin în spațiul românesc. De la exemple formal arhicunoscute (cum ar fi celebrul proces de plagiat în care a fost implicat Caragiale de imundul jurnalist Caion sau falsa memorialistică genuină
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) amețește lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
că hebdomadarul "moștenește vitalitatea revistei Săptămîna", constituind un "exemplu de pură morală românească", vorba lui E. Papu, și marcînd, ca la un meci de fotbal, "o victorie a bunului simț și a galeriei populare", vorba lui M. Ungheanu, ba chiar salvînd "neamul de la dezastrul sufletesc programat", vorba lui D. Zamfirescu, este de o rară agresivitate. Numai exponenții săi ar deține dreptul operării axiologiei estetice, ca și a celei etice, restul intelighenților fiind diletanți, intruși, trădători, vrăjmași ai neamului: "Naționaliștii postceaușiști nu
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
totul recent, în ultimele zile ale lunii martie, în Sala Filarmonicii din Liverpool. Ce rămâne de pe urma acestui turneu? Rămâne prietenia profesional condiționată în numele muzicii, sentimentul unei comuniuni întremătoare care ne dă speranțe; ...în numele frumuseții și al tinereții care împreună pot salva omenirea; ...cum ne face să credem - o scria cu mai bine de un veac în urmă! - Dostoievski însuși.
Ateneul Român Muzică academică renăscută în compania tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8585_a_9910]
-
principale ale autorului lui Ecce homo. Și astfel, din țesătura destrămată a unor însemnări răzlețe - și cam toate cărțile lui Nietzsche fac impresia unei stofe sfîșiate pe care neamțul nu a mai putut s-o coase la loc - exegetul ieșean salvează nucleele de coerență ideatică, aruncînd peste bord balastul divagațiilor. În fond, e atîta retorică goală la un autor ca Nietzsche încît verbozitatea lui dovedește cum talentul, jucînd feste posesorului, îl poate atrage într-un neînfrînat șuvoi de cuvinte. Iar George
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
de băiețel dolofan, care trage cu praștia după pisici și vrăbii. Îmi plăceau dințișorii lui de animal acvatic, dar refuzam să îl gândesc altfel decât ca pe o himeră umedă și rece." (p. 162). E prea puțin însă pentru a salva un volum compromis - nici proză lirică, nici poezie epică, nici măcar discurs acceptabil în acea formă vagă de învățământ numită la distanță. Nu știu cum altfel să spun", se justifică din când în când Ruxandra Cesereanu, pe parcursul sortării ori inventării de amintiri venerice
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
al lui Marius Ianuș este, până la urmă, un clivaj de valorizare. În plus, etanșeitățile de grup ale avangardiștilor riscă, printr-o asemenea stabilire de afinități, să se relaxeze mai mult decât respectul pentru adevăr o permite. Noblețea intenției nu o salvează de un aer, totuși, discutabil. În aceeași linie a textului ce respectă în formă ceea ce afirmă în conținut, Ion Pop aruncă, aparent din întâmplare, un comentariu subtil la o afirmație a aceluiași Bogza: "...Ťposedăm cu îndârjire o puternică dorință de
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
toate aparențele - fictiv. Sau adus în stadiul de ficțiune de către un bine organizat aparat propagandistic. Nu știu dacă raționamentul este, confruntat cu realitatea istorică, exact. Dar - așa cum l-a dezvoltat Petru Maier Bianu - sună extrem de plauzibil. A încerca să mai salvezi ceva din anii pe care, de bine-de rău, i-ai trăit și a ajunge, după un extenuant maraton, la un faliment individual. Iată cruzimea pe care și-o asumă acest Inventar al iernilor, iată masochismul de bună calitate în care
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
Nu-l avem. Gesticulația celor câțiva activiști civico-politici care-au mirosit c-aici ar fi o vacă de muls s-a soldat cu dezastre: vedeți ce s-a ales din "salvarea" localității Vama Veche și încercați să aflați ce-au salvat "binevoitorii" de la Roșia Montană! Așa că nu-mi rămâne decât să-mi amintesc, înfricoșat, de proverbul ornitologic de mare profunzime: "Fiecare păsare pre limba ei piere!" Inclusiv pasărea numită România.
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]