2,500 matches
-
desenate pe aer cu un tuș sepia, erau lăsate-n urmă de-o parte și de alta. Ciorile, ca niște frunze negre, migrau de pe un copac pe altul, scuturând zăpada de pe crengi. Soarele de aur topit împingea umbre străvezii în urma săniilor și desena copaci subțiri pe valurile de zăpadă, ieșiți din aceeași rădăcină cu cei verticali, dar mai alungiți parcă și mai rămuroși. În cele șapte sănii se-ngrămădise rămășița satului carbonizat și fumegând, plin pe ulițe și-n bordeie de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe altul, scuturând zăpada de pe crengi. Soarele de aur topit împingea umbre străvezii în urma săniilor și desena copaci subțiri pe valurile de zăpadă, ieșiți din aceeași rădăcină cu cei verticali, dar mai alungiți parcă și mai rămuroși. În cele șapte sănii se-ngrămădise rămășița satului carbonizat și fumegând, plin pe ulițe și-n bordeie de trupuri moarte, încercate de lupi și vulpi. În acel an cumplit nu fuseseră turcii urgia, nici viscolul întețitor de flăcări, nici arvaniții stăpânirii. Dac-ai fi-ntrebat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urâte, de bulgăroaice, cu disperare și tembelism în ochii limpezi ca de capre, ea s-ar fi-ncruntat și s-ar fi crucit, dar nu ți-ar fi răspuns, pentru că toți nu mai vroiau decât să uite. Între șubele lor, în fundul săniei, se înghesuiau copiii și câte un cățel negru, tremurând din șolduri ca apucat. Își aminteau doar cătunul izolat de lume, într-o văioagă a munților Rodopi, înconjurat de steiuri de bazalt, cu doar o strungă prin piatră, dând spre pășuni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca un jet pro-pulsor, până ce rămaseră curați și limpezi ca lumina cugetării. Ajunși lângă stele, cerurile se deschiseră și sătenii zăriră iarăși, orbitoare, fața miloasă-a Dumnezeirii, în care îngerii se cufundară ca-ntr-un aer de aur. Iar acum săniile tăiau tipsia întinsă și însorită a câmpului fără drumuri. Căluții fornăiau din nările fierbinți, scoțând fuioare de aburi. Câte o femeie, albită cu totul după noaptea mâniei, privea speriată-napoi, făcîndu-și cruce cu limba în gura închisă, dar numai dâra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se-ntindea îngustîndu-se, ca o săgeată ce-ar fi arătat spre satul din văioagă, originea nevăzută a întinderilor și a vremii. Mergeau toaiă ziua, iar pe-nserat, când zăpada devenea roz-întunecată, preotul ridica mâna și o mică tabără se-alcătuia din săniile făcute ocol. În mijloc, focul își înălța, ca un zugrav de biserici, miile de pensule, încondeind cu sineală, șofran și aur câte o chișiță nervoasă de cal, un cojocel cu înflorituri de amici, o față lată cu ochi obosiți, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din crengile cangurilor, iar copitele stropeau în jur o încropeală de apă și zăpadă. Din cenușie, lumina se făcu galben-scînteietoare, și primăvara timpurie se arătă, cu parfumul ei neliniștitor, umplând marea sferă albă ce avea în mijloc viermușul întunecat al săniilor. Într-una din dimineți, o geană albăstruie, întinsă pe tot orizontul, se arătă pribegilor. Geana se lățea pe măsură ce se-apropiau de ea, devenind un șarpe sinuos încolăcit în zare, până când drumul începu să coboare și, șfichiuită de nuielele copacilor, străbătută
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vineție. O coajă de sticlă groasă, verzuie, lustruită de vântul cald, ascundea, pe toată întinderea, tumultul copleșitor al apelor de dedesubt, și răsfrângea ca o oglindă orbitoare soarele în crugul său din văzduhuri. "Dunav! Dunav!" chiuiau copiii, care săriseră din sănii și-o luaseră la fugă, lipăind prin zăpadă cu opincile din piele de porc, ca să ajungă mai repede pe ghețușul uriaș. Dar preotul strigă cu glas mare după ei, și omuleții se-ntoarseră, mângâind în drumul lor burțile fierbinți ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de păr auriu pe brațe și pulpe, rămase fără nici o urmă de umbră. Chiuind și răcnind, ceilalți îl îmbrățișară și-l înveșmîntară repede în hainele sale, punîndu-i pe umeri, pe deasupra, și o sarică mițoasă de oaie. Copilul se sui în sanie, se-acoperi cu o cergă și plânse multă vreme după umbra lui, pe care o pierduse pentru totdeauna. Caii călcau acum ușor și țeapăn pe gheața străvezie ca sticla, iar Badislavii priveau cu uimire în jur. Niciodată nu și-ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca sticla, iar Badislavii priveau cu uimire în jur. Niciodată nu și-ar fi-nchipuit atâta frumusețe încremenită în crusta groasă de gheață. Dar grădina Domnului e mai mare decât mintea omului, și minunile din ea sânt multe. Șirul de sănii înainta în tăcere și frig peste fermecata priveliște. Căci la un stânjen sub cleștar se aflau pretutindenea, cu aripile întinse, fluturi. Trupurile lor delicate și păroase ca viermușii, stacojii sau galben-pal sau negricioase, aveau mai bine de douăzeci de pași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toată întinderea fluviului, cât zăreai cu ochii, fluturi colorați, cu aripile-ntinse, la câțiva pași unele de altele, alcătuiau o pardoseală amețitoare. Cei aflați departe se zăreau mici și șterși, ca printr-o ceață albăstruie, dar cel deasupra căruia treceau săniile părea un animal fărmăcător, o știmă din cele de care vorbeau bătrânii pe la clăci, o ciută nevăzută, asemeni stratocamilului, vasiliscului sau inorogului cel alb ca laptele. Bătând în aripile-ncremenite, soarele, deja aflat aproape de crucea bolții și arzând cu pară galbenă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clăci, o ciută nevăzută, asemeni stratocamilului, vasiliscului sau inorogului cel alb ca laptele. Bătând în aripile-ncremenite, soarele, deja aflat aproape de crucea bolții și arzând cu pară galbenă, răsfrângea culorile lor peste burțile și boturile cailor și peste chipurile celor din sănii, mînjindu-le cu sineală și auriu și sângeriu și șofran, culori alese și boierești, mai frumoase decât veșnicul cârmâz al icoanelor de acasă. Convoiul opri pentru odihnă și prânzire taman în mijlocul Dunării. Scoaseră zacusca și spirtul de corcodușe și șezură pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nici țarina nu are așa catrință, fămeie", zâmbeau ei a râde, pe când muierile, mai cu cap, îi suduiau și fugeau, zicând că doar țigăncile ar purta veșminte așa pestrițe. Până la urmă făcură din ele pături cu care se înveliră în sănii, pornind din nou la drum. Rămânea în urma lor marele fluture hăcuit, cu nervurile aripilor întinse-n lături ca niște cârje, cu picioarele retezate împrăștiate-n jur, prin băltoace și cenușă de coceni. Văleat 1845, Vasili și ai săi înaintau pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntinde pân-la capătul pământului. Din loc în loc, sate cu case de chirpici acoperite cu paie înălțau fumuri spre cerul alb ca smântâna. Țăranii erau răi și ageri, cu gândul tot la înșelăciuni, mai slabi și mai negricioși decât grădinarii din sănii. Muierile erau în schimb cu mult mai frumoase, sulemenite ca orășencele și știind să-și facă ochii umezi și scânteietori pnntr-o anumită fiertură de buruieni. Oprind în mijlocul câte unui sat, convoiul, lătrat de dini și-nconjurat de copii cu căciuli ascuțite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zumzetul lor abia dacă se distingea de huruitul monoton al sitelor electrice din clădirea prăfuită a morii. Când ieșeam pe balcon - balustrada lui, plină de lădițe de flori, îmi venea atunci până la umeri - mă suiam pe vreo cutie sau pe sania mea și priveam minute-n șir ceea ce mi se părea cel mai măreț peisaj din lume: imensul, imensul edificiu al morii "Dîmbovița", ridicîndu-se, cu frontoane și turnulețe ce sfârtecau norii, în mijlocul unei curți pustii, incomensurabile, peste care-și lăsa ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu zarul. Te tot chinuiai să înaintezi cu pionul tău pe spirala numerotată, și tot dădeai înapoi sau stăteai un joc când nimereai într-o căsuță rea. Dar era atât de frumos colorat și-avea peste tot imaginea piticului cu sania trasă de iepuraș... Acum trebuiau să se bată pantera neagră cu puma. Le ciocni bine cap în cap până ce puma, bineînțeles, ieși învingătoare, căci cealaltă era așa neagră și urâtă, că lua bătaie de la toate animalele, chiar și de la koala
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar de ce nu răspunde, unde este bunica? Iar bat, iar strig, tot nimic și în mine a început să se strecoare puțină teamă în fața ferestrelor negre și a tăcerii. Nu aveam unde dormi, nu-mi rămânea decât drumul întoarcerii. Dar sania pentru care venisem? Să fie în pod, să fie în șopron? Pe întuneric, bâjbâind, o găsesc în podul șopronului, o leg cu un capăt de frânghie luat de nu știu unde, mai bocănesc de câteva ori pe la geamuri și, cu regretul lucrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe șoseaua care duce la Epureni și de unde se auzea de departe scârțâitul unor care pe omătul geruit. Ieșisem la lumină, eram lângă oameni și nu mică le-a fost mirarea când au văzut lângă ei atâta omuleț cu o sanie după el la vremea aceea târzie de noapte. Am lăsat în urmă carele și odată ajuns la începutul văii dinspre sat, lângă morile de vânt, m-am așezat pe săniuță și a mea era lumea, m-am oprit tocmai în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să aibă toată ziulica la dispoziție să se joace nestingheriți. Copiii năzdrăvani, incluzându-mă și pe mine, erau de la prima oră pe acoperișuri și se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele pe sfoară și picioarele pe oțelul săniuțelor. Mai mergeam și pe boroaie să jucăm „hockey” pe luciul înghețat al apelor, dar cu bâte, conserve și șlapi pentru a aluneca mai bine și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să aibă toată ziulica la dispoziție să se joace nestingheriți. Copiii năzdrăvani, incluzându-mă și pe mine, erau de la prima oră pe acoperișuri și se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele pe sfoară și picioarele pe oțelul săniuțelor. Mai mergeam și pe boroaie să jucăm „hockey” pe luciul înghețat al apelor, dar cu bâte, conserve și șlapi pentru a aluneca mai bine și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vorbi despre anotimpul său îndrăgit? Mie-mi place iarna! Spune, cu mândrie-n glas, Teodora. Poți să ne spui și de ce? Vrea să știe educatoarea. Pentru că totu-i alb, curat și foarte frumos! continuă fetița. Și pentru că ne dăm cu sania, patinăm, schiem, facem un om de zăpadă..., duce Georgel mai departe răspunsul Teodorei. De fapt, băiatul n-a ridicat mâna, așa cum ar fi trebuit, ci s-a trezit, pur și simplu, vorbind. Însă, ochii copiilor îl privesc plini de mustrare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
el, pe Sorin și pe Sorina. Dar, pentru ca bunicii să nu se simtă singuri și părăsiți, cei patru nepoței vorbesc, din când în când, la telefon cu ei. Și câte nu le spun?! Câte căzături la derdeluș au încasat, de câte ori sania lor s a răsturnat... Acum e dimineață. Băieții, gospodari, au dat de mâncare la găini, gâște, porumbei și rațe, la vacă și vițel, la oi și la purcel. Și când treaba au terminat, au început să ia niște jucării la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să se urce amândouă-n săniuță cât mai curând, și prin sat să pornească pentru ca pe tăticul mai repede să-l găsească. Ce-o să zică el când le va vedea? Fără ndoială se va bucura. S-au urcat amândouă-n sanie, Sorina fiind mai mult ca sigură că Alina știe să mânuiască bine hățurile, în timp ce Alinei îi spunea, parcă, inima că, până la urmă, se va descurca ea și vor ajunge cu bine la casa bunicilor. Încă de la plecare a hotărât să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Mi-e tare dor de bunici... Nici o grijă, ajungem curând. Au ajuns în vârful pantei. Gata cu urcușul. La vale-i mai ușor. Cel puțin pentru sărmanul căluț. Dar, deodată, picioarele-i alunecă, iar pământul îi fuge, parcă, de sub picioare. Sania a început acum să danseze pe oglinda gheții. Nu se știe cum, fetele au zburat, fiecare, spre câte un nămete de zăpadă. Sorina la dreapta, Alina la stânga. Alin e și el în genunchi; reușește însă, să se ridice și să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
început acum să danseze pe oglinda gheții. Nu se știe cum, fetele au zburat, fiecare, spre câte un nămete de zăpadă. Sorina la dreapta, Alina la stânga. Alin e și el în genunchi; reușește însă, să se ridice și să scoată sania de pe luciul ghețușului. Eu cred că... am să merg pe jos, în urma săniuței! face Sorina. Asta nu se poate! îi răspunde Alina care, mult mai curajoasă, s-a urcat iarăși când a înțeles că nu mai e nici un pericol. „Sigur
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ziua de-a lungul și de-a latul comunei?! Dar de unde-ai știut că suntem noi? Păi, n-am prea știut. Făceam pârtie în curte și când m-am oprit am văzut cum, pe dealul cel înalt, ați zburat de pe sanie. Mi-am zis că nu-i a bună și că cineva trebuie să aibă nevoie de ajutor. M-ai mai liniștit când am văzut că sănioara a luat-o, iarăși, din loc. Cu toate astea, am pornit încoace. Și văd
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]