2,312 matches
-
renunțe la scena finală, În care se sugera că Shylock s-ar converti la creștinism (688, p. 228). 711. În jurul anului 1535, umanistul și episcopul polonez Ioannes Dantiscus (Jan Dantyszek) a compus un Poem despre evrei (Carmen de Iudaeis), o satiră care nu conține nimic altceva decât o sută de vicii ale evreilor, enumerate fără nici un comentariu. Printre ele se găsesc vreo patru atribute privind prostia evreilor și de două ori mai multe privind viclenia lor Înnăscută (682, p. 33). Cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
am trimis acum două săptămîni un plic voluminos (la noua adresă). Așteptam răspuns imediat, mai cu seamă că era vorba să veniți sau să vii la Iași. La răvașul (în proză) pe care-l alăturam scrisorii precedente, adaug acum o satiră sau o fiziologie care aș vrea să apară în paginile vesele de Anul Nou. E un portret transfigurat care pornește de la un personaj sinistru de pe aici care e, într adevăr, bibliograf, adică a fost. Personajul e o in famă și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe mîna lor și pe limba lor... ) ; în fine, duce la ceea ce Saizescu ar numi dimensiunea actuală a filmului, iar eu aș numi dimensiunea lui de brigadă artistică PRM. Ce ne mai dă Saizescu ? Păi, ce înțelege el printr-o satiră a luptei politice : siglele celor două partide sînt cîinii cu covrigi în coadă și cioara de pe gard (au, doare). Ce înțelege el prin tipologii romînești tradiționale : cîrciumarul libidinos, preotul libidinos, primarul libidinos (nu mă întrebați de ce sînt toți libidinoși). Ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
finanțat. N-ar fi fost finanțat dacă nu l-aș fi susținut chiar eu, la concursul CNC din 2005, în fața obiecțiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie. Tot ce pot să spun în apărarea mea este că, pe hîrtie, satira avea o formă (era o satiră, nu o forfotă fără sens), iar dialogul (care pe ecran devine totuna cu zgomotul de fond) avea o vitalitate obscenă, inconfundabilă ; deși scenariul era nesemnat, după două pagini am știut cu cine am de-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dacă nu l-aș fi susținut chiar eu, la concursul CNC din 2005, în fața obiecțiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie. Tot ce pot să spun în apărarea mea este că, pe hîrtie, satira avea o formă (era o satiră, nu o forfotă fără sens), iar dialogul (care pe ecran devine totuna cu zgomotul de fond) avea o vitalitate obscenă, inconfundabilă ; deși scenariul era nesemnat, după două pagini am știut cu cine am de-a face. Dilema mea de-atunci
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un bărbat adevărat mi s-a părut la fel de respingător, pentru că ideile despre educație ale tatălui au parte, în mod vizibil, de binecuvîntarea autorilor (regizorul Mavrodineanu și, din nou, scenaristul Mitulescu). Ce-i drept, altora li s-a părut ironic o satiră a culturii macho. Ce-ar încuraja o asemenea lectură ? în primul rînd, faptul că tatăl e atît de antipatic un taur în costum de firmă, care maimuțărește vocea plîngăreață a fiului său și sare în ring cu boxerul care ia
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
curate. Dar chiar dacă povestea din WALL-E nu e de aceeași calitate, calitatea spunerii ei ridică filmul deasupra oricărui alt blockbuster din vara asta. Din momentul în care cei doi roboței ajung la bordul stației spațiale, filmul se transformă într-o satiră a societății de consum. Acest refugiu e undeva între un mall și o superstațiune de odihnă un mediu creat anume pentru a-i împiedica pe refugiați să se gîndească la situația lor. Roboții fac totul în locul lor, astfel încît ei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ni se adresează direct, pe românește, în sensul cel mai profund al termenului. Acest tip de utilizare implică un anumit indice de deformare al operei care o apropie uneori de distopie (Lucian Pintilie) sau de cea mai corozivă și disperată satiră (Mircea Iorgulescu). Avem în Nicolae Manolescu din Istoria critică a literaturii române poate pe cel mai decis inamic al suprainterpretării operei sau a interpre- tării ei excesive în cheia absurdismului ionescian în context totalitar. Istoricul literar distinge cu subtilitate între
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
plâns”, conchide criticul, nu sunt eroii caragialieni, ci moravurile, dar, esențial, tragicul nu se situează la nivelul socialului pentru care moravurile constituie o ipostază, - Max Scheller și Nicolai Hartmann sunt invocați -, ci la nivelul istoriei. Interesul pe care-l suscită „satira de moravuri” a lui I.L. Cara giale ar fi unul estetic, social, dar nu moral sau istoric. Ion Negoițescu proiecta o abordare fenome no- logică a moralului, tragicului și sublimului, primul termen fiind cardinal, pe care i-o încredința lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră totul este posibil așa că... Într-o perioadă deținusem o rubrică de "satiră" la Gazeta de perete a ministerului și îmi aduc aminte de două interpretări "originale" la două expresii clasice: "Toate drumurile duc la Roma... numai al meu a dus la Ulan Bator"; Unde dai și... cine crapă"! Ambele aveau să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În anul 1837, dă tiparului traducerea poemului „Țiganii” de Pușkin, iar în 1840 și 1842 strânge în două plachete fabulele pe care le publicase în diferite reviste ale vremii. În anul 1844 publică, împreună cu prietenul său C. Negruzzi, volumul de „Satire și alte poetice compuneri”, traduse din poetul rus de origine moldovenească Antioh Cantemir. Alexandru Donici se consacră tot mai mult carierei sale juridice și, deși până la moarte (în 1866, la Iașiă nu mai scoate nici un volum, continuă să „viseze la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fugitive și acestea de-abia observabile), flăcăul, care se întoarce fericit pe o noapte cu lună acasă, jucând de unul singur, se prăbușește dintr-o dată, ca și cum, epuizat de dans, s-ar fi împiedicat și ar fi căzut. De la lirism la satiră, de la legendă la cotidian, de la portretul individului la mișcările de masă, de la amănuntul aparent nesemnificativ la simbolul gigantic, Dovjenko explorează, cu aceeași temeritate, posibilitățile noii arte, repede ajunsă la apogeu. * Mai văzusem Vânătoarea tragică în prima tinerețe. Pentru mine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră totul este posibil, așa că... Într-o perioadă deținusem o rubrică de "satiră" la Gazeta de perete a ministerului și îmi aduc aminte de două interpretări "originale" la două expresii clasice: "Toate drumurile duc la Roma..., numai al meu a dus la Ulan Bator"; Unde dai și... cine crapă"! Ambele aveau să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din reușita lui și să încerce să-l depășească. Text publicat în Curentul, 3 martie 1998 Ratare, da; ratați, ba În anii ’80, apărea în revista Știință și tehnică un pseudo-serial SF. Sub masca lui, grupul „Ars Amatoria” publica o satiră la adresa societății totalitare. Într-unul dintre episoade era vorba despre o călătorie intergalactică în care naveta spațială 2002 ajungea în Țara Tălâmbilor. Locuitorii acelor ținuturi aveau două caracteristici: a) prin venele lor curgea o mare cantitate de brom; și b
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care e adevărat. Comentariile asupra descripției deschid ele înșile un cadru litografiat cu păduri, stejari, priveliști campestre, în acest mod: Dacă descriu o pădure, suma de copaci îi las, Și la un stejar mai mare trec cu un repede pas. Satira spiritului meu e o mică comedie de badinaj aproape mussetian, O profesiune de credință, un monolog al unui personagiu onctuos și inconștient vodevilesc, care se retrage de pe scenă cu comice reverențe. În fabule ( Toporul și pădurea, de pildă), dizertația molierescă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
auzeai mai înainte bonton, ceai și pălării, Acum cine le mai scoase, n-ar mai fi nici pă pustii. Valoarea piesei stă în veselia verbală, în caricarea limbajului și a gesturilor, deși e de observat că tendința de a interpreta satira ca o parodie vulgară nu e legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e de a fi complet izolați. Tinerii sunt niște marchizi, ridiculi prin afectare, spunând însă în substanță lucruri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Rucăreanu a fost semnalat de A. Odobescu. Ale sale Modeste încercări poetice (1873) cuprind prozaice instrucții de vânătoare, cu oarecari senzații proaspete de vigoare cinegetică. N. T. ORĂȘANU N. T. Orășanu, imitator al lui Béranger, a fost spaima contemporanilor prin satirele sale astăzi cu totul anodine, lipsite de spirit și de decență. Totul era persiflat. Binișliul regreta vremurile vechi, deputatul, ministrul erau încîntați de slujbele lor. Orășanu nu cruța nici pe liberali ("ceata lui Baboi"), nici pe conservatori și semăna porecle
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Boierimea de altădată, unde se descrie moșia cuconului Vasile Creangă, pe valea Siretului, curtea patriarhală și fericită, Aur, mărire și amor, nuvelă negruzziană zugrăvind Iașul la 1840 într-un ton mai țipător romantic, cu antiteze morale, cu o tentativă de satiră a bonjurismului. În seria fantastică intră nuvela neterminată Avatarii faraonului Tlà, în care influența lui Th. Gautier și a "spiritiștilor" în general e flagrantă. Ea tratează un caz de metempsihoză. Faraonului Tlà i-a murit soția și el, îndurerat, consultă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
formei ciclice a lumii: Căci acelorași mijloace Se supun câte există, Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă, Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera și nu ai teamă. Satira lui Eminescu e swiftiană: în locul invectivei, mitul ermetic. Metoda mitologică e folosită și în așa-zisa "filozofie", unde în locul obișnuitelor divinități apar unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl. Procedeul, și al lui Goethe, nu se deosebește profund de al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. În mare măsură satira e pamfletară, trăind dintr-o indignare furioasă, transcrisă într-o năvală de epitete cacofonice: pocitură, broască, bulgăroi, grecotei, smintit, stârpitură, fonf, flecar, găgăuță, gușat, bâlbâit. Injuriile sunt indiciul unui lirism maxim întors de la extatic la grindinos: Vezi colo pe urâciunea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spirit de enormitate, cu care înțelegea să mistifice pe burghezi. Popularitatea i-a făcut-o Moș Teacă, imitație după Le colonel Ramollot de Charles Leroy, bufonadă antimilitaristă plăcută dreyfusarzilor, dar pe care umoristul român o menține în limitele unei simple satire moderatoare. Dealtfel, în altă parte (Din viața militară), a zugrăvit cazarma cu brutalitățile dar și cu veseliile ei. Antimilitarist sever este și Paul Bujor, osândind războiul de orice natură, fără talent. Capitolul XVII MICUL ROMANTISM BARBU DELAVRANCEA La frumoasa Revista
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Poeziile aceluiași (Canarul mizantropului) sunt corecte și cântă, cu mult din Traian Demetrescu, viața proletară, în profesii ce formează pitorescul provinciilor (dogari, tăietori de lemne). Radu Cosmin vede Bucureștii ca o Sodomă în romanul Babylon și veștejește societatea română în satire vehemente, fără valoare. Horia Furtună a scris poeme multicolore în tradiția Macedonski. Balada lunii, cea mai remarcată, e o desfășurare de decoruri selenare în genul feeric și de calambururi de imagini, agreabile: În straie albe de hermină Și că pădurea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
personaj ridicol de fricos, care tremură și de umbra lui. Pentru a face cât mai puternic contrastul dintre frica personajului și "ideile" profesate de el, Caragiale le exagerează pe acestea din urmă. De aceea - uzând împărătește de toată permisia acordată satirei de a exagera -, Conu Leonida apare în opera lui Caragiale, ca tipul extrem al "revoluționarului": Conu Leonida e pur și simplu "republican" și, dacă ar avea și el un "Galibardi", cu "o mie de volintiri", ar schimba România în republică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e pur și simplu "republican" și, dacă ar avea și el un "Galibardi", cu "o mie de volintiri", ar schimba România în republică. În această comedie, Caragiale ridiculizează și "mentalitatea" republicană ploieșteană 1 . Comedia cea mai bună, pentru că este o satiră mai 1 Despre semnificația ei mai profundă, vezi "Viața romînească", 1922, nr. 5. ă Articolul Conu Leonida față cu reacțiunea, p. 249-257.î adâncă a unui fenomen social mai important, este O scrisoare pierdută. Aici nu se zugrăvește liberalismul român
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Alecsandri. Și să se mai observe un lucru: Caragiale a criticat liberalismul în aceeași vreme ca și Eminescu, ca și socialiștii. Caragiale marchează și el cu putere data de 1800, despre care am vorbit de atâtea ori. * După aceasta, satira lui Caragiale își va schimba obiectivul. Începând cu D-ale carnavalului (1885), urmând cu câteva schițe în Convorbiri literare și isprăvind, mult mai târziu, cu admirabilele Momente, Caragiale va satiriza, dacă voiți, mahalaua. Dar trebuie să ne înțelegem asupra acestui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]