1,927 matches
-
am pus în cărțile mele destulă măsură pentru a nu jigni pe aceia care știu să se judece singuri. Versurile mele vesele nu trec niciodată dincolo de buna-cuviință datorată și celor mai de jos oameni.”" Epigramele sale se caracterizează prin realismul satiric, pictura moravurilor, prin observarea dinspre exterior, a atitudinilor, gesturilor, obiceiurilor, prin pitoresc, finețea poantelor, ironia amară, versificația suplă. Subiectele epigramelor sale sunt extrase cu naturalețe exclusiv din viața cotidiană contemporană: Roma are o oglindă așezată în față, în care se
Marțial () [Corola-website/Science/314939_a_316268]
-
-o cu pseudonimul A.N. (Alef Nun). În patru luni a scris 26 de astfel de poezii. În noiembrie 1934 a trecut de la Davar la Haaretz, unde a scris o rubrica similară, dar cu un profil mai puțin liric, cât satiric purtand titlul de "Regaím" (adică "Momente"). A persistat a scrie rubrica aceasta vreme de 8 ani, publicând în cadrul ei 297 de contribuții sub pseudonimul "Agav" (Apropos). În acelaș timp el a aderat la grupul de poeți "Yahdav" (Laolaltă), patronat de
Nathan Alterman () [Corola-website/Science/323401_a_324730]
-
publicat în revista „Sală de Lectură pentru Toți”. Începând cu anul 1990, începe să publice sub numele Janusz Korczak, semnând chiar și scrisori personale cu acest nume, fără să renunțe la celelalte pseudonime. Sub numele Hen-Ryk a colaborat cu săptămânalul satiric „Kolce”. Începând cu anul 1901, începe să scrie foiletoane. În 1905 scoate o selecție de foiletoane publicate de el în „Kolce”, sub titlul „Nimicuri”, și romanul „Copiii străzii” [1901]. Bibliografia lui Korczak cuprinde 24 de cărți și peste 1400 de
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
funcționează după principii ce nouă ni s-ar părea ciudate. Ni se prezintă o organizare socială ce reînvie sistemul de caste și în care sunt incluse și clonele umane. Deși acțiunea este, în principiu, cea a unui roman polițist, tonul satiric și umorul negru, dar și analiza profundă a sufletului uman fac din acest roman o operă de un realism convingător. Povestirea din Vânătoarea de capete continuă în al doilea roman publicat de David Marusek în 2009, Mind Over Ship.
Vânătoarea de capete () [Corola-website/Science/322930_a_324259]
-
2006. Cu toate acestea, Gibson nu a recunoscut faptul că fenomenul Lonelygirl 15 s-ar fi datorat influenței sale. Alt fenomen anticipat de Gibson este apariția programelor de reality-tv, de exemplu în "Virtual Light", în care este prezentată o versiune satirică a programului de televiziune "COPS". Gibson a respins toate acuzațiile de profeție, pentru că nu a avut niciodată un sentiment special față de calculatoare; până în 1996, nu a avut nici adresă email și nici modem, lucru pe care îl explică prin dorința
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
cunoscută mai bine sub denumirea „The Blazing-World” este o lucrare de proză de ficțiune din 1666 scrisă de scriitoarea engleză Margaret Cavendish, Ducesă de Newcastle. După cum sugerează titlul său complet, Lumea de Flăcări este o descriere fantezistă a unui regat satiric, utopic, dintr-o altă lume (cu stele diferite de pe cer), în care se poate ajunge pe la Polul Nord. Este „singura lucrare de ficțiune utopică cunoscută scrisă de către o femeie din secolul al XVII-lea, precum și unul dintre primele exemple a ceea ce
The Blazing World () [Corola-website/Science/323975_a_325304]
-
News", 30 august 1962), "„un sumum al genului naivității politice, dar, în special în primele 15-20 minute, satirizează tipul învechit al gangsterului american de o manieră care merită toate laudele”" (James Breen, "Pe ecrane", "Observer", 2 septembrie 1962), "„o fantezie satirică”" ("Bomba", "Daily Worker", 3 septembrie 1962) etc. Într-un articol din "Sovețkaia Kulture", jurnalista sovietică I. Surkova consideră că filmul lui Gopo "„abundă de glume de un haz sincer”"; ea laudă finalul filmului, comicul de situație și descoperă unele asemănări
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
urmat între anii 1964 - 1967 studii de literatură ebraică și filozofie la Universitatea din Tel Aviv. Din octombrie 1965 a făcut parte din redacția publicației studentești „Dorban” („Pinten”), și a început să publice împreună cu artistul plastic Michael Drux o rubrică satirică pe ultima pagină a acestuia, intitulată „Pagina din dosul lui Hanoch Levin” (Daf ha'ahoraiym shel Hanoch Levin). În această rubrică a ridiculizat Levin războiul și milităria, ritualurile publice consacrate Holocaustului, a supus criticii politica organelor de stat față de arabi
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
dosul lui Hanoch Levin” (Daf ha'ahoraiym shel Hanoch Levin). În această rubrică a ridiculizat Levin războiul și milităria, ritualurile publice consacrate Holocaustului, a supus criticii politica organelor de stat față de arabi. Numeroși studenți au fost revoltați de acest ton satiric fără tabu - uri, și au semnat un manifest în care și-au exprimat indignarea împotriva tânarului excentric. Unele din acele texte au fost publicate mai târziu, cu unele modificări, ca parte din lucrările sale ulterioare, de exemplu „Balada bine antrenată
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
apărut și în cadrul volumului „Ultimul... În anii 1967-1970, în paralel cu scrisul de versuri și proză, impresionat neplăcut de euforia generală de după victoria Israelului în Războiul de Șase Zile Levin a scris, contra curentului, un număr de piese de teatru satiric politic. În anul 1968 a început colaborarea cu regizoarea Edna Shavit în realizarea spectacolului de cabaret satiric "Tu, eu și războiul următor", pe care îl scrisese cu un an inainte. Cabaretul a fost reprezentat în premieră în august 1968 la
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
neplăcut de euforia generală de după victoria Israelului în Războiul de Șase Zile Levin a scris, contra curentului, un număr de piese de teatru satiric politic. În anul 1968 a început colaborarea cu regizoarea Edna Shavit în realizarea spectacolului de cabaret satiric "Tu, eu și războiul următor", pe care îl scrisese cu un an inainte. Cabaretul a fost reprezentat în premieră în august 1968 la clubul „Bar-barim” din Tel Aviv de către patru din elevii Ednei Shavit de la secția de teatru a Universității
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
scrisese cu un an inainte. Cabaretul a fost reprezentat în premieră în august 1968 la clubul „Bar-barim” din Tel Aviv de către patru din elevii Ednei Shavit de la secția de teatru a Universității Tel Aviv. A urmat un show de revistă satirică denumit „Ketchup”, în regia fratelui său, David Levin, și a cărui premieră a avut loc la pivnița Cabaret Satiric (Kabaret Satiri) din Tel Aviv în martie 1969. În amândouă aceste creații Levin s-a ridicat contra patosului militarist local. De
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
Aviv de către patru din elevii Ednei Shavit de la secția de teatru a Universității Tel Aviv. A urmat un show de revistă satirică denumit „Ketchup”, în regia fratelui său, David Levin, și a cărui premieră a avut loc la pivnița Cabaret Satiric (Kabaret Satiri) din Tel Aviv în martie 1969. În amândouă aceste creații Levin s-a ridicat contra patosului militarist local. De pildă scheciul „Ordinul de front al victoriei al Războiului de Unsprezece minute” era o parodie după cuvântarea locotenentului colonel
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
fost descoperită pe un minicomputer lângă patul său de spital, o altă piesă, "Hakomédya hagdolá" ("Comedia cea mare"), considerată ultima sa creație. Hanokh Levin a scris 63 piese de teatru, și a regizat 22 dintre ele. Piesele sale timpurii, comedii satirice, „întruchipau concepția sa chintesențială despre lume: în război „toți sunt învinși”, aroganța celor oprimați deveniți ocupanți, nevoia inerentă de teritoriu a oamenilor, nevoia omenească de definiții și limite: "noi" și "ei", „învingători” și „învinși”, orbirea omenească în fața proceselor sociale și
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
la serbările organizate în Eforie de Ziua Eroilor făcându-se astfel imediat remarcat. Primul spectacol a fost însă ținut în Școala de Marină din Constanța când Nicu Constantin, ce făcea pe atunci parte din grupul "Trio Scaramuța", a prezentat momentul satiric "Mâine vom fi pe mare" în care lua peste picior pe cei din conducerea școlii. Alături de el mai apăreau atunci colegii săi, Muller, Geanoglu, Mușat, Korfiadis și viitorul actor Costel Drăgănescu. Succesul fiind garantat Nicu Constantin a oferit apoi publicului
Nicu Constantin () [Corola-website/Science/315969_a_317298]
-
style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> a fost creat inițial pentru a propagă știrile în mediile afectate de analfabetism, dar s-a dezvoltat într-un gen de teatru autonom, care combină pantomima, cântecele satirice și afișele de propagandă, cu un scop dublu - educațional și recreațional, în maniera simili-brechtiană. Mișcarea </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Bluzelor Albastre</b></spân></spân></spân><spân
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
o traducere în limba română a romanului "Peripețiile bravului soldat Švejk" de Jaroslav Hašek, publicată in 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurându-se de un deosebit succes. Neîndoielnic, savoarea acestei traduceri se datorează geniului satiric al lui Al. O. Teodoreanu. Pasiunea sa de gurmand și iubitor de vinuri se baza pe calitățile sale gustative remarcabile. Este îndeobște cunoscut faptul că era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării și categorisirii degustării produselor obținute
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
Galaction, Otilia Cazimir, Ionel și Păstorel Teodoreanu, pe Dumitru D. Pătrășcanu și pe dirijorul Sergiu Celibidache. Este apropiat al poetului socialist Ioan N. Roman, ajutându-l să-și promoveze scrierile, de aceleași avantaje bucurându-se memorialistul Gheorghe Jurgea-Negrilești, și scriitorul satiric Radu Cosmin. Deși are probleme cardiace, Sadoveanu face excursii prin țară, unele dintre monumentele inspirându-i opera: Mănăstirea Agapia și Văratec și Cetatea Neamțului. După 1923, alături de Topîrceanu, Demostene Botez și alți colaboratori ai revistei "Viața Românească", obișnuiește să meargă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
umor, Creangă se pricepea si la matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii. Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
sau de modalitățile artistice folosite, în lumea este interesantă, mai întâi, pentru valoarea ei realistă și apoi prin felul în care reflectă produsul unor curente literare interferente, ce caracterizează în mod special opera lui Barbu Delavrancea. Fără a avea adâncimea satirică și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Interesat de linia melodică a folclorului românesc, temperamental un
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
devenise domn al Moldovei; Alexandru Lăpușneanu, care mai domnise o dată, vine cu oști turcești ca să reintre în posesia tronului. A treia grupă din scrierile lui Negruzzi o formează "Scrisorile", peste 30 de bucăți. În unele se găsesc observații critice și satirice asupra obiceiurilor societății; în alte notițe despre diferiți scriitori (Scavin, Alexandru Donici), în altele amintiri personale sau povestiri din istoria țării. Tonul este în genere glumeț, potrivit cu genul acesta chiar când tratează chestiuni serioase și tratează asemenea chestiuni cum sunt
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
1838-39. Negruzzi s-a ocupat și de teatru. Știm că a fost unul din cei care au pornit mișcarea din 1840. Pentru aceasta a tradus din franceză și a scris și lucrări originale - slabe ca întocmire dramatică, dar cu pasaje satirice hazlii: "Cârlanii", vodevil într-un act (1857) și "Muza de la Burdujeni" (1850), în care își propune să ridiculizeze pe puriști și neologiști.
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
Garda Albă", are mare succes, fiind considerată un Pescăruș al noii generații de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofițerii "albi" face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, in același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică "Inimă de câine". Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
2009, Banca Națională a pus în circulație o monedă din argint dedicată aniversării a 155 de ani de la nașterea poetului Alexandru Macedonski. Până în 1890 Macedonski a scris poeme ample, de factură romantică, cu versuri lungi și cu un pronunțat caracter satiric, ca de exemplu ciclul "Nopților", caracterizat și printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul "Nopțile" al poetului romantic francez Alfred de Musset. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esențializare. În această perioadă scrie "Rondelurile
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]