10,267 matches
-
motive ale apărării au în comun faptul că, apărându-se, eul se supune principiului realității. Presupunând că, în ciuda opoziției supraeului sau a lumii exterioare, pulsiunea ajunge să își găsească satisfacerea, s-ar înregistra mai întâi o senzație de plăcere, întrucât satisfacerea unui instinct este întotdeauna plăcută la început. Mai târziu însă, sentimentele de culpabilitate generate de inconștient sau legate de pedepsele aplicate de lumea exterioară produc repulsie. În ambele cazuri, eul încearcă să evite senzația secundară de neplăcere. 3) Teama ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proiecție în care subiectul abandonează, de fapt, proba realității. În proiecția delirantă, conflictele interne sunt exteriorizate, iar subiectul le atribuie o realitate tangibilă. 32) A recurge la gândirea magică (V.): a crede că gândirea are putere de acțiune, permițând astfel satisfacerea unei nevoi sau evitarea unui pericol. În această situație, proba realității este abandonată. 33) Refuzul realității psihice (L. și P.; Segal): apărare maniacă ce se dezvoltă, asemenea controlului omnipotent asupra obiectului, în timpul poziției depresive, ca apărare împotriva angoasei depresive, culpabilității
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prea neliniștitor. Recurgerea la refuz conduce adesea, în cazul adultului, la minimizări sau maximizări manifeste ale realității. Astfel, neplăcerile sunt minimizate, iar succesele hipertrofiate. Secvența de dezvoltare a refuzului în fantezie cuprinde următoarele patru elemente, descrise de Cramer (1991): 1) satisfacerea dorinței prin halucinație; 2) jocul dramatic; 3) reveria; și 4) idealizarea. 1) Varianta cea mai precoce a refuzului în fantezie este satisfacerea dorinței prin halucinație. Atunci când sugarului îi este foame, el plânge, iar senzațiile dureroase pe care le are dispar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
succesele hipertrofiate. Secvența de dezvoltare a refuzului în fantezie cuprinde următoarele patru elemente, descrise de Cramer (1991): 1) satisfacerea dorinței prin halucinație; 2) jocul dramatic; 3) reveria; și 4) idealizarea. 1) Varianta cea mai precoce a refuzului în fantezie este satisfacerea dorinței prin halucinație. Atunci când sugarului îi este foame, el plânge, iar senzațiile dureroase pe care le are dispar de îndată ce este hrănit. Astfel, încetarea suferinței este legată de apariția sursei de hrană, sânul sau biberonul. Reprezentarea mentală a suferinței începe să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
biberonul. Reprezentarea mentală a suferinței începe să evoce, progresiv, reprezentarea mentală a sursei de hrană. Putem presupune că, atunci când sursa de hrană nu apare în realitate, imaginea sa mentală poate fi întreținută și intensificată, ceea ce diminuează suferința. Acest fenomen, numit „satisfacerea dorinței prin halucinație”, implică un proces comparabil celui întâlnit în alte forme de refuz în fantezie. Atunci când subiectul trăiește experiența unei suferințe, a unei dezordini psihologice, aparatul mental construiește o realitate alternativă mai satisfăcătoare decât realitatea obiectivă. Să mai notăm
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
circa douăsprezece pagini, ea îi descoperă acestuia și alte fundamente defensive decât formația reacțională (pe care o recunoaște și ea), citate de noi în „Discutarea definiției” (p. 141): - aflarea unui mijloc de a evita agresivitatea; - autorizarea unei plăceri de substituție; - satisfacerea tendințelor masochiste. După lucrarea Annei Freud, altruismul a dispărut din vocabularele și dicționarele de psihanaliză. În prezent, în studierea comportamentelor altruiste, ștafeta a fost preluată de sociobiologi. În aparentă contradicție cu legile evoluției (întrucât faptul de a se sacrifica pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și albine. Altruismul reapare în listele elaborate de Valenstein (în Bibring et al., 1961) și Vaillant (1993), apoi în DSM-IV, la rubrica despre apărările cel mai bine adaptate, dispunând de o definiție foarte pozitivă: „Persoana își gestionează conflictul dedicându-se satisfacerii nevoilor celuilalt. Spre deosebire de formația reacțională, caracterizată uneori prin sacrificiul de sine, în cazul altruismului persoana primește fie o satisfacție de substituție, fie o satisfacție datorată reacțiilor celorlalți”. Suntem departe de punctul de vedere freudian extrem de critic pe care-l vom
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare, constând în desexualizarea libidoului, și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile ca fiind extrem de periculoase, ceea ce duce la combaterea lor globală și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
formația de compromis este imposibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Fie că are loc în interiorul eului sau se produce în raport cu obiectul, mecanismul clivajului răspunde unei nevoi a subiectului de a-și domina angoasa prin două reacții simultane și opuse, una căutând satisfacerea, cealaltă ținând cont de realitatea frustrantă. Acest procedeu care servește ca soluție în caz de ambivalență conflictuală este în general reversibil și temporar, apărând în mod normal încă de la începuturile vieții psihice. El joacă un rol organizator important, dar, împins
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
situație putem vorbi într-adevăr de formațiune reacțională. Apoi, putem remarca în mod paradoxal, alături de această rigiditate, o propensiune a instinctelor inhibate spre reapariție, deoarece ele sunt „întotdeauna gata să profite de cea mai mică ocazie pentru a-și asigura satisfacerea” (Freud, 1915/1981). Să ne reamintim de imaginea noului lăcaș de cult construit peste cel vechi. Ne-am putea imagina că zeii detronați, exilați în criptă, scapă din când în când de acolo și tulbură calmul unei ceremonii, făcând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
resimțită ca prea aleatorie și putând lipsi, copilul autist ar prezenta, paradoxal, o relație de adeziune cu obiectele solide, ce inspiră siguranță prin permanența lor și senzația pe care o oferă. Această identificare de adeziune s-ar opune experienței de satisfacere prin halucinație, deoarece amintirea unui obiect satisfăcător ar fi înlocuită cu contactul real și permanent cu acest obiect solid numit „obiect autist”. Ar mai trebui evocată în plus forța apărării „primare” care este delirul, atunci când identificarea realizează, sub forma împlinirii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
estimează că Rousseau, Robespierre și Napoleon au fost autorii propriei lor nefericiri după ce au reușit performanțe de care, în cele din urmă, au ajuns să se simtă nedemni. Faptul de a-ți agresa propriul corp poate fi un mod de satisfacere a autoagresiunii. Freud (1901/1973) s-a dedat el însuși la o automutilare, deși nu-i stătea, spune el, în obicei! Unul dintre tinerii săi pacienți a avut îndrăzneala să-i aducă la cunoștință intenția de a se căsători cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptului că reveria este un compromis. În opinia lui, există o „sărăcie esențială” a obiectului ireal, care este menținut în viață în mod artificial, dar nu poate împlini dorințele subiectului, întrucât poate dispărea în orice moment. Datorită lui putem „simula” satisfacerea dorințelor, dar această satisfacere este doar mimată. Prin reverie putem încerca să regăsim o fericire trecută, dar efortul este inutil, căci trecutul nu poate fi retrăit. Lagache (1963a/1984), care are totuși păreri pozitive despre reverie, admite că satisfacția pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un compromis. În opinia lui, există o „sărăcie esențială” a obiectului ireal, care este menținut în viață în mod artificial, dar nu poate împlini dorințele subiectului, întrucât poate dispărea în orice moment. Datorită lui putem „simula” satisfacerea dorințelor, dar această satisfacere este doar mimată. Prin reverie putem încerca să regăsim o fericire trecută, dar efortul este inutil, căci trecutul nu poate fi retrăit. Lagache (1963a/1984), care are totuși păreri pozitive despre reverie, admite că satisfacția pe care ea o aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
protezele motorii și perceptive”. Aceasta e, de altfel, imaginea însăși a regresiei: adormit într-o poziție corporală numită fetală, subiectul se abandonează viselor, realizând în manieră halucinatorie primele sale dorințe. Intuiția că la începutul vieții psihice nu se poate obține satisfacerea decât prin reapariția halucinației primare - acesta este modelul visului - îl face pe Freud să accentueze importanța rolului jucat de regresia temporală: sub impulsul dorinței, aceasta explică transpunerea în imagine, figurabilitatea onirică. De unde și postulatul emis de Freud, conform căruia visul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
normalității decât aceluia al nevrozei. Ea concluzionează totuși, câțiva ani mai târziu (în Sandler, 1985/1989), că sublimarea este într-adevăr un mecanism de apărare, deoarece se constată o scădere a plăcerii în raport cu aceea pe care ar fi provocat-o satisfacerea instinctelor. Pe scurt, sublimarea este pentru ea o „târguială”, fiindcă individul caută să se îndepărteze cât mai puțin posibil de scopul primitiv, evitând totodată la maxim sentimentele de interdicție, de dezaprobare, de culpabilitate. Fenichel (1945/1953) integrează sublimarea printre celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de clară. În acest domeniu, opinia lui Freud a variat atât de des, încât e greu să o rezumăm. De obicei, el consideră că între cele două există un raport de excludere. De pildă, el remarcă faptul că sublimarea permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
bugetului și avuției statului. Politicienii cutreieră casele oamenilor, cer, făgăduiesc, cheltuiesc în alegeri și odată ajunși la putere se despăgubesc din bugetul statului de sumele cheltuite în alegeri. Principiile rămân principii și activitatea miniștrilor se rezumă în primul loc la satisfacerea partizanilor flămânzi și liniștirea cluburilor politice, care au făcut țării cel mai mare rău posibil. Se cere o reacțiune, o nouă credință, un ideal înălțător, altfel țara aceasta clădită cu atâtea sacrificii se va ruina. Așteptăm deci de la femeie pe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
opera de ajutorare a refugiaților polonezi. S-a ținut legătura cu cele 10 centre feminine dintre care cele mai multe în Oltenia și care au avut de scop organizarea muncii și acțiunii culturale pentru femeia polonă și ajutorarea și ridicarea moralului, și satisfacerea nevoilor acestui grup. Asociația prin delegata sa a vegheat și a ținut legătura prin Comisiunea de ajutorare și a ajutat la rezolvarea diverselor probleme dând sprijinul de care au avut deseori nevoie. În țară, centrul București a încercat să țină
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
astfel încât să protejeze obiectivele factorilor interesați din cadrul organizațiilor. Factorii interesați, interni sau externi, vor avea cu siguranță cerințe și așteptări diferite, uneori chiar conflictuale, de la organizație. De asemenea, diferiții factori interesați pot pune o anumită presiune pe organizație în scopul satisfacerii propriilor nevoi și deziderate. Conceptul guvernanței corporative conține, pe lângă modul cum o organizație este condusă și controlată în vederea atingerii țintelor prestabilite, și sistemul prin care aceasta relaționează cu factorii interesați și cum le protejează acestora interesele. 1.3. Caracteristicile guvernanței
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
un program de recrutare activă și perfecționare a personalului. Planurile pentru realizarea acestui program trebuie coordonate cu planurile de producție ale firmei și cu bugetele proiectate. Informația este indispensabilă funcționării întreprinderii. Utilizarea informațiilor are în vedere următoarele tipuri de obiective: Satisfacerea unor obligații legale: orice întreprindere trebuie să-și organizeze contabilitatea respectând Legea Contabilității, Planul general de conturi și Regulamentul de aplicare. Bilanțul și contul de profit și pierderi sunt situații de sinteză publicabile. Dreptul comercial, legislația fiscală impun întocmirea anumitor
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
fi descrisă o bază de date. Recurgerea la acest nivel de abstractizare se face pentru simplificarea interacțiunii utilizator-bază de date. Acest nivel corespunde utilizatorilor care pot avea viziuni diferite asupra bazei de date pe baza unor subscheme proprii. Se urmărește satisfacerea cerințelor tuturor utilizatorilor în condițiile unei redundanțe minime și controlate a datelor. Văzută prin prisma celor trei niveluri, baza de date poate fi reprezentată ca în figura<footnote M. Fotache, Baze de date relaționale. Organizare, interogare și normalizare, Editura Junimea
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
pentru utilizarea bunurilor și durabilitatea lor (întreținere, asigurări, reparații etc.). Rațiunea de a fi al unui serviciu rezidă în avantajul pe care-l creează unor categorii de utilizatori ai bunurilor sau de a facilita accesul la perfecționări tehnice, sau pentru satisfacerea trebuințelor personale de confort și întreținere. Diversificarea și dezvoltarea serviciilor este diferită de a produselor materiale, deși serviciul, în esența lui, este un bun cu caracteristici ce-i sunt specifice și au o manifestare concretă. Marketingul operează cu servicii ca
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
tovarășul Malencov - este întotdeauna o problemă politică». Arta în general este o problemă politică strâns legată de construcția statului socialist. Întâi de toate producerea frumosului este cerută de popor ca o necesitate rezultată din noua orânduire socialistă care cere «asigurarea satisfacerii maximale a nevoilor materiale și culturale mereu crescânde ale societății (...)». Literatura realist-socialistă evocă anticipat imaginea lumii de mâine, servind ca plan de construcție, înfățișează pe omul nou, socialist, cu entuziasmul, viziunea sa de viață și etica sa, și totodată zugrăvește
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
școli poate fi văzută ca un cumul continuu de inovări tehnice, digitale, prin care posibilele avantaje și dezavantaje sunt prezente (vezi Russell, 2004): Forme ale virtualizării Exemple de virtualizare Avantaje posibile Dezavantaje posibile Simularea Simulări pe computere individuale Motivarea și satisfacerea curiozității. Furnizează experiențe care, de altfel, ar fi improbabile, inaccesibile sau foarte costisitoare. Pot fi utilizate pentru a înlocui experiențele reale. Pot depăși costurile unor aplicații de teren sau a unor lucrări de laborator. Pot fi nepotrivite pentru unele stiluri
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]