3,958 matches
-
de mici comercianți, care nu dispun de fondurile necesare, Înlocuindu-i cu 2-3 mari cooperative. Fermele au construcții pe cât de atractive pe atât de practice. Se construiește foarte mult din lemn. Vilele, chiar și la orașe, au pereții dubli din scânduri, fiind vopsite În diverse culori. Casa de locuit a unui fermier e alcătuită din parter și etaj. La parter are un mic antreu, un living room (cameră de zi, care e și sufragerie), un mic birou-bibliotecă, bucătărie și cămară. La
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ha și 30 de vaci. Asolamentul e Întocmit În vederea obținerii de furaje. Mulge cu mâna, ajutat de soția sa și un fecior. Are un tractor, câțiva cai și 3-4 porci. Casa de locuit e din lemn cu pereții dubli din scânduri, parter și etaj. Are lumină electrică și calorifer. Grajdul de vaci are un pod - șură, spațios. Vacile stau pe două rânduri cu capul spre perete, cu un culoar mare la mijloc. Vitele stau pe podium, Înalt de 20 cm. E
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu două etaje, e plină cu găini Leghorn. Între etaje se circulă cu ascensor de mână, prin ajutorul unui scripete. Păsările stau tot timpul Închise, ca la oraș, din lipsă de spațiu. Sunt extrem de curate. Într-o Încăpere circulară din scânduri, căptușită pe dinafară cu rogojini, Înăuntru cu o sobă, se cresc pui scoși la incubator, pentru regenerarea stocului de producție. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 54 Warren Îmi dă o serie de scrisori de recomandație pentru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
oi, 300.000 porci, 6.000 cai și catâri. Oborul e Împărțit În sumedenie de padocuri pentru vite. Circulația printre ele se face printr-un sistem ingenios evitând amestecarea vitelor. Pentru oi, oborul e acoperit. Pentru porci sunt hangare de scânduri, cu etaj. Bovinele sunt ținute În padocuri descoperite. Partea de sus a padocului are o scândură lată pe care se poate circula pentru a vedea bine calitatea vitelor. Pe deasupra lor sunt construite galerii pentru transportul vitelor În abator. Nu e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pentru vite. Circulația printre ele se face printr-un sistem ingenios evitând amestecarea vitelor. Pentru oi, oborul e acoperit. Pentru porci sunt hangare de scânduri, cu etaj. Bovinele sunt ținute În padocuri descoperite. Partea de sus a padocului are o scândură lată pe care se poate circula pentru a vedea bine calitatea vitelor. Pe deasupra lor sunt construite galerii pentru transportul vitelor În abator. Nu e greu să ne imaginăm ce Înseamnă hrana și apa pentru atâtea vite. Pentru cornute e nevoie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ghimpată, plină cu cai de călărie. Copiii sunt În recreație. Învățătorul ne primește și ne arată mica lui instituție. Are În total 40 de elevi, din toate clasele. Școala are doar o clasă și un mic hol. E construită din scânduri cu pereți dubli. De tavanul holului atârnă două burdufe, pline cu apă de băut. Părinții elevilor fac serviciul cu rândul, aducând apă de băut de la mare distanță. Problema apei de băut e foarte grea; cât despre apa vitelor, fermierii adună
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
acum e presărată cu ferme frumoase. Grâul a răsărit iar fermierii se ocupă acum cu pregătirea terenului pentru semănatul ovăzului. Terenul e lucrat cu polidiscul. Văd pentru prima oară un fermier care și-a construit pe tractor o cabină de scânduri. Fabricile nu fabricau pe acel timp tractoare cu cabine. Mai departe, un băiat călare conduce În pas grăbit echipajul unei semănători, compus din patru cai voinici. La capătul locului, fermierul, tatăl, aproviziona semănătoarea. În urma semănătorii niciun control. La Dickinson e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bleu ciel, ne invită să ne oprim. În fața unui mic bufet staționează mașina unui fermier, care și-a luat și calul Înșeuat cu el. La spate are un ataș pe două roți, lung de doi metri, cu pereții laterali din scânduri, În care și-a urcat calul. Ne spune că e crescător de vite. Pentru controlul vitelor răspândite pe dealul din jur, lasă mașina În vale, scoate calul și dă o raită pe dealuri și prin păduri și apoi calul dresat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
apa lacului. Prin Nevada. Reno, orașul divorțurilor Am intrat la amiază În statul Nevada. Toată după amiaza nu Întâlnim nici o așezare omenească. Păduri de conifere, coaste abrupte, multe golașe, ochiuri de verdeață pe care pasc vitele. Doar o baracă de scânduri, un fel de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 114 mic bufet, În fața căruia doi cowboy și-au legat caii cu șeile pe ei. Sunt Încălțați cu cizme, au pantaloni de piele, Închiși cu curele groase de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu doamna Hill, soția profesorului cu care am fost În Ithaca (New York) și că suntem invitații lor. Domnul Hill e profesor la facultatea de agronomie de aici. Amicul și colegul meu, fiind În vacanță, gospodărea. Suit pe o scară, vopsea scândurile exterioare ale casei. În grajdul lui de scânduri am băgat și mașina mea. Casa lui are strictul necesar unui burjui american, profesor universitar. Nimic de lux, nimic ostentativ. Mobilă puțină, strict necesară, fără 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof.
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fost În Ithaca (New York) și că suntem invitații lor. Domnul Hill e profesor la facultatea de agronomie de aici. Amicul și colegul meu, fiind În vacanță, gospodărea. Suit pe o scară, vopsea scândurile exterioare ale casei. În grajdul lui de scânduri am băgat și mașina mea. Casa lui are strictul necesar unui burjui american, profesor universitar. Nimic de lux, nimic ostentativ. Mobilă puțină, strict necesară, fără 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 122 să lipsească ceva din ceea ce
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
necesar unui burjui american, profesor universitar. Nimic de lux, nimic ostentativ. Mobilă puțină, strict necesară, fără 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 122 să lipsească ceva din ceea ce economisește sau Îmbogățește viata. Casa, cu pereții dubli din scânduri are un subsol Încăpător, parter și etaj. Lipsesc covoare și tablouri prețioase. Nu am văzut nici biblioteci supraîncărcate și deseori puțin folosite. Dacă orele de instituție sunt rațional folosite, căminul rămâne vieții de familie, cumpătate, liniștite. Familia Hill nu are
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în față exact la jumătatea zidului din spatele căsuței. S-au oprit, s-au uitat unul la celălalt cu priviri întrebătoare, după care atenția le-a fost atrasă de ceva ce putea duce foarte vag la ideea de grup sanitar: câteva scânduri legate cu sârmă de niște țăruși care aveau menirea să-l ferească de ochii curioșilor pe cel care ar fi fost chemat acolo unde însuși regele merge pe jos. Odată terminată cu bine această tatonare primejdioasă, temerarii noștri exploratori s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la destinație. Unde? Dumnezeu știe! Garnitura era formată din 20 de vagoane de două tipuri: vagoane mici, de 5 tone, și altele mai mari, de 10 tone. Al nostru avea dimensiunea primului tip, adică de 5 tone. Era făcut din scânduri. La mijloc era prevăzut cu o ușă culisantă care se termina cu un cârlig solid, pentru a putea fi închisă din exterior. În partea stângă superioară avea un gemuleț cu gratii. Un om de înălțime obișnuită, dacă se ridica în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu gratii. Un om de înălțime obișnuită, dacă se ridica în vârful picioarelor, ajungea să vadă prin el afară. În partea din față a vagonului se afla o platformă destul de mică, pe suprafața căreia era montată o gheretă, tot din scânduri. În interiorul ei era o frână de mână folosită la formarea garniturii sau în diverse alte situații. Obosiți și dezorientați, cărând tot mai anevoios bagajele care deveneau din ce în ce mai grele, ne apropiam de vagon. Încă de departe se putea citi pe ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a început să scotocească prin "cămara" lor de alimente. Ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenția a fost un butoiaș sau mai degrabă o putinică. Recipientul respectiv avea aproximativ trei căldări, adică vreo treizeci de litri. Era făcut din scândură, sub formă tronconică: baza mare jos și baza mică sus. Obiectul era prevăzut cu un capac de lemn, având în partea exterioară un mâner. Moș Butu a ridicat capacul de lemn și l-a pus jos. A introdus mâna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ligheanul în ritm cu ea. În felul acesta, plecând din fașa fiecărui perete, cu spatele spre centrul camerei, Silvia muia cârpa în lighean, spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca niște mărgele diamantine și căzând sub formă de bobițe argintii la intervale egale. Din când în când îmi zâmbea și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case cu tot cu acoperișuri și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri muncite, dichisite, puse la locul lor cu dragoste și nădejde în Dumnezeu, totul era acum murdar, mânjit, anulat și aruncat pe apa sâmbetei într-o cumplită și sinistră bătaie de joc... Și iată Eu voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aceste rânduri la o manifestare atât de violentă din partea unei femei de nouăzeci de ani. Era un acces de furie necontrolată, o răbufnire atavică a celor mai barbare instincte. Dumnezeule! Am rămas uimit și pierdut, înfricoșat. Sub prispa lui de scânduri, Haiduc gemea încetișor, corpul fiindu-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat, m-am dus la locul lui de suferință sub prispă și i-am pus lângă bot un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trăiască: ce era de făcut. Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre "grupul sanitar". Privata bunicilor era construită, cum sunt majoritatea celor de la țară: patru pereți din scândură, dintre care cel din față era ușa prin care intrai. Nu avea "scaun" sau "tron" pe care să te așezi în mod civilizat. Doi bulumaci de stejar sau de salcâm, deasupra cărora se băteau niște scânduri mai groase sau dulapi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
țară: patru pereți din scândură, dintre care cel din față era ușa prin care intrai. Nu avea "scaun" sau "tron" pe care să te așezi în mod civilizat. Doi bulumaci de stejar sau de salcâm, deasupra cărora se băteau niște scânduri mai groase sau dulapi; fix în mijlocul acestei mici platforme se practica un orificiu deasupra căruia stăteai în poziția "pe vine" pentru eliminarea materiei fecale sau, în termeni academici, pentru "realizarea scaunului". Latrina era situată cam la 8-10 m în spatele casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
8-10 m în spatele casei, fiind poziționată pe un tăpșan, un teren ceva mai ridicat în față, iar în spate coborând brusc, de așa manieră încât spatele cabinei, de la sol și până la înălțimea de un metru nu mai beneficia de protecția scândurilor transversale: era gol. În momentul în care persoana intra în această construcție cu destinație "specifică" pentru satisfacerea fireștilor nevoi, Haiduc, amețit și obosit, pătrundea și el, prin latura din spate în interiorul cabinei, jos, prin golul de care am amintit. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se număra printre capodoperele realizate de frații Răzmeriță. Era destul de mic: vreo 30 de cm înălțime și vreo 15 cm lățime. Pictura o reprezenta pe Maica Domnului cu Pruncul. Nu avea nici ramă nici pânză. Suportul material îl constituia o scândură de nuc, groasă de vreo 3-3,5 cm. Fondul era alcătuit din tușe de albastru închis spre violet. Cu greu puteai să distingi capul Pruncului la pieptul Fecioarei. Chiar în dreptul irisului de la ochiul stâng al Sfintei Fecioare, din cauza unui amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros, spațiul liber și infinit de cel limitat, claustrat și sub pază militară, în care ne aflam. Deodată, s-a auzit uruitul ușilor care se deschideau cu zgomot, Acestea erau construite din scânduri groase de stejar având în partea interioară două role pe care se sprijineau și care, atunci când ușile erau închise sau deschise, rulau pe o platbandă fixată la marginea vagonului, ceea ce provoca un tămbălău perceptibil de la mare distanță. Neamțul a coborât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
partea vagonului în care macedonenii își trăiau într-o profundă și dureroasă tăcere drama lor familială. Tabloul văzut de mama și de Mircea nu era tocmai idilic. Lena era sprijinită de umărul mamei sale și amândouă, jos, pe platforma de scândură, erau rezemate cu spatele de peretele vagonului. Țile stătea pe o țolică la căpătâiul bunicii lui dragi. Era cel mai afectat dintre toți de îmbolnăvirea bunicuței lui, de suferințele mereu mai mari și de perspectiva din ce în ce mai nemiloasă a plecării ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]