4,770 matches
-
o umbră care trece... Văzându-mă Iisus, îngenuncheată, Mi-a zis, dându-se doi pași înapoi: - Tu, suflet bun, de-acum să fii iertată! Vestește lumii c-am grijă de voi! - Doar, Tu poți să mă-ntorci la viață! Mă scald de mult, tot într-o rătăcire. Numai în Tine, eu mai am speranță; Tu ești a noastră Sfântă Mântuire! Azi, vin la Tine, să cer îndurare! Sunt păcătoasă, fără de putere... Tu mă îndrumi și îmi dai alinare; La sânul Tău
E BUNA VESTIRE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360355_a_361684]
-
rău dar nu pot, trebuie să fiu în altă parte, spuse el cu glas aspru de această dată,” deși nu ar fi vrut să se comporte așa. Apoi, se simți stingher stând față în față cu acea tânără, pe trotuarul scăldat în razele aurii ale soarelui. Un autobuz arhiplin se oprii la semafor și el observă cum oamenii prin geamul autobuzului îi priveau probabil gândind că ei sunt doi tineri ce au o întâlnire, Claudiu o salută pe acea tânără și
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
se întâlnise cu acea tânără, nu mai era nici urmă de ea. Trecătorii treceau fiecare absorbiți în propiile lor probleme, iar soarele îi îmbrățișa cu razele sale pe toți încălzindu-i. Privind tot acel tablou cu cerul însorit și oamenii scăldați în razele soarelui, cu mașinile ce treceau vuind pe bulevardul Colon, el avea convingerea că viața este un dar minunat pe care oamenii l-au primit, nu pentru a trăi într-un mod care să-i facă nefericiți și în
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
și deopotrivă eroică, luptătoare, răzbătătoare, purtând în sine și translând prin generații o sublimitate rară, un sumum al frumuseții reginelor Europei, înrudite și de o seamă în calitățile de corporalitate și spirit care schimbă ochiul în oglindă iar inima o scaldă în mângâierile catifelei. Până azi, Reginei Maria i se închină o dragoste mare și curată. Amintirea ei galopează odată cu timpul, dar lasă împietrit în istorie un model, astăzi îndelung așteptat, cu atât mai rechemat, cu cât nepoata sa, Principesa Moștenitoare
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
chiar în timpul și locul incursiunilor sale în inima primejdiilor și marilor nenorociri, altele la Reședința Regală de la Iași, au în ele dramatismul trăirii pe viu a neînțelesului și nesfârșitului atac al omului la om. În România zguduită de bombe și scăldată în sânge, din anii Primului Război Mondial, Regina Maria s-a aflat de atâtea ori prin satele răscolite de lupte, ori printre răniți și cadavre, pe câmpul de luptă, în barăci, gări, spitale... A îngrijit soldați năpădiți de păduchi, infectați de tifos
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
durerea copleșitoare a întregului popor care a iubit-o, ori care nu o va uita niciodată, Marea, Sfânta Regină Maria a făcut ultimul drum în eternitate”. Inima Reginei a fost și este azi nepredată întunericului, răcelei mormântului, rămânând să se scalde în zarea lumii în care s-au scurs bucuriile și patimile, până la ultima secundă de viață. A fost așezată într-o casetă din argint, înfășurată în drapelele naționale ale României și Angliei și introdusă într-o altă casetă de argint
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
De ce să nu fie bine, întrebăm, spuneți-mi de ce! Însă ei căutau încurcați către vârfurile pantofilor și murmurau crede-ne pe cuvânt, așa e mai bine. Dar uitați-vă ce minunăție de flori, ce lumină - strigam piciorul curcubeului îl văd scăldându-se între nuferi, trec păsări care par a veni din țară de dincolo de marginea lumii iar cerul are o uimitoare nuanță de mov cu ecouri marine. Tocmai din pricina asta, a spus ea, e mai bine să nu te duci, tocmai
TRECERE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360475_a_361804]
-
mă plimb cu umbreluța, când încolo, când încoace, și să strâng, ca-ntr-o copaie, picăturile de ploaie. Am să fac un lac, desigur, cu broscuțe talentate, ce vor înota artistic, când pe burtă, când pe spate, fericite că se scaldă în umbrelă, nu în baltă! Mă gândesc că pot de-acum să vă spun un mic secret: după ce se-oprește ploaia, vom încinge un concert cum nu s-a văzut vreodată, în umbrela colorată. Referință Bibliografică: UMBRELUȚA / Mihaela Alexandra Rașcu
UMBRELUŢA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360516_a_361845]
-
vină primăvara Să-ți împletesc cu flori cosițe Și să te-alerg prin poienițe De dimineața până seara. În răsărit să ne sărute Izvorul de lumină fruntea Și-mbrățișați să trecem puntea Spre țărmuri noi, necunoscute. La asfințit să-mi scald privirea În ochii-ți plini de vii dorințe, Cu-a tale multe-ngăduințe Să simt ce este fericirea. Să fim tot una cu natura, Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în gânduri, Sărutul să ne umple
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]
-
plini de vii dorințe, Cu-a tale multe-ngăduințe Să simt ce este fericirea. Să fim tot una cu natura, Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în gânduri, Sărutul să ne umple gura. Sărutul verii Dimineți scăldate-n soare ne cuprind În a cerului culoare de azur, Oglindită-n valul mării și-mprejur Șerpuiri de ape limpezi adâncind. Astre-felinare, prinse-n abajur În cupola nopții, tainic ne surprind, Cu-ale lor săruturi parcuri năpădind Să sfințească gura
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]
-
putea liniști acum această mare Tulburare a apelor din toată lumea. Arta-transformarii este o fântână cu apă vie. Poți să schimbi satul, orașul său țară unde te-ai născut, dar nu poți schimba fântână cu apă vie sau să te mai scalzi o dată în Scăldătoare (în „Scăldătoarea Betseda”) Căci această fântână cu apă vie și Scăldătoare, prin care trece doar odată îngerul și tulbura apa, spre vindecare, acum nici nu scade, nici nu crește după voința omului, ea scade sau crește după
FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X. SCRISOAREA NR.66. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360441_a_361770]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului LÂNGĂ TINE Zâmbetul tău atât de cald Dăruit de creaturi divine, Cadrată în culoarea de smarald Care te prinde foarte bine. În lumina ta din nou mă scald Precum acele antice sabine, Atins de al brizei fald Venită din înălțimile alpine. Astfel în sentimente ard Nu mai știu ce-mi aparține, Tu-mi ești scut, dar și stindard Ce bine este lângă tine! Turda Băi August 1966 Referință
LÂNGĂ TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360556_a_361885]
-
Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 396 din 31 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Viorile plâng cel mai ades' noaptea. Se rup în strunele universului ca o răsfirare de nou peste suflul vechi al chemării. Începutul ecoului cald se scaldă-n șapte zile-lumină dar tot atâtea nopți sunt ziduri înălțate instantaneu, ca niște munți uriași la pândă. Mă așez pe povârnișul celui mai tăcut dintre ei. Culeg stelele și șipotul izvorului. Împrejurul meu visele se lasă mângâiate de palma aprinsă
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NU MAI SUNĂ CEASUL DIMINEAȚA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 394 din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 29 Ianuarie 2012 Îmi spăl cu roua din cuvinte fața, Cum se scaldă floarea în parfum, Nu mai sună ceasul dimineața, Scoală-te degrabă și la drum! Am fost o viață întreagă navetist, Vine oare, nu vine mașina? Cineva îmi spune că sunt trist Și-n ochii mei se tânguie lumina... Dar nu
NU MAI SUNĂ CEASUL DIMINEAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360595_a_361924]
-
poete și la drum! Voi aștepta să vină-n tihnă zorii, Să se reverse peste gândul meu, Ca un arcuș pe strunele viorii Așa mă simt și-așa am fost mereu. Îmi spăl cu roua din cuvinte fața, Cum se scaldă luna în pârâu, Năvalnică prin mine curge viața, Nicio tăcere nu-i mai pune frâu... Referință Bibliografică: Nu mai sună ceasul dimineața... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
NU MAI SUNĂ CEASUL DIMINEAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360595_a_361924]
-
grădina lui Lică unde îl așteaptă varza dulce. În ciclul “Recreația grădinii “ atmosfera este de relaxare activă, fiecare obiect identificându-se prin ceva specific; fie aspect, fie activitate, adecvate momentului și anotimpurilor, premise în veritabile definiții ale bucuriilor copilăriei:” Ne scăldăm în apa rece/ până când se lasă seara/ și ne zbenguim pe vale/ cât este de lungă VARA.“( “Anotimpul jocului “. Pag. 10.). Spontaneitatea, surpriza, inventivitatea, emoția senzațiilor noi, totul se rotește ca într-un carusel pus în mișcare de elanul și
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
Fura câte un astru și-l ascundea sub cerul reavăn Ori învârtea planete într-un joc de biliard enorm Se mai juca cu jerbe neutronice incandescente Și gângurea în depărtări pierdute și quasare Sărea prin constelații pure inocente Și se scălda în marea Marelui Cel Mare Dormea pe câte o cometă cu părul despletit Solare adieri îi murmurau lumina harpă Visa la infinitul în trei chipuri nemurit Și se spăla pe față într-un ocean pe o pitică albă Și alerga
COPILĂRIA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360588_a_361917]
-
chipuri nemurit Și se spăla pe față într-un ocean pe o pitică albă Și alerga ca mii de ani lumină, chiar cu lumina contopindu-se Zbura din plus în minus infinit fugind hoinar Sub ploile de neutrini se desfăta scăldându-se Acel ocean în care el zburda fără hotar. Referință Bibliografică: Copilăria Leviathanului / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
COPILĂRIA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360588_a_361917]
-
alta, de la un ochi la altul, de la inimă la inima inimă, scuturând trupului negura în zorii mereu proaspeți ai veșniciei. tăcerea nu e punte. e doar celula vie în care creștem...noi, cei ce suntem. nu fugim de moarte. ne scăldăm în frică până la saturație, până când banalul ne sufocă. pentru o gură de aer proaspăt, zâmbim morții, luând-o la braț pe aleile parcului sferic. jucăm de-a v-ați ascunselea, până ajungem orbi, îngenunchiați, la teiul cu trunchiul din versuri
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
portocaliu și cu alb. Deasupra nisipului, frunzișul de jad întins ca o rază de foc spre înalt, ce cuprinde un loc de poveste în care Loreley ne vrăjește. Culoarea e crudă, sălbatecă, dură. Adică ne pervertită, inocentă, pură. Imagine albastră scăldată în vis adaugă forme de alt paradis. Paradisul prințesei din turn ce așteaptă să vină un prinț să o facă mireasă. Așteaptă prințesa alesul să vină, o reverență... la soare se-nclină și cântă un cântec duios. -Hai, vino la
LORELEY SI O POVESTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360630_a_361959]
-
cu privirea mereu, Oglinzile lumii-s puștii. Mamei Mâna ta, mama, e-o floare Pala de vânt înspre soare, Ochii tăi, mama, sunt stele, Pier când mă uit către ele. Glasul tău dulce și cald Rău e, în care mă scald; Lacrima de bucurie Sufletul tandru o știe. Mama, te vreau lângă mine Când peste vai și coline Noi alergăm amândouă... Grijă, dispari, strop de roua! Planetă de diamant În sistemul solar personal Am gasit printr-un studiu banal O a
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
mai aduc aminte. Eu, citeam toată vara, la bivoli... pe imașul Sebișului de unde priveam la Țîcla Fericii ca japonezii la muntele Fujiiama. Acolo, pe imaș, mă duceam alene după bivolii care nu „bâzdăreau” ca vacile, adică nu fugeau, ci se scăldau în baltă. Iar eu aveam traista mereu plină de cărți! Puteam să citesc cât vroiam pentru că bivolii nu stăteau cu vacile roșii, păzite de ceilalți copii din sat, astfel încât nu îmi creau „probleme de pază”, lăsâdu-mă în pace să îmi
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
a presărat voioșia cu o luncă de flori. Neastâmpărul tinereții i-a adunat gândurile, l-a înmiresmat cu nădejdi de trandafir, risipindu-și visurile rupte. Ca un potir de cer și-a pregătit denia mare, cu fruntea lină și catifelată scăldată-n picuri de lumină. Se lasă noaptea peste sat/ grea, un munte de basalt,/ și-n pas cu ea, din salt în salt,/ flueră vânt: s-a desprimăvărat.../ Pe ulițele lungi se mișcă,/ umbre-ntrupate, fără glas,/ din deal coboară`n
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
să-nghit din veninul Trudirii de suflet și morții de ’’eu’’! Eu?! N-am drept la nimic, din... ce vreau eu să vreau! Eu sunt zdreanță umilă aruncată de soartă... Speranțele mele-s otrava ce-o beau, În care mă scald și care mă poartă, Mai adânc în durere și-n lacrimi, și-n dor Fiindcă vreau altceva decât îmi dă soarta... Și-aș vrea uneori, să nu fiu sau să mor, Să se-ncheie odată cu soarta-mi, socoata!... Să scap
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
cum soarele se dăruiește și celor buni și celor răi... Și iată că într-o zi înțeleptul este vizitat de un înger. Pesemne că faima lui ajunsese până la ceruri, iar Dumnezeu era tare curios să știe în ce ape se scaldă acest fără pereche muritor, care - iată - zi de zi și ceas de ceas ciupește din slava ce doar Lui I se cuvine. Iar îngerul, după ce dădu o raită prin această localitate la fel de proaspătă și curată ca izvoarele din jur, ajunse
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]